3,132 matches
-
mergea la pasul Oituzului. Drumul Carului se află între două cunoscute castre romane, de la Râșnov și cel de pe dealul Orății de lângă Rucăr, care se pare ar fi fost un "castru foarte întărit"(castrum munitissimum) sau, dacă vreți între vechile cetăți dacice Cumidava și Argedava sau Jidava, devenite, în timpul ocupației romane, cetăți de referință, atestate documentar. Printre piesele culese de cercetători se aflau monede de aramă, măști de lut ars, un vas pictat cu chipul lui Dionisos. Este dificil, deocamdată, de știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
sau Jidava, devenite, în timpul ocupației romane, cetăți de referință, atestate documentar. Printre piesele culese de cercetători se aflau monede de aramă, măști de lut ars, un vas pictat cu chipul lui Dionisos. Este dificil, deocamdată, de știut dacă posibila cetate dacică a devenit cetate romană sau prezența obiectelor de proveniență romană a fost doar rezultatul unor schimburi firești între dacii autohtoni și romanii care circulau între cele două castre menționate. Având în vedere condițiile vitrege de trai în zonă, personal cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
făceau cu plăcere doar în lunile de primăvară, vară și toamna, când razele soarelui și pitorescul regiunii nu pot lăsa indiferenți nici chiar pe ostașii morocănoși. Un argument suplimentar în favoarea ideii de cetate, pe drumul de car, încă din perioada dacică, ar putea consta în interesul autorităților momentului ca, în caz de nevoie, să poată proteja și supraveghea o cale importantă din punct de vedere strategic și comercial. Locul unde s-au făcut săpăturile corespundea și nevoilor de împlinire a acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
centru, fosta graniță Fig. 21 Vedere de ansamblu Piatra Craiului, Curmătura, partea stângă a Potcoavei Branului Fig. 22 Drumul Carului, partea de sus, din Fundata, pe fundalul Pietrei Craiului Fig. 23 Dincolo de șosea, biserica din Drumul Carului; în dreapta, zona cetății dacice, unde s-au făcut săpături arheologice Fig. 24 Drumul vechi Fig. 25 Drumul vechi, cu fundalul Bucegilor, partea dreaptă a Potcoavei Branului Fig. 26 Panta Drumului vechi, masiv de stâncă Fig. 27 Stânca spartă cu mii de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
încă o dată, dvs. și soției dvs., pentru călduroasa primire la Uppsala 1. Am găsit-o pe soția mea vindecată de gripă... dar cu un guturai... Din fericire, este pe cale să-i treacă... Iată ce pot să vă spun în legătură cu inscripțiile dacice: s-au găsit, la Grădiștea-Muscelului șsic!ț (antică fortăreață dacică) ȘȘcirca 30 de inscripții, scrise în litere grecești și, din acest motiv, foarte greu de descifrat - întrucât conțin doar consoane.ȚȚ* În 1954, s-au mai găsit 2 inscripții (tot
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Uppsala 1. Am găsit-o pe soția mea vindecată de gripă... dar cu un guturai... Din fericire, este pe cale să-i treacă... Iată ce pot să vă spun în legătură cu inscripțiile dacice: s-au găsit, la Grădiștea-Muscelului șsic!ț (antică fortăreață dacică) ȘȘcirca 30 de inscripții, scrise în litere grecești și, din acest motiv, foarte greu de descifrat - întrucât conțin doar consoane.ȚȚ* În 1954, s-au mai găsit 2 inscripții (tot la Grădiștea) în caractere latine. Cea dintâi conține numele Decebalus
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
per = puer. Am găsit toate acestea în articolul lui D. Macrea, „Despre originea și structura limbii române” (Limba Română II, nr. 4, iulie-aug. 1954, pp. 11-30 ȘȘPublicație a Academiei RomâneȚȚ**. Articolul conține, pp. 11-13, cele 30 de cuvinte de origine dacică păstrate încă în română (cred că articolul vă va interesa). În ceea ce privește studiul lui C. Daicoviciu, problema statului și culturii dacilor în lumina noilor cercetări - se găsește (pp. 125-137) în volumul colectiv Nouvelles Études d’Histoire, présentées au Xe Congrès des
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
à la lumière des nouvelles recherches”, Nouvelles Études d’Histoire présentées au Xe Congrès des Sciences Historiques, București, 1955, sau „Herodot și pretinsul monoteism al Geților”, Apulum, 1944-1945) i-au fost utile lui Eliade pentru constituirea studiilor despre istoria religiei dacice - cf. De la Zalmoxis la Genghis-Han, s.v. „Zalmoxis”. Daicoviciu este cel care, după apariția celui dintâi fascicul din Zalmoxis, îi scria lui Eliade: „Îmi iau voie să vă atrag atenția asupra corespondentului exact al expresiei latine «locus refrigerii» în biserica orientală
