1,812 matches
-
Voința de a stabili odată pentru totdeauna premisele intelectuale ar face cu neputință chiar și marele humor. Căci acesta nu se adresează numai trăirilor individuale și nu le desprinde de fundal. El se adresează și fundalul însuși ca la un dat supus legilor schimbării. Orice fundal care ar vrea să ridice pretenții de valabilitate absolută ar provoca surîsul humoristului. Epistemologia modernă nu acceptă nici ea ceva absolut, prim sau ultim, nici în ce privește formele gîndirii, nici în privința principiilor sau rezultatelor ei. Încercăm
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lumea sufletească din elemente psihice stabilite schematic. Se confundă existența reală cu expunerea din manual, unde se începe cu elementele. Nu se poate nega că există în domeniul psihic senzații, reprezentări și sentimente, constituind în forma lor izolată și abstractă datul cel mai simplu pe care ni-l putem imagina. Limbajul uzual e cel care a întreprins deja analiza ce duce la stabilirea lor. O psihologie copilărească operează acum cu aceste abstracțiuni. Dar ele sînt smulse din legătura cu impulsul și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humorul, dacă nu îngăduie experiențelor să-și intre pe deplin în drepturi. Seriozitatea va putea avea într-adevăr gluma ca formă de expresie în humor trebuind să fie conciliabilă cu blîndețea și înțelegerea, cu ceea ce ne oferă viața, chiar cînd datul respectiv nu se potrivește deîndată cu dispoziția noastră dominantă. Aspectele luminoase ale vieții trebuie să-și poată exercita și ele acțiunea. Dintre cele două dispoziții vitale opuse, optimism și pesimism, se pare totuși că optimismul este o piedică mai mare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asemănător celor de mai jos. 3. a) Explică înțelesul pe care îl au cuvintele următoare, în enunțurile din text. b) Scrie câte un enunț în care să folosești fiecare din cuvintele explicate. 4. Scrie, un cuvânt cu înțeles contrar celui dat: sfârșit, mică, noapte, dușman, departe 5. Formulează patru întrebări referitoare la textul dat. 6. Explică de ce textul dat este o legendă? 7. Cartonașele cu ideile principale s-au încurcat. Pune cartonașele în ordinea în care au avut loc întâmplările menționate
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
ce însoțesc acest ceremonial de salut sunt ochii (dacă o persoană întoarce capul și micșorează ochii, ori nu se uită în ochi, se simte vinovată). Ceremonialul de salut se realizează cu capul, verbal, gestual, cu mâinile. În Antichitate, salutul și datul mâinii demonstra că nu se ascund arme în palme. Astăzi, semnificațiile și formele sunt diferite: dacă palmele sunt întoarse din interior spre exterior se presupune resemnare, pumnii strânși inconștient presupun tensionare, dacă persoana își lipește degetele și depărtează palmele, persoana
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
vorba de migrarea romanului din starea de acceptare a convenției în starea de "inovație", adică de contestarea convenției cu orice preț, în trans-roman. Autorii Desperado sunt câteva valuri, câteva generații deja se nasc cu conștiința că dărâmarea convenției este un dat. Ei nu demolează, nu sfidează. Pentru ei schimbarea convenției e o necesitate firească, la fel ca spălatul pe dinți. Autorul Desperado nu dorește să facă tabula rasa. Din contră, el recuperează. Ce anume recuperează autorul trans-romanului? Cum se deosebește un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului, pentru ca el să se bucure de călătorie? GS. Dat fiind ceea ce tocmai ai numit, înțelegi de ce vreau să pun stavilă minții. Mi se pare că mintea e un motor prea stângaci pentru a explora ariile de interes pentru mine. Dar la fel e și eul, care mă poate alimenta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-se. Enigmaticii oameni de Neanderthal așezau în groapa celor decedați, unelte și hrană. După epoca silexului urmează cea a pictatului pe pereții grotelor, în care se afla altarul focului sacru și al dansurilor rituale. Religiozitatea omului a fost un alt dat al superiorității sale față de animale. Rațiunea manifestată din timpuri străvechi funcționând, grija omului a depășit sfera nutriției, instinctului sexual și a agresivității intertribale, căutând să răspundă cerințelor spiritului și tot mai mulți cercetători afirmă că viața spirituală l-a însoțit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu sânge a altarului 1, este descrisă fără să poată fi bănuită o atitudine de refuz implicit față de sacrificiu. De altfel, negarea explicită a uciderii boului În bufoniile ateniene, celebrate În cinstea lui Zeusxe "Zeus" Polieusxe "Zeus Polieus", este un dat prea izolat, iar izvorul principal (Porphyrios, Despre abstinență, II, 28, 4-31, 1), prea tardiv și prea compromis În polemica lui În favoarea vegetarianismului, astfel Încât Întreg ritualul complex și artificial al bufoniilor să poate fi considerat o mistificare conștientă a unui gest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
