6,404 matches
-
prestigiu, pe când la noi... observă învățătorul cu un gest de dezgust. Dăscălița Florica sosi cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai calce pe la conac, fiindcă odată a cutezat să ceară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pământurile. Mai fericiți au fost sclavii de odinioară, care erau hrăniți, îmbrăcați și îngrijiți în schimbul robiei, pe când țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și câștige nici măcar mâncarea omenească și trebuie să cerșească și să rămâie veșnic datori la ciocoi, ca să nu moară de foame... Ion Dragoș, învățătorul, vorbea din propria experiență, trăind și el la rând cu țăranii. Numai întîmplarea l-a făcut să ajungă dascăl. Fiind copil silitor și cu mare dragoste de carte, învățătorul de pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
destule pe cap! protestă secretarul. Uite colea, câte mă așteaptă! adăugă arătând spre un teanc de hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Platamonu, îl ocărî că l-a înșelat, dar îl pofti să mai stea, să ia o cafea bună, cu toate că nu merită decât pușcărie pe viață. Grecul râdea cordial, se scuză că mai are puțină treabă în sat și apoi e dator să se prezinte coniței și stăpânei Nadina. Se oferi chiar să ducă și pe tânărul Herdelea înapoi la Amara, dacă-i face plăcere. ― Atunci mai zăbovește prin sat, zise Gogu, jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl felicită și-l opri la masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul nopții, stropită cu vinuri variate, animată de muzica vestitului Fănică de la Pitești și de inevitabilul toast al prefectului, pe care bătrânul colonel pensionar Ștefănescu se simți dator să-l completeze cu complimente galante la adresa Nadinei și a celorlalte cucoane prezente... Pe urmă Nadina ceru să danseze și dansul se generaliză fără să se ridice masa. Peretele de sticlă dinspre hol se dădu în lături, lăutarii trecură la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adus și pe domnul Iuga în mijlocul lor, tocmai ca să se ajungă mai repede și mai sigur la o pace frumoasă. ― Apoi cu dumnealui ne-om învoi noi, domnule prefect, vorbi Lupu Chirițoiu, ieșind în fața boierilor, ca și când s-ar fi simțit dator, ca cel mai bătrân, să dea lămuriri depline. Dar acu, dacă a venit răzmerița, oamenii vor s-apuce și ei nițel pământ, că n-au mai deloc, cum apucă toți pe unde trece focul. Drept și cinstit este ce-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a murit?... Dar muierea mea cum a murit de nemâncare cu zilele și că nici n-am putut-o duce la doftor? Sărit-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader Strîmbu? Că și azi mai sunt dator și la oameni, și la popa pentru înmormîntare, și-s cu copilașii flămânzi, și-s fără o palmă de loc, și-s stors de vlagă, și muncesc pînă-mi sar ochii, și n-ajung să-mi hrănesc copiii... Și voi vă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țara de ruine și de doliu. Pe urmă, spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomeniră de cei morți. Se vorbi mult despre cruzimile și prădăciunile țăranilor... Observând că tânărul ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile ambiții personale, precum trebuiesc scuzate eventuale mici jigniri involuntare și provocate de împrejurările anormale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făceam un mic semn din cap, iar el rămînea cu ochii cufundați în careurile sale de cuvinte. Într-o zi m-a interpelat el : — Am SIDA ! m-a anunțat calm, fără să ridice ochii din hîrtiile sale. M-am simțit dator să mă opresc, să-l compătimesc măcar puțin și să mă interesez de detalii. Am aflat astfel că, de fapt, el are „SIDA la cap”. După care a urmat o explicație foarte savantă, din care nu am înțeles decît că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numele de Svetlana, se întoarce în sus, se extaziază fără poză, buza de sus i se zgârcește, lăsând să se vadă dinții rânjiți, te strânge cât poate, își iubește exterminatorul. Asta durează atât de mult, încît, drag cititor, mă simt dator să-ți umplu cu ceva așteptarea. Nu cred că ar strica să-ți mai spun câteva cuvinte despre Vali. Biografia lui este standard: grădiniță, școală generală, liceu, facultate. E în anul patru la Filologie și nici nu-i trece prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Puia, al cărei ajutor îl implora. După ce-am făcut câte o reverență în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest încurcat, dar până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
A fost extinsă în cele trei județe politica de rusificare, promovată în teritoriul Basarabiei ce devenise, între timp, la 1871, o simplă „gubernie” a Imperiului Rus. La împlinirea a 100 de ani de la răpirea Basarabiei, N. Iorga s-a considerat dator să demonstreze, încă o dată, caracterul românesc al teritoriului și apartenența sa, vreme îndelungată, la Moldova, la Domnia Moldovei, demonstrație care să înlăture neadevărurile și să întrețină speranța în revenirea la trupul țării: „Deschidem această carte (intitulată limpede: Basarabia noastră - n.
