139,825 matches
-
cunoșteam, nu știam cine este. Într-o pauză, am intrat în vorbă. S-a prezentat, simplu: Gheorghe Buzatu. Pentru mine a fost cea mai mare surpriză. Nu-mi venea să cred. Oare acest cercetător să fie renumitul istoric, Gheorghe Buzatu? Da, dânsul era! De o modestie rară, neîntâlnită de mine în viață (atunci aveam 72 de ani). Acest MARE Om, era renumitul istoric, Gheorghe Buzatu, cel care scrisese sute de articole despre Istoria neamului nostru, publicase zeci de cărți. Și toate
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
economice, promovate de liderii politici la Bruxelles și a vorbit despre câtă marjă de manevră poate avea. Aș vrea să vă întreb dacă vă îngrijorează această situație de instabilitate politică în Italia? Președintele Comisiei Europene, domnul José Manuel Durăo Barroso: Da, sigur că am luat la cunoștință de anunțul că domnul Enrico Letta, președintele Consiliului de Miniștri italian, și-a dat demisia. Nu putem să comentăm cu privire la acest proces intern, care este democratic. Ceea ce pot să vă spun este că am
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]
-
european. Comisia are în continuare încredere în capacitatea Italiei de a continua eforturile de reformă și consolidare și așteptăm cu interes să cooperăm cu Italia, mai ales că urmează președinția italiană a Consiliului, în a doua jumătate a acestui an. Da, îmi cer scuze că vă dezamăgesc, dar ne oprim aici cu conferința de presă. Ultima oră
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]
-
Emil Brumaru Ca pe-o cupă grea de carne Îți duc coapsele la gură Să-ți sorb sufletul cît roua-n Clipa ei ne mai îndură Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă moale-n carne
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
tempore, în cuptoare cât muntele) zidurile de piatră sunt cum le-au ridicat cu două-trei secole-n urmă pe temelii romanice, acoperișe de piatră peste tot, sunt din plăci de...cum îi zice, cândva scriau copiii la școala primară... ardezie, da... o, mulțumesc, ce bine că-și mai aduce careva aminte. pe toate casele, vedeți, țigle din ardezie cioplite și acum de mână. Sunt cele mai scumpe iar de unde ne-aduc până aici carnea și laptele, în mașini frigorifice, asta demult
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să întîlnească un roman viu, puternic, fără vîrstă, avînd doar vîrsta adolescenței, universale, în care stau împreună spaima, exaltarea și necruțarea, ca și gîndul cutezător și fără egal că, da, "totul începea simțeam, acum, cu mine".
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
prefăcut naivă: știi cum miaună mașina lui Schumacher? Uite-așa: miiiiiiiiiaaaaaaauuuuuuu!!! Sau gemeai glumeț, femeiește, în două feluri total deosebite, ritmic...Știi ce-i asta? Apoi misterios: un meci, la Wimbledon, între Dementieva și... ghici! Una din surorile Williams, riscam... Da, băi, cum de te-ai prins? Iar dacă îmi dădeai un telefon din depărtări albastre, te opreai brusc... mă alarmai... Hei, ai murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, împuțiți, unde ești? Izbucneai
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Ion Tudor Iovian frunza neagră m-a privit lung de parcă ar fi trebuit să mor și era în asfințit și o frunză neagră s-a așezat pe frunte pe nepregătite - așa vine da da - zice - știu că ești pe moarte omule dar nu muri până duminică - mai am de făcut niște cumpărături de plătit chiria pe viața asta de aruncat pe fereastră pieile vârstelor măștile steagul lui nichipercea sub care am făcut mult
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
Ion Tudor Iovian frunza neagră m-a privit lung de parcă ar fi trebuit să mor și era în asfințit și o frunză neagră s-a așezat pe frunte pe nepregătite - așa vine da da - zice - știu că ești pe moarte omule dar nu muri până duminică - mai am de făcut niște cumpărături de plătit chiria pe viața asta de aruncat pe fereastră pieile vârstelor măștile steagul lui nichipercea sub care am făcut mult rău
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
plînge că nu a putut notă nimic în jurnal. La 4 Iulie, după "plecarea Doamnei Copeau și a copiilor" își recitește "notele turce". La 6 Iulie, - notați că în 1914, - se întreabă dacă Jean Ț., e inteligent. El "crede că da". Ce teribilă importantă capătă, în Iulie 1914, problema inteligenții lui Jean Ț. La 7 Iulie: "Mă chatte attend șes petits d'heure en heure; elle rôde inquičtement de chambre en chambre ŕ travers toute la maison. Son panier est installé
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
de un text care curge încet, ca un fel de miere, și care într-un anumit sens empoisonne le lecteur, qui lui impose son rythme, qui lui impose sa nature difficilement tolérable, difficilement ingérable, mais quand męme on continue. I.M.: Da, într-adevăr, cartea te obligă să o citești, îți impune prin asta. A.V.: Lucrul e interesant numai în măsura în care nu știi nimic despre ceea ce vrei să afli, iar la un moment dat simți că nu vei afla nimic. I.M.: Și
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
obligă să o citești, îți impune prin asta. A.V.: Lucrul e interesant numai în măsura în care nu știi nimic despre ceea ce vrei să afli, iar la un moment dat simți că nu vei afla nimic. I.M.: Și totuși continui... A.V.: Da, dar vei rămâne cu niște răni. Lucrul de care-ți aduci aminte e ceva care tulbură viziunea, de parcă ți s-ar impune niște ochelari pe care sunt mâzgălite niște semne, care fac ca ceea ce vezi să nu fie chiar ceea ce
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
