1,962 matches
-
și tu m-ai iubi și atunci. Nu e așa că mă vei iubi mereu? Spune-mi, Allan, spune-mi că n-ai să mă uiți. Știi ce mă așteaptă, dacă mă uiți... Eram emoționat, o mărturisesc, parcă m-aș fi deșteptat dintr-un coșmar; furia îmi trecuse, și mă dureau vorbele pe care i le spusesem. Aș fi vrut să-mi cer iertare, dar nu știam cum, mă stingherea orice gest pe care îl anticipam mental, orice gest de împăcare (mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeles mai mult. Dar mi-am dat seama cât de puțin important e acum lucrul acesta și tmam lăsat dus de alte gânduri. ― Chabù și-a revenit, vorbi iarăși Khokha. Cum a văzut-o pe Maitreyi leșinată, parcă s-a deșteptat din somn. A întrebat de tine: "Unde e dadà?", așa întreba pe toată lumea și se ținea de d-na Sen, trăgînd-o de sari și între-bînd. I-am spus că vin să te văd, și atunci mi-a dat biletul ăsta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inima, ci însăși făptura ei, prezența ei, pe care o știam departe. ― Au închis-o în odaie, aproape goală, ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât era leșinată, o stropeau cu apă, ca să învie, apoi, când se deștepta, o băteau ca să spună. "Îl iubesc, îl iubesc", atât auzeam, de jos, cum urlă. "El nu e vinovat, ce aveți cu el?" mi-a spus soru-mea că le țipa. Ce aveți cu el?"... Și totuși, mie nu-mi făcuseră încă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
glasul Maitreyiei, pe care l-am sorbit însetat, deși mă temeam să-i vorbesc, ca să nu mă audă Harold sau vreun alt pensionar al d-nei Ribeiro. Îmi spunea lucruri pe care le ghiceam mai mult, căci vorbea încet, ca să nu deștepte pe ceilalți, probabil, și izbucnea mereu în plâns. Parcă venea din închisoare glasul ei, dintr-o celulă ferecată, într-atît îi era de sfîșie-tor plânsul și de dornic de libertate glasul. ― Allan, mai mă cunoști tu? Sunt eu, tot eu, rămân
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
găsit pe drum, la câțiva metri de șanț, o fântână cu acoperiș și acolo m-am oprit să mă odihnesc. Am adormit în neștire, cu capul rezemat de cască, de-a dreptul pe lespezi. Aceleași visuri, cu Maitreyi, care mă deșteptau la răstimpuri și mă făceau să tremur de frig, de singurătate. Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adormit în neștire, cu capul rezemat de cască, de-a dreptul pe lespezi. Aceleași visuri, cu Maitreyi, care mă deșteptau la răstimpuri și mă făceau să tremur de frig, de singurătate. Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu.) Mă priveau toți mirați, necutezând să mă întrebe nici unul, căci, deși hainele îmi fuseseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-mi răcoresc fața. M-am culcat o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la capătul unui heleșteu, părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn pe un căruțaș unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe la miezul nopții, într-un vagon de clasa III (căci nu aveam curajul să intru într-un alt compartiment), cu care am ajuns la Burdwan. M-au orbit și speriat la început farurile electrice prin stații. Eram ca un bolnav deșteptat prin alarmă, aproape buimac, neștiind la ce ghișeu să mă îndrept ca să-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prizonier. Mă simțeam atât de legat din toate părțile. Aveam zone interzise în mintea mea; de pildă, zona de dincoace și de dincolo de 13 septembrie... *** Pe la începutul lui februarie a sosit, în plin miez de noapte, o necunoscută, care a deșteptat paznicul, cerând o cameră, dar într-o limbă atât de neînțeleasă, încît omul a venit la mine să-l descurc. Am ieșit cu pelerina aceea îmblănită, himalayană, care îmi dă un aspect de muntean mongol. Pe un chaise-longue din verandă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată la o lume de farsă și inepție, de păcăleală și somn, de ridicul și dramă. Lumea în care viețuisem și eu atâta vreme... Cu multă greutate am izbutit să schimb vorba, întrebînd-o ce crede despre Gandhi și despre mișcarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar din șoseaua pe care se retrăsese compania întreagă cu o noapte mai înainte, auzi pocnetele scurte, surde, înfundate, ale brandurilor rusești. - ... Evident, continuă desfăcând un nou pachet de țigări, atunci mi-am dat seama că visez și m-am deșteptat. Dar am să vă mai spun ceva, deși poate n-o să mă credeți: ce m-a impresionat mai mult, și m-a trezit, n-au fost avioanele nemțești, nici brandurile, ci groapa aceea nefiresc de mare, pe care începuseră s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se părea că prelungesc lecturile din timpul zilei. Am crezut, chiar, că visez reguli gramaticale, vocabulare și etimologii, pentru că eram pasionat de asemenea lucruri... Dar acum mă întreb dacă, într-un chip mai mult sau mai puțin somnambulic, nu mă deșteptam în timpul nopții și-mi continuam lucrul... Profesorul îl privi tot timpul cu atenție, ușor încruntat, semn, cum observase mai demult, că era ispitit de mai multe întrebări deodată. - În orice caz, spuse, nu pari obosit, nu ai expresia intelectualului care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nepalului până în regiunea unde, după indicațiile date de Rupini, s-ar fi aflat peștera în care obișnuia să mediteze. Din fericire, în afară de el, un pandit din Uttar Pradesh, cunoscător al filozofiei Madaryamika, se afla la căpătâiul ei când s-a deșteptat. La insistența doctorului, toți ceilalți se camuflaseră printre arbori la vreo zece metri în urmă. Ca și cum l-ar fi recunoscut, se adresă amenințător panditului; îi puse câteva întrebări, dar nu așteptă răspunsul. Porni repede pe una din poteci, privind drept
