2,072 matches
-
Vreau să rămân în acest avion pentru totdeauna. Stewardesa trece pe lângă ei și-i zâmbește lui Ben, care-i răspunde cu cel mai fermecător zâmbet și se întoarce la Simon. ― Vezi despre ce vorbesc? Femei frumoase, șampanie pe gratis, mâncare delicioasă. ― Tu îți poți permite să mergi cu clasa business, mormăie Simon. Cu salariul meu de două parale, aș ajunge la clasa vitelor, cu scaune de rahat și mâncare la fel. ― Nu eu am plătit pentru asta, spune Ben. ― Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
treacă imediat. Acum, spune ea uitându-se la ceas, ce zici de-o gustare, ca să sărbătorim? ― E perfect, îi spun eu. Mor de foame. Mergem la Broadway Deli și mă înfig în pâine prăjită cu șuncă și căpșuni - și e delicios. Mai trecem o dată peste detalii, și mă simt de parcă m-aș fi îmbăiat în dragoste, mă simt de parcă toți se uită la mine cu invidie pentru că sunt o femeie îndrăgostită și toți își doresc să fie în locul meu. După ce luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am ridicat fusta și l-am tras peste mine. îi simțeam erecția prin chiloți. Mi-am pus mâinile pe fundul lui și l-am împins și mai mult în mine. Așa de tare că m-a durut. Dar ce durere delicioasă! „Trebuie să-l am în mine“, m-am gândit. înfierbântată, mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui ca să-i simt pielea, după care le-am pus din nou pe fundul lui pentru că nu suportam să nu-l simt. Amețită, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
serveau din nou cârnați, piure, sos de ceapă, budinci și alte chestii ca astea, mie tot nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a stârnit o mulțime de replici dezaprobatoare. —Rachel, nu-i da mâncarea! — S-o oprească cineva! —Eamonn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi că oricum aveam să stau acolo două luni și că era timp berechet. Am privit de jur împrejurul mesei. Toată lumea era ocupată cu același lucru: căra lingurițe de zahăr în ceștile de ceai, dădea ceaiul peste cap și comenta cât de delicios era. Ce trist! — Fumezi? m-a întrebat o voce bărbătească. Am intrat în panică descoperind că vocea îi aparținea lui Vincent, Domnul Furios. Nu, am răspuns eu nervoasă. Cel puțin, nu țigări. —Te-ai lăsat? a întrebat el apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niciodată așa ceva. Fie că sexul fusese grozav, fie că nu, n-aveam de gând să-l revăd pe Luke. Nu mi-aș mai fi spălat niciodată rușinea. împreună cu Brigit am disecat situația. însă nu era deloc una din disecțiile alea delicioase când ne înfioram de plăcere rememorând clipele de extaz, descriam în amănunt experiențele noastre sexuale sau calculam lungimea penisului partenerului cu ajutorul unor diagrame. Discuția aia a fost mai curând o încercare de estimare a pagubelor. Crezi că l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le donase după ce aflase că sunt trimisă la culcare mai devreme. Nu intenționasem să mănânc decât câteva, dar am sfârșit prin a devora toată cutia. Nu pot să închid un ochi dacă am în casă o cutie deschisă cu chipsuri delicioase. Aș fi dat orice pentru niște somnifere. Sau niște Valium. Orice ar fi putut să-mi mai domolească neliniștea aceea îngrozitoare ce mă cuprindea gândindu-mă la Luke. Era absolut inuman ca cineva să se aștepte să pot depăși drama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Altfel aș fi înnebunit. Misty nu era acolo. Ceea ce m-a ajutat. Prezența ei mă făcea întotdeauna să fiu nervoasă și furioasă. Am supt capătul pixului și l-am privit pe Chris. I-am privit mai ales coapsele. Dumnezeule, era delicios! Stând așa, cu pixul în gură, l-am implorat, în minte, să se uite la mine. Mă gândisem că e o poză destul de provocatoare. Dar Chris nu m-a privit. După care am simțit cum vârful limbii începuse să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
