1,989 matches
-
neștire cu stângul, atâtea rele ne mpart și despart, în centrul grădinii, nătângul are în cap ceasornicul spart. Timpul de ieri...Timpul de-acum mărșăluind prin același coșmar, fără busolă, oxigen, calendar suntem prea departe de drum. Credință puțină, speranțe deșarte, iubirea sub tălpile urii; s-aud furtuni bătând de departe, prin brazii și ulmii pădurii. Când legea alunecă, ziua se-ntunecă, jivinele ies la vedere; cine se-ncumetă a spune că nu-i negru chipul acestei ere?!. Cineva, anume a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Ce bizare fixații pot avea chiar muritorii cei mai rari! exclamă Zeul Concentrării: Totuși, ce eveniment splendid! Fasciculele luminoase, care palpaseră până atunci corpul lui Homer, se retrăgeau cu ezitări repulsive. - Ți-am mai spus că ești viciat de sentimentul deșert al frumuseții, rosti fără patimă Zeul Neantului. [Originally published in "Almanahul literar" 1970] Altarul zeilor stohastici Adrian Rogoz 2 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
cu pași siguri, spre o nouă experiență, pe care o vede încă dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi(Rațiunea supremă pe lume (în limba latină).) a bărbatului, se pare, în cazul bătrânului despre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți lași toate pasiunile acestea deșarte la o parte și să pornești să întreprinzi ceva serios. Orice, dar serios să fie! Numai asta îți va aduce profit, mai mult, sau mai puțin, dar îți va aduce. Altă cale dacă vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește în iluzii deșarte, sperând puternic și neclintit în ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu mă prea miră (și nici nu trebuie), căci fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Fie ca aceste spasme turbate care se petrec numai în imaginația mea, în acea proiecție astrală a lumii nevăzute, să nu fie pur și simplu ultimele clipe pe care le petrec în corpul meu! Dar ce blasfemie și ce dorință deșartă sunt acestea pe care tocmai le-am gândit, nesăbuitul de mine? Cine sunt eu să pot face asemenea lucru? Cu adevărat merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot decât să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acum să mă ia pentru a mă aduce înapoi între cei vii. Cum să-i mulțumesc pentru asta, pentru că nu pot, și cui să-i explic, cine ar crede că, într-adevăr, pentru cea mai aprigă luptă câștigată împotriva încăperii deșarte în care intrasem pentru a-mi vinde sufletul, eu am fost făcut scăpat de locul acela întors pe dos? Și cui și în ce fel să-i povestesc, astfel încât să creadă, o aventură ca aceasta în care, deși supus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
moment și absolvit de toate grelele-mi păcate, precum și de prezența mea în camera acelor companioni întunecați, descopăr în fața acestui om ales sensurile pe care mi le descoperiseră la rândul lor mie, toate acele simboluri încifrate în pereții templului. Acestea, deșarte, ar fi vrut să-mi dea de-nțeles cum că aș fi deținut sensurile întregului univers. Repede, cât mai degrabă să-i cer ajutorul acestui om în legătură cu unele dintre minciunile pe care le-am gândit sau cu impresiile false cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și mai ales clipa în care m-am născut pe această lume deșartă! Sau mai blestemată fie clipa în care am păcătuit pentru prima oară?... Încet, îngrijorător de încet, îmi revin în acele simțiri în care m-a aruncat destinul meu păcătos și pe lângă care visul pe care l-am avut, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
singurul fel în care am izbutit să-l demitizez a fost să mi-l închipui mergând la closet... dar nu, ajunge, ajunge odată, mai bine aș termina cât mai repede cu durerea infinită pe care mi-o pricinuie mintea aceasta deșartă și gândurile ei... Geniu pustiu, mai presus decât zeii, mi-am închipuit cândva c-aș fi... ce rușine... nicicând nu a putut fi mai puțin adevăr în gândurile pe care-am pretins că le-am trăit în visul existenței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
foarte mulți oameni. Ei fac (cam) aceleași lucruri zi de zi, au cam aceleași gânduri și acțiuni (supărare cu șeful, cu vecinul, proces nu știu cu cine, certuri și neiertări în familia proprie chiar, gânduri de ură, lăcomie, invidie, mândrie deșartă și multe altele de acest fel) drept urmare li se și întâmplă cam tot aceleași lucruri. Prima oară când am auzit o astfel de idee a fost la un training de network-marketing. Ceva de genul: ”dacă vrei să ai, să ți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Fiți dumneavoastră un bun creștin și veți întâlni preotul potrivit dumneavoastră. Sau rugați-vă să-l găsiți, căci ca orice alt lucru și acesta se poate rezolva cu ajutorul rugăciunii. 6. Străduiți-vă cât mai mult să eliminați orgoliul și mândria deșartă. Încetați a mai crede că sunteți „buricul Pământului”. Chiar dacă sunteți o personalitate, putred de bogat, cu un fizic de invidiat păstrați-vă smerenia (dar nu falsa smerenie). Fiți moderat și echilibrat în toate. Evitați extremele! Știți de ce unele celebrități și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se facă nebun să ajungă înțelept. 19. Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: "El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor." 20. Și iarăși: "Domnul cunoaște gîndurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte." 21. Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22. fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