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
yogică. Alături pe pietriș, o oală de lut, două talere de lemn și câteva manuscrise; de-abia când le-au atins cu mâna, și-au dat seama că se făcuseră de mult pulbere. Infirmiera îl opri în fața ușii. - S-a deșteptat, spuse. Dar nu deschide ochii. Îi e teamă... Se apropie de ea și îi puse mâna pe frunte. - Veronica! șopti. Deschise brusc ochii și, recunoscîndu-l, fața i se lumină, așa cum nu i-o văzuse niciodată până atunci. Apucîndu-i mâna, încercă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzu cele dintâi lacrimi prelingîndu-se timide pe obraz, închise magnetofonul și îl împinse sub canapea. Apoi, cu mare grijă, îi mângâie mâna și începu să-i șteargă lacrimile. Târziu, o purtă în brațe în dormitor. Rămase lângă ea până ce se deșteptă. Dând cu ochii de el, îi apucă mâna și i-o strânse emoționată. - Am visat, spuse. Era un vis foarte frumos, dar foarte trist. Era așa, cu doi tineri ca noi, care se iubeau, și totuși n-au putut rămâne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
închipuise că mai pot fi reproduse de un european. După o jumătate de ceas, Veronica adormi, suspinând. "Mai departe nu cred că au să meargă", își spuse închizînd magnetofonul. Apoi așteptă. Voia să fie treaz, lângă ea, când se va deștepta. Se culcă târziu, către dimineață. Când s-a deșteptat, puțin timp înainte de 8, Veronica dormea încă și nu s-a îndurat s-o trezească. A dormit până aproape de 11. Aflând că este atât de târziu, a sărit speriată din pat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
După o jumătate de ceas, Veronica adormi, suspinând. "Mai departe nu cred că au să meargă", își spuse închizînd magnetofonul. Apoi așteptă. Voia să fie treaz, lângă ea, când se va deștepta. Se culcă târziu, către dimineață. Când s-a deșteptat, puțin timp înainte de 8, Veronica dormea încă și nu s-a îndurat s-o trezească. A dormit până aproape de 11. Aflând că este atât de târziu, a sărit speriată din pat. - Ce s-a întîmplat cu mine? întrebă. - Nimic. Erai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căzut cumva sub ochi acest articol. Îi întinse o pagină dintr-un magazin american. "Vorbea uneori de o nouă calitate a vieții insistând că poate fi, și trebuie să fie, descoperită de fiecare din noi. În chiar momentul când se deștepta, descoperea o mare bucurie, pe care nu știa cum s-o descrie; era, fără îndoială, bucuria de a se simți viu, întreg și sănătos, dar era mai mult: bucuria că existau alți oameni, că există anotimpuri și că nici o zi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ncălzesc motorul. Frankie mă privea de pe doc. Avea zîmbetu’ Ăla ciudat, de surd. M-am dus către el: — Auzi, ai grijă să nu intri În vreo belea din cauza asta. Nu m-auzea. A trebuit să țip la el. — Eu poltică deșteaptă, mi-a spus. Apoi a lăsat vasul la apă. I-am făcut cu mîna În timp ce arunca frînghia de la proră pe punte, apoi vasul a ieșit lunecînd și am intrat pe canal. Un vas comercial englez ieșea și el, așa c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buruieni și, În timp ce cădea, sau poate În pauza dintre momentul În care s-a aprins reflectorul și cel În care au Început să tragă, se gîndi: „Nu-s chiar așa de proști. Poate că mai au o șansă să se deștepte“. Dacă i-ar mai fi rămas timp pentru Încă un gînd, ar fi sperat că În celălalt colț nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
privirile și văzu că celălalt cocoș era tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mi se potrivește mie ce spune el? Pricep?) A doua - Pot să cred ce-mi povestește Ticuță? (Adică: Nu mă minte? Îmi spune el adevărul?) A treia întrebare - Cu cine ține Ticuță? (Adică: Mă învață de bine? Vrea să mă deștepte, ține cu mine, sau vrea doar să trăncănească, așa, pentru el?) Dacă ați răspuns „Da, e pentru mine!”, „Da, pot să-l cred pe Ticuță!” și „Ticuță ține cu mine” - citiți mai departe ! Și chiar dacă n-ați răspuns încă la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și râd: „Ha, ha, ha! Cum să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
timp am liber la gară și ce cale luau trenurile Încărcate cu bușteni, voi face un plan... Mă gândeam că poate pe lângă acele garnituri de marfare a mai trece și un personal ceva... A doua zi, În zori, am fost deșteptat de rusul care m-a Însoțit cu o zi Înainte. M-a luat aproape pe sus... Drumul din acea zi a fost doar până la colibele despre care v-am povestit. Acolo am făcut haltă și a doua zi de cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]