baalim care, sub Imperiu, găsesc simpatie la Roma și În ambientele militare și comerciale, ca Jupiter Dolichenus și Jupiter Heliopolitanul și numeroasele divinități siriace acceptate În Urbe, nu au decât o adeziune slabă În cetățile grecești. Totuși, rămâne valabil ca dat esențial, atât pentru Înțelegerea fenomenului, cât și pentru definirea consistenței sale istorice specifice, faptul că toate aceste culte de matrice orientală au suferit o elenizare precedentă mai mult sau mai puțin profundă, astfel Încât, atunci când au fost propuse populațiilor Occidentului latin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În G³th³, ca de altfel În toată lumea religioasă a Iranului antic, răul este un dat, o condiție a existenței. Acest fapt nu este evident doar În zoroastrismul considerat ortodox, ci și În zurvanism (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3) și În tendințele spre mister și gnoză, legate Într-un fel sau altul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin a formei lingvistice interne: preotul este cel care aduce obiectul jertfei Înaintea (Înspre) zeu, iar jertfirea constă În actul aducerii. Această concluzie este, fără Îndoială, corectă; eroarea apare atunci când, pornind de la aceste date lexicale, se ajunge la extrapolarea unui dat existențial și instituțional, adică reprezentarea preotului ca aparținând unei clase sociale autonome și specializate. Dacă, dimpotrivă, reflectăm asupra naturii pur ideologice a Împărțirii tripartite indo-europene, atunci pare mult mai probabil ca sacerdoțiul să fi existat nu ca o realitate socială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales nimic din toate acestea. Și nealegând să fiu și să fiu om, nu am ales să fiu liber. Acesta este paradoxul libertății gravitaționale: libertatea vine, laolaltă cu limitele care o fac cu putință, de dinaintea alegerii mele. Libertatea este un dat și ca atare ea nu poate constitui obiectul unei elecțiuni ulterioare. Ceea ce a fost dat nu poate fi refuzat și, laolaltă cu toate celelalte limite ce alcătuiesc cercul în care ea se manifestă, libertatea are un caracter natural: ea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
noi am decis, creând-o, în privința libertății noastre. Existența în noi a unui fond care premerge alegerii noastre, a unui fond care începe cu faptul de a fi și sfârșește cu libertatea însăși care ne-a fost conferită ca un dat natural, ridică din capul locului problema raportului dintre intim și străin. Înainte de a ajunge să mă hotărăsc, să dau deci hotar actelor mele și vieții mele și astfel să mă institui ca eu, altcineva (sau nimeni) a hotărât pentru mine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acestei libertăți. În loc să opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit să spunem că, în cazul omului, libertatea a devenit natura sa. Libertatea e legea naturii în om, e felul nostru natural de a fi. Omul e locul de întâlnire al datului natural cu datul, tot natural, al libertății sale. Și dacă natura se transfigurează în noi (ca libertate), ea se transfigurează totuși ca natură. De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra limitei interioare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit să spunem că, în cazul omului, libertatea a devenit natura sa. Libertatea e legea naturii în om, e felul nostru natural de a fi. Omul e locul de întâlnire al datului natural cu datul, tot natural, al libertății sale. Și dacă natura se transfigurează în noi (ca libertate), ea se transfigurează totuși ca natură. De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra limitei interioare, nu reprezintă decât