capul către el, savurând parfumul curat, de detergent pe care-l degaja cămașa lui. Nu miroase ca Luke, mă gândeam leneș. Atunci am simțit cum durerea mă împunge, dar asta numai până când mi-am amintit că și Chris era la fel de delicios ca Luke. Amândoi am stat așa, în tăcere, cu brațul lui Chris încolăcit strâns în jurul meu. Am închis ochii și preț de câteva secunde mi-am permis să mă prefac că trăiesc într-o lume perfectă, iar Chris era prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
farfuria cu pomme au fenêtre sau ce naiba o fi fost acolo. Da, minunat, am murmurat eu reușind să înghit un atom sau doi din ceea ce aveam în gură. Amândoi ridicam furculițele, apoi întârziam cu ele deasupra mâncării - care era probabil delicioasă, numai că nici eu, nici el nu păream în stare să mâncăm - după care zâmbeam ca doi cretini. Apoi lăsam furculițele din mână și ne mai aruncam câte-o privire înainte să izbucnim din nou în râs. Lăsând la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am sărit alături de Chris, zâmbind timid de bucurie că fusesem chemată. Apoi, cizmele din piele de reptilă ale lui Chris s-au prins în coardă, eu m-am împiedicat și amândoi am căzut lați în mijlocul camerei. Au urmat câteva clipe delicioase în care am zăcut întinsă alături de el. După care John Joe a făcut o mică criză și a început să urle că s-a săturat să învârtă la coardă. într-un avânt de neașteptată mărinimie, m-am trezit învârtind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pauză ca să râd nițel pe seama lui. Scurta întâlnire cu frații lui de la Cloisters se sfârșise. Din acel moment nu mai aveam să mă ocup de curățenie. Probabil niciodată. Am deschis larg ușa frigiderului și m-am uitat la toate chestiile delicioase dinăuntru. Puteam să mănânc orice voiam. Orice. Bine, cu excepția cremelor de ciocolată ale lui Helen. Alea pe care lipise un desen cu două degete. Am deschis cutiile din bucătărie căutând, căutând, căutând... După care m-am simțit foarte, foarte deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu ne-am salutat plini de efuziune, nu ne-am îmbrățișat și nici nu ne-am sărutat. Curtenitor, Luke m-a întrebat: —Cum îți merge, Rachel? Apoi s-a așezat pe scaunul din fața mea, oferindu-mi, pentru două secunde, imaginea delicioasă a zonei genitale îmbrăcate în piele, care, însă, a dispărut imediat sub masă. Nu înțelegeam cum de putusem să cred că înfățișarea lui Luke era ridicolă. Era un bărbat splendid. Am bolborosit: —Bună, Luke. Sau o chestie la fel de stupidă. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Joey furase extinctorul de la serviciu?“ „N-a picat la fix?“ „Uitasem de chestia asta.“ „Și eu mi-am amintit abia acum.“ în timp ce jonglam cu amintirile, au existat câteva tentative de-a ne atinge mâinile. Era ca un ecou de demult, delicios și dulce amărui, ecoul unor alte atingeri. Când ne-am săturat de atâtea amintiri, mi-am scos pe tapet cele mai recente realizări. Ca un copil care se laudă cu cadourile pe care le-a primit de ziua lui. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din Hanovra, căreia a trebuit acum vreo câțiva ani să-i servesc de ghid prin București. Am încheiat târziu seara de preumblare în Parcul Tineretului, cu un cornet de floricele amare de sărătură. Was ist das? întreabă ea, strâmbându-se delicios. Das ist Mais, porumb, explic eu doct, excitat de silueta unei fetițe care se juca, lovind-călărind un balon de plastic. Normal că nemții nu știu, râde din dinții ei mărunți mama, și continuă să pocnească. (À propos de trecutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de pilotă nu prindea decât chicotitul delicios al mamei, atât de diferit de icniturile pe care sexul le provoca femeilor pe care le-am cunoscut mai târziu, încât a trebuit să treacă niște ani ca să încep să mă gândesc că puteau avea aceeași pricină... Pe la opt, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că mă duceam să „mă fac cui“, când eu de fapt mă duceam să schimb o vorbă în agora, să cunosc figuri