modifică, crește progresiv, sintagmatic și paradigmatic, redându-i omului verticalitatea, caracterul, sensul din zicala germană “ein Man ein Wort” = capital sigur în relațiile investiționale ale oricui. E o aserțiune faptul că nu vorbăria gonflantă, înșelătoare, cațavencă, orgolioasă, în general cretină, deșartă ca cea mai sufocantă deșertăciune, ca cea mai diluantă ideatic sursă și la îndemână politicianismului, poate convinge pe termen lung pe un om de bună credință, pe un intelectual care prin mediul său livresc se distanțează de cotidian, de vremelnic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în raport cu ființa mea proprie când mi-o gândesc, sau mai bine când, prin o dispozițiune deosebită, sunt silit a o gândi deosebită de regi și de curte, de toată greutatea pozitivă care apasă * o asemenea zidire... Văzînd-o *, mi se pare deșartă, ca și când regele ar fi murit, ca și când suflarea rece, uscată, eternă a morții ar trece prin acele hale mărețe. Când privesc un râu cu licăruirea lui unduită *, o stradă cu case nalte și cu ferestrele-nchise și o lună rece și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trebile altuia. Nelipindu-se de mândrie, nici de slavă. Iubirea de argint i se pare o nebunie, desmierdarea o batjocură arătată, pisma o nimică, trândăvirea un păcat. Apucată fiind la laudele ziditorului, limba sa nu-și slujește a grăi vorbe deșarte. Fiind făr' de întristăciune și făr' de mânie, nu se vede nimic care să nu-i placă. Având vorbă cu mințile cele frumoase a celor vechi, se vede slobod de necazurile acelor de-o samă cu dânsul. Treaz și prostatic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a cumpăni vremea și privește statele vieții sale urzite cu fir și cu mătase. Răspondenția sa o are cu ceriul, la care gândurile sale îl {EminescuOpXV 579} poartă neîncetat. Nu are nici o dorire de lucrurile acestei viețe, pentru că o cunoaște deșartă; nici ohtează făr' numai pentru cele cerești la care-și hotărăște toate dorințele sale; și, în scurt, așteaptă moartea făr-a o dori și făr-a se teme de dânsa. PENTRU VIN Cu adevărat, că zama viței este un adipoton împrotiva mîhniciunei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
partidul persecutat și, în mare parte, risipit al așa-numiților populares, pe care mulți îi numeau acum Juliani. Acest fapt i se părea lui Tiberius mai primejdios decât era în realitate, iar vechilor prieteni ai lui Germanicus le dădea speranțe deșarte. Cel de-al doilea, Drusus, se cufunda într-o neîncredere melancolică și se închidea în camera lui ore în șir. Când fu întrebat cum își petrecea timpul, răspunse că-i studia pe marii juriști ai Republicii și, nemulțumit, adugă usturător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
papuci de odae, zgărzi, rufe umane, capete de patroni dezorientați, falimente, totale și parțiale, creste de cocoși, cuculele și cuculeți, ananghii, portițe noi pentru viței netrecuți prin botez, popi fără și cu limbi căzute de pe la limbuți, înjurături, belitori de idei deșarte și eșuate, cozi de câini cu covrigei în ele, piese de teatru, almanahe, juguri de pus pe gâtul popoarelor, succesuri desperecheate, șpăgi date pe sprânceană, gagici cu lipsă de poftă, sprijin politic, trambuline pentru sărit pârleazul, sărituri de cal demodate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gagici cu lipsă de poftă, sprijin politic, trambuline pentru sărit pârleazul, sărituri de cal demodate, averi ciordilite, plânsete după doruri de altă dată, păreri de rău mucegăite, strângeri în brațe brăcuite, sărituri întrerupte pe parcurs, nume și prenume nemuritoare, iluzii deșarte, bazaconii de duzină, tragedii închipuite, tatuaje de prost gust, glume nesărate, aduceri aminte cu tardivitate, bosumflări, rețete de înșelăciune, derâderi stafidite și,încă, tare multe de d’al de astea. Din toate câte se aduceau acolo, unele erau cu titlu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și cu ceilalți. Cum o fi mai bine; să fii plin de dorinți sau de visuri?! ori unele ori altele, alegeți!. Clipa în care cineva nu-și poate realiza un plan al său se cheamă dezamăgire. Atenție dar la dorințele deșarte! Zgârcenia o fi, după unii, un handicap; după alții un semn de mare cumpătare! Mai bine nu.... Să fim darnici cu măsură! Nu te lăsa pradă emoțiilor, șocurilor de tot felul, stresului, că riști să nu te mai bucuri de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
chiar de dușmani În goana nebună după averi, după bani Și pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire și ani. Omul pom Cum poți oare să fii om, Dacă nu știi să fii pom? Pomul roadele-și împarte, Omul doar vorbe deșarte. Pomul nu cere răsplată Pentru fructe, niciodată; Omul, dacă-ți face-un bine, Îți ia haina de pe tine. Pomul, vara, te umbrește Și de soare te ferește; Îți dă necondiționat Leagăn și loc de visat. Omul, în a lui visare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fără viață. Nimic și nimeni n-a fost acolo. Locul nimeni nu-l cunoaște Căci nimeni și nimic, de merge acolo, Nu se mai întoarce. L-am descântat cu viața în miez negru de noapte Când ceasurile bat a clopote deșarte Și am plătit amarnic semeața cugetare. De mi-ai călcat tărâmul, ți-e veșnică prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la urmă suntem unul, și nu doi, Revino-ți, nu te pierde-n ambuscadă! Pătrunde corpu-mi, insensibil ascunziș, Și-atinge a mea inimă deșartă, Nu lăsa zbuciumul înșfăcându-mă pânziș, Acum legarea noastră s-o despartă. Văd lumina-n tine, o, suflet pustiu, E mică, dar puternic strălucește, O, al meu suflet chinuit, eu știu Ce-nseamnă tot ce-acum te stăpânește! Pădure Andreea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]