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și a da. Mă deschid și înmânez, dau de la mine și trec în posesia altuia ceva care în felul acesta încetează să fie al meu. Primesc și astfel fac să devină al meu ceva care până atunci nu-mi aparținea. Datul și luatul se succedă ca funcții diferite ale mâinii, care în felul acesta închide în sine posibilitatea unor acte cu semne opuse. Mâna poate să dea sau poate să ia. Poate ea vreodată să dea și să ia în același
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
teoria dominoului. Când conducerea comunistă a Început să cadă Într-o țară, legitimitatea ei a fost afectată fatal În toate celelalte. Credibilitatea comunismului se baza În parte pe pretenția că Încarnează necesitatea, că este produsul logic al progresului istoric, un dat al vieții politice, o prezență inevitabilă În peisajul modern. Odată ce acest lucru s-a dovedit un fals flagrant - În Polonia, de exemplu, unde Solidaritatea a reușit, cum ar veni, să bage Istoria În marșarier -, cum să-l mai crezi În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
De 45 de ani - cei mai mulți europeni nici nu apucaseră acele vremuri sau nu și le mai aminteau - rezultatul incomod al celui de-al doilea război mondial era neschimbat. Divizarea accidentală a Europei, cu toate consecințele ei, ajunsese să pară un dat firesc. Apoi, deodată, totul s-a spulberat. Deceniile postbelice au căpătat retrospectiv o cu totul altă semnificație. Considerate cândva Începutul unei noi ere de polarizare ideologică permanentă, ele se revelau acum drept un amplu epilog la războiul civil european care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simplitatea cu care își asumă modul minor al condiției umane. Fără emfaza de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
la noțiunea de „petrecere”, În sensul fericirii efemere, conducând spre moarte. Nemurirea („nemuritor”) de care se bucură astrul nu mai este voluptate, ci e sinonimă cu „răceala” morții. Aceste două feluri de a fi sunt autentice sau dilematice; se zbate „datul obiectiv” și nu imposibilitatea alegerii. Chiar În primele versuri se sugerează un complex metaforic: floare - om - stea, prezent În orația de nuntă, În lirica orală, În genere. Întregul poem este metaforic. Dacă luăm În considerație afirmația lui Mihai Eminescu de pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ajunge la revelația divină l-a condus pe acesta la o viziune panteistică asupra vieții, atâta vreme cât cerul rămâne mut În tema confruntării omului cu moartea distingem trei atitudini: a.) spaima de neființă, de neant („Duhovnicească”); b.) acceptarea ca pe un dat firesc, În sens mioritic, a morții („De-a v-ați ascuns”); c.) spaima de moarte este atenuată de gândul că omul se impune prin realizările și Împlinirile sale („De ce-aș fi trist?”). Poezia socială În concepția lui Tudor Arghezi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
redeșteptare" ca descriptor pentru emergența conștiinței naționale. Termenul este neinspirat sub două aspecte. În primul rând, prefixul "re-" implică mitul pe care A.D. Smith (1986, p. 191) îl numește "povestea frumoasei adormite". Povestea decurge după cum urmează: identificarea națională este un dat primordial al conștiinței umane, însă, datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care au tratat fapta lui Mihai Viteazul din 1600. Propedeutic, se poate afirma cu titlu de cvasi-legitate sociologică faptul că orice regim naționalist își va recicla interpretativ trecutul astfel încât să creeze "iluzia naturalității" statului-națiune, i.e., impresia că națiunea este un dat al naturii a cărei existență este imemorială și eternă. Ca atare, este de așteptat ca orice conflict din trecut să fie interpretat în termenii luptei naționale, iar oricărui personaj istoric să îi fie atribuite mobiluri, intenții și loialități naționale. După cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este realmente surprinzător la această concepție asupra patriotismului rezidă în încorporarea unor elemente specifice "naționalismului civic" asociat modelului francez sintetizat de Ernest Renan în caracterizarea națiunii drept un "plebiscit cotidian". Spre deosebire de modelul german, articulat de Johann Gottfried Herder în jurul unor daturi inexorabile individului care se i se impun acestuia din afară (descendența etnică, apartenența lingvistică și culturală), versiunea franceză, renaniană, a naționalității este bazată pe alegerea și consimțământul indivizilor de a forma o comunitate națională. Iată ce spune Aaron, idei care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]