noi, care nu se știe dacă și când își vor găsi locul printre notele mele, și în timpul ăsta delicios, o oră sau mai mult, chiar nu beam decât strictul necesar ca să mă facă volubil. (Elise Lewine, pe care după îndelungi căutări am descoperit-o ca regizor, pare o actriță-copil cu fustiță scurtă, într-o poză alb-negru prost retușată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e un dezastru nu Înseamnă că voi sta Închisă În casă. ― Mereu voiai să fii singură când erai supărată. ― Nu și azi. Am luat o gură de Înghețată. Chiar și În starea În care mă aflam, tot mi se părea delicioasă. David veni cu nota și zâmbi când mă văzu mâncând. ― Scuze, mai stăm puțin, zise Maria. ― Mă bucur să aud asta, zise el. Înghețatele astea nu merita irosite. ― Ai dreptate, am spus, străduindu-mă să nu mă mai gândesc la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o întreagă cohortă de pinguine asexuate și în creștere. Asta când nu eram în uniformă, iar pe sub uniformă, cinci luni din nouă, cu pantaloni (pentru că mă încăpățânam să port ciorapi, oricât de groși, dar ciorapi, îi ofeream deseori doamnei M. delicioasa plăcere a unor antologice sesiuni de pedepsire publică a cumplitului delict de cochetărie; să zicem că mă dau mare, de fapt nu era mare scofală, aveam fixuri de adolescentină prost îmbrăcată, că așa mi-erau gusturile și așa erau vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre Ashargin-Gosseyn. - Așează-te acolo. Indică unul din cele trei scaune. Nu-l surprinse pe Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu analiza intențiilor lui Enro față de Ashargin. Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă ca și Yanar să fie servit de una din slujnicele mai în vârstă și schimbă cele două pahare prin similarizare. Gustă. Era pește, foarte condimentat. După prima reacție, delicios. Mâncă tot, după care puse furculița jos și o privi pe Leej. - Ce se întâmplă în spiritul dumitale, când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați o metodă anume? - Păi,.. - Faci o pauză? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Șapte culori are Curcubeul când răsare, Vom merge să-l admirăm să le-nvățăm: Galben soarele zâmbește Printre nori când strălucește. Oranj portocala delicioasă Din ea suc iese de-i stoarsa. Roșu că haină lui Moș Crăciun Când la noi vine-n Ajun. Violet și Indigo...în grădinile cu flori Întâlnite deseori. Albastru frumusețea culorii Așternută-n valul mării. Verde vară așa-s câmpiile
Culorile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83561_a_84886]
-
Din țigări trăgea avan, Prindea știucă și biban. El se deplasa pe râu Cu o funie la brâu, Se mișca încet pe gheață Ca să se mențină-n viață. Aveam degete lovite Și de ger înțepenite, Hotărâți ca să servim acasă Saramură delicioasă. Dar la bătrânețe, visurile mele Se-mpletesc cu gândurile rele, Toți puteau pe Prut să moară Chiar legați la brâu cu sfoară. Prutul, apă-nvolburată, Mai omoară câte-o dată. Dacă gheața e subțire, Poți rămâne amintire.
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
praful a bătut stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci voise să fie elegantă ca să-mi placă, gânduri naive și delicioase de copiliță zăpăcită, oricâte dezastre ar fi trecut peste dânsa, rămasă proaspătă orice ar fi învățat-o viața. O priveam acum cu dragoste, cu duioșie, milă, dar și cu reflecția: "Ce rochie urîtă! E lipsită de logică după obicei, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veleitate de a porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți imaginezi pe grațioasa Viky, cu surâsul înflorit, cu hainele nostime de veritabilă pariziancă, cu silueta delicioasă, vindecând o vacă sau un cal. Noroc că Ioana nu-și susține planurile ei multă vreme, și, de altfel, dacă ești într-adevăr, înțelept și ți-e milă de sufletul ei, trebuie să o lași să vorbească și să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]