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
șsic!ț și se încheie cu Zamolxe” - ibidem, p. 198. 4. După aducerea în țară a arhivei lui Busuioceanu, în 1970, Dan Slușanschi a publicat manuscrisul acestei cărți neterminate, abandonate, după reconstituirile editorului, în jurul anului 1947 - vezi Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, Meridiane, București, 1985. 5. Vezi, „Mitul dacic în istoria și cultura Spaniei”, Destin (1952), nr. 4-5, septembrie. 6. În cele din urmă, Wikander va petrece șase luni în Mexic, tot la Colegio de México, din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aducerea în țară a arhivei lui Busuioceanu, în 1970, Dan Slușanschi a publicat manuscrisul acestei cărți neterminate, abandonate, după reconstituirile editorului, în jurul anului 1947 - vezi Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, Meridiane, București, 1985. 5. Vezi, „Mitul dacic în istoria și cultura Spaniei”, Destin (1952), nr. 4-5, septembrie. 6. În cele din urmă, Wikander va petrece șase luni în Mexic, tot la Colegio de México, din ianuarie până în septembrie 1967, ținând un curs de sanscrită și de istorie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Daicoviciu către Stig Wikander** Itc "Constantin Daicoviciu către Stig Wikander** I" 19 ianuarie 1958 ș...ț Vă trimit într-un plic separat, pentru profesorul Stig Wikander, trei texte (A, B, C) care conțin ceea ce am scris mai important despre inscripțiile dacice. Bineînțeles că nu răspund decât de ceea ce am scris eu și îl rog pe prof. Stig Wikander să ia în considerare doar aceste informații ca autentice. În anexa (A) am copiat ce am publicat în revista Steaua de Cluj, nr.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai puțin un joc al naturii. Nu am analizat încă mai amănunțit și mai argumentat aceste grupuri de litere grecești (care, doar într-o anumită măsură, pot fi considerate inscripții propriu-zise). Cred că acest grup de litere indică nume proprii, dacice, scrise în litere grecești (se pare, doar în consoane) pe blocuri care erau plasate în zid astfel încât să poată fi citite „stoichedon”, prin urmare un fel de album în zidul care separa două sanctuare (unul pe o terasă inferioară, altul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
PER SCORILO în revista Studii și cercetări de istorie veche VI (1955), 1-2, pp. 201-204 (adaug și o fotografie). Mi-a fost clar de la început că în inscripția DECEBALVS PER SCORILO avem de-a face deopotrivă cu două nume proprii dacice și un nume comun dacic (per = latinul puer). Nu am dat o argumentație strict lingvistică, eu însumi nefiind lingvist decât într-o foarte modestă măsură. Părerea mea spontană a fost susținută de prietenul meu Emil Petrovici și de I.I. Russu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și cercetări de istorie veche VI (1955), 1-2, pp. 201-204 (adaug și o fotografie). Mi-a fost clar de la început că în inscripția DECEBALVS PER SCORILO avem de-a face deopotrivă cu două nume proprii dacice și un nume comun dacic (per = latinul puer). Nu am dat o argumentație strict lingvistică, eu însumi nefiind lingvist decât într-o foarte modestă măsură. Părerea mea spontană a fost susținută de prietenul meu Emil Petrovici și de I.I. Russu, elevul și colaboratorul meu de la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
spună expressis verbis că eu însumi am dat această interpretare, în 1954, și se mulțumește să facă trimitere la mențiunea pe care am făcut-o cu privire la descoperire). Trebuie să adaug acum că și eu consideram Scorilo o formă de genitiv dacic. În ce privește forma Decebalus, o consider, contrar lui Georgiev, un nominativ dacic, formă de așteptat în această formă (-us) și aceasta este și părerea lui Emil Petrovici. La p. 84 a cărții sale, profesorul Georgiev aduce un argument nou pentru sensul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1954, și se mulțumește să facă trimitere la mențiunea pe care am făcut-o cu privire la descoperire). Trebuie să adaug acum că și eu consideram Scorilo o formă de genitiv dacic. În ce privește forma Decebalus, o consider, contrar lui Georgiev, un nominativ dacic, formă de așteptat în această formă (-us) și aceasta este și părerea lui Emil Petrovici. La p. 84 a cărții sale, profesorul Georgiev aduce un argument nou pentru sensul lui per, din albaneză (nume precum: Lef, Perdoda etc.). În ce privește blocurile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
