16,541 matches
-
ca o biată fărâmă umană uitată, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc ca buzele tale copilăresc desenate Să mă lase să le gust, să le frământ, Nădăjduiesc această uitare de tot și de toate, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc să-mi dăruiești trupul tău, sufletul tău....toate! Nădăjduiesc să colind peste ani al tău nume purtând Și tot nădăjduiesc, într-o singurătate de moarte, Oriunde, oricum, oricând... Uneori, la sfârșit de săptămână, mergea cu ziarul la Bacău, la tipografie. Dorin era fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mângâie cu duioșie nevasta, uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată și spuse, din vârful buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise soarta: Nu te necăji, draga mea. Nu e ea mai tare ca noi. Totul va fi bine iar tu, fato, știu că ne-ai disprețuit întotdeauna, deși te-am ajutat de nenumărate ori. Nu-ți mai amintesc nunta de povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la care el nu sperase vreodată, trebuiau să-i spună totul. Când Luana se inspira din trupul lui, golindu-l de orice gând, cum să-i spună că i se oferea nu numai ca om, ca bărbat, ci i se dăruia din tot sufletul ca jertfă? Putea să moară, dacă ea îi cerea asta. Era capabil să întindă mâinile și să zboare pentru ea. În patul ei, în brațele și viața ei, el era capabil de orice. I se dăruia necondiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se dăruia din tot sufletul ca jertfă? Putea să moară, dacă ea îi cerea asta. Era capabil să întindă mâinile și să zboare pentru ea. În patul ei, în brațele și viața ei, el era capabil de orice. I se dăruia necondiționat, trăia pentru ea și copilul lor și pentru prima dată simțea că e împlinit. Pur și simplu, nu-i putea spune c-o iubește mai presus de orice, că e Dumnezeul lui și că dincolo de ea nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta dar vreau să-ți spun că nu m-a deranjat, nici o secundă, faptul că n-am fost eu primul. Lipsit de orgoliul tipic masculin, am trăit alături de tine o noapte unică, m-am bucurat de tot ce mi-ai dăruit, convins că ceea ce primeam avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude. În adâncul somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suferință doar să-i fie ei bine. Nu mai putea. Pur și simplu, nu mai era în stare. Și-a apropiat buzele de ale ei, oferindu-i acel sărut pe care numai el îl știa. Mâinile i-au mângâiat învelișul, dăruindu-i acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
misterioasă, plină de făgăduieli nesigure. Își amintise cum se simțea când venise aici pentru prima oară, după lungi ani de iarnă petrecuți În Statele Unite și În Europa, ușoară, eliberată de greutatea hainelor groase. Pe vaporul cu care venea de la Rotterdam, dăruise toate hainele de iarnă, una câte una, oricui dorea să le primească. Paltonul ei gri fusese primul pe care-l oferise cu mare bucurie unei mămici libaneze cu cinci copii de Îndată ce trecuseră de Aden, de trei pulovere se descotorosise În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Java Centrală. Cei din jurul mesei au râs, iar Margaret și-a Îngăduit și ea un zâmbet. — Din nefericire, nu. Vorbesc despre oamenii buni și cinstiți din America. Nu cu multă vreme În urmă ați zis că, dacă America v-ar dărui un miliard de dolari, iar Rusia o pâine, ați prefera pâinea, pentru că ea ar fi dăruită cu dragoste. Mulți dintre noi am Înțeles de ce ați spus asta. Dar am fost și mâhniți, pentru că suntem mulți cărora țara asta ne e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din nefericire, nu. Vorbesc despre oamenii buni și cinstiți din America. Nu cu multă vreme În urmă ați zis că, dacă America v-ar dărui un miliard de dolari, iar Rusia o pâine, ați prefera pâinea, pentru că ea ar fi dăruită cu dragoste. Mulți dintre noi am Înțeles de ce ați spus asta. Dar am fost și mâhniți, pentru că suntem mulți cărora țara asta ne e foarte dragă. Președintele a zâmbit cu gura până la urechi, iar Margaret s-a simțit un pic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el vreo două secunde, apoi l-a lăsat fără comentarii. Înțeleg, a zis el, și l-a pus Înapoi În plic. Ne oferi În dar un lucru care ne aparține. Ia spune-mi dumneata, te rog, cum poate cineva să dăruiască un obiect care nu-i aparține lui, ci celui căruia i-l oferă? — Nu se poate. E imposibil. Zâmbetul lui era acum cuceritor, totuși sever. — Vasăzică nu e vorba de nici un dar! — Darul nu e de fapt tabloul, obiectul În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau apoi despre frații dăruiți întâmplări mărunte, îi imitau, îi răscoleau, îi înălțau