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a dat Florentinei. Ea n-a prea vrut să ia doza, dar la insistențele celeilalte fete, a acceptat să-și facă și ea o înjecție. Reîntorcându-se la masă, a aflat că ceea ce a luat este heroină și că este datoare o sumă de bani. Vali s-a prefăcut că plătește el unuia din grup, urmând ca ea să-i dea lui banii. Florentinei nu-i era prea bine, probabil doza a fost prea mare. O durea capul și-i venea
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
opțiuni. Îmi revin de fiecare dată în minte spusele unui neochirurg, om care a salvat zeci de vieți: "Reușesc în viață doar cei ce au tăria să vrea și le este limpede în fiecare moment ce anume doresc. Omul e dator să aibă o credință toată viața lui, să creadă febril în ceva mîndru: în meserie, în idei, în principii de existență, în succes, în viitor, în capacitatea sa de a deveni mai bun. Poți fi un bun meseriaș ori un
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
reușit să-l ferească de burtă. Numai ochii de la o vreme îl îngrijorează, pentru că, în lumină și fără motiv, au început să-i lăcrimeze. — ...pentru că tu, spre deosebire de mine, și după treizeci de ani de regim comunist, încă te mai simți datoare să te comporți după cum îți cere rangul. Da, da, nu râde, nu protesta, chiar despre așa ceva este vorba ! Chiar dacă tatăl tău vitreg a sfârșit cum a sfârșit, chiar dacă mătușa ta s-a nenorocit în pușcărie, chiar dacă toți cei ce te-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să iei vitamina C, să bei citronade... Pe fața îmbujorată de febră, înconjurată de părul alb, decoafat, ochii ei mi-au părut deodată foarte albaștri... A avut o privire de vinovăție : pentru că, în loc să-mi ușureze viața, așa cum orice părinte este dator să o facă pentru copilul său, ea mai mult mi-o complică... — în timpul bolii a delirat, a fost inconștientă. O dată am și împărtășit-o, convinși fiind că se sfârșește. întâmplător, Niki lipsea în acel moment și eu a trebuit s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Tu așa crezi, domne, că-l las pe Balzac pentru tine? Cam așa sunau legendele cu Bamba. Înainte să plece din atelier, mai apuca să spună: nea Vasile, dacă mai vrei benzină, să-mi spui acu’, cît Îmi mai e dator urîtu’ ăsta de la PECO... și vezi că vineri mă duc la Novaci să iau brînză de la ciobanu’ ăla de-l știu io. Mata nu vrei? Vrei și niște nuci? Miere? Aha... că era să uit... cînd mai vine pe- aci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ai cea mai frumoasă, cea mai pur muzicală dintre toate vocile, mai armonioasă decât orice alt sunet în muzică, pe care au onorat-o cele mai frumoase versuri încununate cu cele mai desăvârșite melodii, aparținând unui secol de genii. Ești dator față de muzică să-ți lași talentul să se afirme. Și compozitorii contemporani vor scrie pentru vocea ta. S-ar putea ca unii să afirme că e o voce contrafăcută, dar însăși arta e o contrafacere. Suntem de pe acum martorii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar orice împlinire a cuvântului lui Dumnezeu conține la rândul său o nouă promisiune. Această schemă a „promisiunii” atrage omul în conversație cu Dumnezeu, care, la rândul său, îi vorbește și îl învață cum să îi vorbească lui. Omul este dator cu un răspuns lui Dumnezeu. Acest răspuns e unic, dar profund, și se oferă prin decizia de ascultare a credinței, căci, prin credință, el se oferă și se abandonează în mâinile lui Dumnezeu. Altfel, inițiativa divină de dialog nu își
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și a pornit așa, fără țintă, dar picioarele l-au dus parcă fără să vrea spre crâșma lui Prispă... Bine te-am găsit, bade Prispă! Bine ai venit, Toadere! Am venit eu, da’ mi-i rușine de matale. Îți sunt dator și nu am de unde scoate paralele așa repede. Le-i scoate tu cândva, că doar n-o intrat zilele-n sac. Îi găsi tu o cale să ieși la liman. N-o intrat, n-o intrat, dar la mine în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poem, cel care dă titlul cărții, eul să se simtă descătușat, iar strigătul său, reținut până acum, să exprime încă o dată, chemarea la credință și, ca un corolar al ei, la încredere, pe care, într-un veac funebru, se simte dator să o țină vie, prin nopțile de trudă ale lui. Un calofil: Emilian Marcu 1. Arta Grădinarului Calofilia este trăsătura stilistică dominantă a literaturii create de Emilian Marcu, de la care scriitorul nu abdică în niciuna dintre numeroasele sale cărți de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
putea desluși tăcerea adâncă a pietrei. Plopul Mă-ntreb cum ai putut să crești Așa de mult ieri noapte De te aud cum șușotești Pe la etajul șapte. Sub ploi, prin vânt te văd ajuns Acum până la mine, Dar mi-ești dator cu un răspuns Ce văd că nu mai vine. Eu trebuie acum să plec - Mai nestatornic sunt ca tine, Dar te aștept în acel loc - Să fii din nou cu mine. Nucul Poate-ntr-o altă viată, dar am mai
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
cea care se atinge de el: că este o păcătoasă." 40. Isus a luat cuvîntul, și i-a zis: "Simone, am să-ți spun ceva." "Spune, Învățătorule", I-a răspuns el. 41. "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. 42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?" 43. Simon I-a răspuns: "Socotesc că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pămînt. 3. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; 4. și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator, și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău." 5. Apoi le-a mai zis: Dacă unul dintre voi are un prieten, și se duce la el la miezul nopții, și-i zice: "Prietene, împrumută-mi trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
mi-e rușine. 4. Știu ce am să fac, pentru ca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor." 5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, și a zis celui dintîi: "Cît ești dator stăpînului meu?" 6. "O sută de măsuri de untdelemn", a răspuns el. Și i-a zis: "Ia-ți zapisul, și șezi degrabă de scrie cincizeci." 7. Apoi a zis altuia: Dar tu, cît ești dator?" "O sută de măsuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]