litere grecești, profesorul Georgiev, care nu pare să fi citit cu atenție descrierea acestor blocuri de piatră și a literelor care se află pe ele, nici semnificația pe care le-o atribui eu, este de părere că sunt indescifrabile. Monumentele dacice (citadele, sanctuare, locuințe etc.) unde s-au descoperit monumentele epigrafice de care mă ocup se găsesc în sud-estul Transilvaniei, în Munții Orăștiei. Aș fi încântat dacă colegul Stig Wikander ar voi să ne comunice părerea sa despre aceste două categorii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
locuințe etc.) unde s-au descoperit monumentele epigrafice de care mă ocup se găsesc în sud-estul Transilvaniei, în Munții Orăștiei. Aș fi încântat dacă colegul Stig Wikander ar voi să ne comunice părerea sa despre aceste două categorii de inscripții dacice. Acestea sunt informațiile pe care țin să i le comunic onoratului coleg Stig Wikander, prin intermediul și amabilitatea dvs., foarte drag coleg Lombard. ș...ț Eugen Lozovan către Stig Wikander* Itc "Eugen Lozovan către Stig Wikander* I" Skodsborg, 5 februarie 1968
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Vidu mai ales, sau prin tânărul poet dialectal Delamarina, mort precoce, remarcat de Maiorescu, născut Într-un sat la 2 km. de Lugoj, la Tapia, unde a avut loc la anul 101 prima mare bătălie a lui Traian cu oștile dacice. Solon, Înțeleptul grec, spunea că „patria este locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”. Deci... „patria” mea este Banatul și orașul Lugoj, un oraș În care nu am fost invitat niciodată În calitatea mea de romancier; dar, citind splendida nuvelă thomasmanniană
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jucând fiecare un rol variabil de la o interpretare la alta. Prima versiune nu reținea decât triumful lui Traian; Decebal pierduse totul. Până În secolul al XIX-lea, istoricii români, cu puține excepții, nici n-au vrut să audă de vreo componentă dacică a poporului român. Jertfa lui Decebal a fost gratuită. Dacii au dispărut, nu a mai rămas nimic de la ei. Românii sunt romani puri. Avem de-a face, firește, cu logica particulară a miturilor fondatoare. Toate comunitățile — tradiționale sau moderne — Își
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aproape nimic s-a scris o Întreagă bibliotecă și s-a constituit o complexă mitologie antică și modernă: exemplu relevant pentru modul cum funcționează „logica mitologică“. În cultura română modernă, Zalmoxis a susținut la un moment dat teoria monoteismului religiei dacice. Sub acest aspect cel puțin, dacii ar fi fost mai evoluați decât grecii și romanii, mai aproape decât ei de creștinism. Un singur zeu, față de puzderia de zei ai mitologiei greco-romane! Credința În nemurirea sufletului! Unii, mai Înfierbântați, au văzut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
frază ca aceasta: „Când primii misionari creștini au venit să propage noua credință, dacii au adoptat imediat creștinismul, cu mult Înaintea altor popoare: Zalmoxis Îi pregătise cu secole În urmă.“ <endnote id="4"/> Nimic nu sprijină o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pentru a ajunge la condiția de daci romanizați. Această ultimă sintagmă pare a corespunde cel mai bine conștiinței istorice actuale. Stimulați de descoperirile arheologice, dar și de o Înclinare naționalist-autohtonistă, dacii s-au distanțat de romani. Limbă romanică, dar sânge dacic — așa s-ar putea rezuma percepția comună asupra originilor. Românii se simt astăzi mai mult daci decât romani. Decebal și-a luat revanșa asupra lui Traian. Învins acum aproape două milenii, astăzi el este Învingătorul. S-a mers Însă și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puține cuvinte, suficiente totuși pentru a permite concluzia că nu semăna deloc cu latina!). De la latiniști la „daciști“, actorii se schimbaseră, dar strategia rămăsese aceeași. Prin identificarea mitologică cu romanii, mai Întâi, apoi, prin amplificarea, și mai mitologică, a civilizației dacice, se compensa, În imaginar, marginalitatea istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism. Respingerea romanilor și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
imaginar, marginalitatea istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism. Respingerea romanilor și asumarea exclusivei moșteniri dacice Însemnau despărțirea de Occident și cufundarea În autohtonism. Pe o asemenea interpretare istorică a mizat În perioada interbelică extrema dreaptă. Paradoxal, dar explicabil, aceste teorii au fost reînviate, câteva decenii mai târziu, prin anii ’70 și ’80, de comunismul naționalist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]