și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, m-am trezit că am copii cât mine de mari și eu nu pot să cred că au trecut anii, nu pot să cred că mă apropii de final, când mă simt atât de plină și dornică de a dărui sentimente frumoase, când eu mă știu capabilă să dărui atâtea lucruri minunate, mi se pare o absurditate să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu cred că pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mari și eu nu pot să cred că au trecut anii, nu pot să cred că mă apropii de final, când mă simt atât de plină și dornică de a dărui sentimente frumoase, când eu mă știu capabilă să dărui atâtea lucruri minunate, mi se pare o absurditate să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu cred că pământul nu m-ar primi, că, odată ajunsă acolo, țărâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze, s-o asigure că vârsta nu-i un impediment atunci când sufletul este neatins, sau chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste trei săptămâni era foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este ud și frunzele la fel, lui nu-i păsa, stăruia să le dăruiască două lădițe de struguri. S-a reîntors după un sfert de ceas cu pantalonii și pieptul de la haină ude, dar afișând un aer victorios. Între timp Sidonia și mama Carminei au ajuns la concluzia că, în definitiv, aluatul de clătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
conta în ecuație, cu el nu trebuia să împartă nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al speranțelor și ea bănuia că avea dreptul la ele, ea care nu se pierdea în ficțiuni decât dacă îi aduceau un profit, acum se trezea visând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-ar concentra, ar reuși să pătrundă ca un laser în adâncul lucrurilor? De ce rămâi neputincios în fața trecerii timpului când ești nevinovat, când ai dat totul, trup și suflet și nu-ți oprești pentru tine nimic, primești și cheltui și dărui până la ultima fărâmă de suflet. Pentru acești oameni, ea se auto includea de la sine, timpul ar trebui să stea pe loc. Și a doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise cu noaptea în cap, le spălase și le apretase, parcă le și vedea călcate și împăturite frumos, cum o să i le dăruiască cu amândouă brațele întinse, cu acea bucurie ezitantă în ochi... Câtă forță era în ea, forța de a se anula pe sine, de a trăi numai și numai pentru copiii zămisliți de ea ca și cum ea, dând naștere celor două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi sunt dăruiți ca acum, aduși ca o ofrandă pentru merite deosebite. Se simțea bine scăldată în călduța lui afecțiune, se simțea bine că știa că îi va răsplăti încrederea, nu se va bucura ca un hoț din dărnicia provenită din iluziile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în viața celor doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a asigurat-o pe Fana că știința progresase enorm în ultima vreme, că se făceau adevărate minuni, cărțile nu sunt prea încurajatoare, i-a spus, arătând teancul de tratate, dar cu medicația de azi... pe urmă a insistat să-i dăruiască toate culegerile ei de matematică, de literatură universală, oricum anul acesta întrerup școala, s-a justificat ea, fără să precizeze dacă i le va cere înapoi atunci când o să aibă nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
confirmă: Da, m-am hotărât să fac un copil, poate chiar doi până la urmă. Nici Dimitrie nu are nimic împotrivă. Iar eu vreau să fiu mamă, abia aștept. În timp ce căuta cu ochii o scrumieră, privire-i căzu pe albumul filatelic dăruit de Trofin. Știa că tatăl ei insistase ca albumul să rămână la Carmina, nu voise să dea explicații prea multe, el nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
partajului. Ovidiu nu-și luase decât hainele, magnetofonul, aparatul de fotografiat, cortul și alte câteva obiecte mărunte. Mobila din dormitor fusese cumpărată de Sidonia, era normal s-o revendice. De altfel era pregătită pentru o discuție de acest gen. Banii dăruiți de părinții ei la nuntă rămăseseră neatinși, Avea de gând să echivaleze în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în sus spre tavan, ca sângele să coboare încetișor de-a lungul brațului, să-i lase degetele reci și albe, va veni înainte de a fi isprăvit manichiura, înainte de a se usca părul, înainte de a petrece pe după gât lănțișorul de aur dăruit de Ovidiu de pe timpul când îi era soț, înainte de a-și pune inelușul subțire cu piatră din safir roșu, descoperit în cutia de chibrituri pe care el i-o întinsese, aparent neglijent, ca să-și aprindă țigara, înainte de a se încinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]