să caut câteva momente de libertate într-o zi plină de activități de diferite feluri, m-am apucat să scriu romanul după ce îmi dădusem demisia ca inginer. I.M.: Deci ai avut un moment când ai renunțat la inginerie. A.V.: Da, după câțiva ani de activitate foarte plicticoasă, care nu mă interesa câtuși de puțin. Mi-am dat demisia cu o lună înainte să mă însor. între altele, cu ce câștigam puteam să cumpăr un kilogram de ciocolată. în calitate de viitor soț
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
mai cunoscut-o niciodată. Deci omul acesta fericit va scrie timp de douăzeci de zile un text care nu are câtuși de puțin parfumul fericirii, și nici al împlinirii. Nu-i curios? I.M.: Timp de douăzeci de zile. A.V.: Da, mi-am dat seama că se petrece ceva anormal. Când eram aproape de sfârșit, mi-am spus că ar trebui totuși să încerc să știm cum se va termina povestea asta. Și atunci am avut într-adevăr imaginea unei scene care
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
ferestrele zidite, adică pe sub acele ferestre care îți permit să treci fără să fii văzut. Ei bine, scriind aceste zece rânduri am simțit că romanul s-a isprăvit. I.M.: Ai simțit pur și simplu că s-a terminat. A.V.: Da, am simțit că s-a terminat. Cum să-ți spun, am simțit că am fost obiectul unei vizite, un cetățean care este naratorul romanului mi-a făcut o vizită și mi-a povestit ceva. La un moment dat povestea lui
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e o crimă...sau, mă rog, sinceritatea...păi bine, băi!, eu cu "sinceritatea " făcusem un fix din adolescență ... și ea, din ce în ce mai fascinant holbată, aprobînd, ținînd cu mine... că o și întrebam gelos: da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!... executa ea niște salturi mici, cu amîndouă picioarele lipite... cu tine!)... buuuun, deci... a fost o dată ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în expansiune, bai
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în expansiune, bai!... un, doi, trei... și... alte răcnete... alte văgăuni... zmeii sînt dificili (nu ca la Cărtărescu, pampalăi, de pun botul la fitece miștoacă rătăcită, bălăioară...da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
sfinte șe vorba de prefața lui Galaction, sub numele real de Grigore Pișculescu, la romanul lui N. D. Cocea Poet-Poetă, 1898 - n. n.ț, și care acum practica sionismul și se menținea încă în atmosfera imorală a prieteniei cu Bogdan-Pitești, îmi da de bănuit. Poate că și această legitimă suspiciune a influențat cu ceva cele trei articole ale mele din ŤFlacărať împotriva literaturii sale, scrise cu o virulență ce-și depășea obiectul și lăsau, pe nedrept, impresia unei chestiuni personale". E. Lovinescu
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
petalele soarelui se zbîrceau și cădeau pe caldarîm bum! dincolo era o olandă în cutii de tutun era un miros de bărbat cu mustață tata îi cînta mamei la vioară sonata kreutzer și ea prăjea cafea am o oglindă rotundă da'n ea cine șade șapte vaci grase și șapte slabe apar la ore fixe cînd unele cînd altele în cerc acolo în turnul cu ceas din cetate cum se-așează pielița asta tulbure pe ochi cum se'nțepenește zăvorul gîtului
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
-l citisem. Și, fiindcă nu-mi plăcea să merg la Biblioteca Academiei, unde, la Fondul Special trebuia să aștepți mult până ți se dădea o carte, o rog pe Sanda Movilă să ne împrumute o carte de Blecher. Ea zice "da", o aduce la cantină, înfășurată în multe ziare. Stăm la masă, ne întoarcem prin Cișmigiu (eram vecini). Intrăm în curtea urâtă din Cobălcescu. Ne oprim să vorbim cu un vecin. Când mă uit înspre poartă o văd venind, alergând aproape
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că așa e. Era necesară fița mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem. Poemul odăilor nu m-a convins. Mai sincer, m-a dezamăgit. Aici simt că trebuie să dau lovitura, la odăi (sufragerii, dormitoare, bucătării). Impresia e de trunchiat; n-a fost mai lung? * Turnul Babel m-a turtit
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
urcat în apartamentul lui din Boulevard Bineau, a desferecat multele încuietori și-am intrat înăuntru. O casă uluitoare, de tînăr artist decadent, care își ține hîrtiile nu numai pe masă, ci și pe mesuțele joase și, mai ales, sub mesuțe, da, pe jos, pe mocheta de culoarea cafelei cu lapte. Era o dezordine calculată înăuntru, în casa decorată în nuanțe de galben pai și cafea cu lapte. Multe obiecte mici - așa, ca în biroul lui Freud -, statuete cît degetul, jucării frumoase
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
orizontală, țîrîitore" cealaltă verticală, stridentă ca o sirenă de vapor, de-mi scula și strămoșii din țintirime" ciocănind morse cu închietura delicată a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlțîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" așa" din curiozitate" te lipea de pereți, te strivea de mobilele din holul devenit deodată periculos de tandru, de difuz, lichefiind cuierul , oglinda, contorul, taburetul, crema de
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
ascult un poet vorbind despre fado, altul despre gazonul stadioanelor engleze, altul despre morile de vînt, altul despre tăcerea dunelor. Cred că așa am fi aflat mai mult unul despre altul, am fi devenit mai apropiați și satul global" o, da, uitasem, iată mă aflu în satul global, vorbesc despre el. Beneficiind în ultimii ani de burse în Germania, am putut să mă mișc cu dezinvoltură și să inspir cu nesaț primele straturi de ozon ale satului global. Pentru mine satul
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]