3,498 matches
-
un alt Matei, însuflețit de-o neașteptatè zvâcnire interioarè, și-a pèrèsit deja modelajul de gips în care l-am vârât cu forța de trei ani de zile și a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea în beția lui neastâmpèratè sè mè cuprindè și pe mine cel rèmas încè de veghe la vèmile conștiinței treze și lucide, Ori îl urmez în înfiorata să exaltare neglijând cu bunè științè orice rânduialè lumeascè, ori voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
el, Împreună cu ultimii spectatori reticenți. —La tine m-am gândit... că mai ai de condus În seara asta, repetă. Christa Îi răspunde cu un zâmbet absent. Nici un semn că ar avea intenția să plece mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
făpturi neputincioase, respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În fiecare din ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar violonista Mullova? Rochia, șocant de simplă, Îi Îmbracă firesc trupul subțire. Gust imecabil, educat de cine? La fel de sobră agrafa care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții lați. Antrenată să cânte impecabil, să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
muzicii. Chiar dacă instrumentiștii mai strecurară uneori și alte note sau modulații în acea arie din opera Orfeu și Euridice de Gluck, vocea cântăreței se ridică deasupra tuturor acestor neajunsuri, vibrând pe toate corzile nefericitei iubiri. Finalul se pierdu într-un delir general. Ovații, aplauze, lacrimi, în timp ce Nanone, cu ochii închiși, neclintită, cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și sublim. Ridicat în picioare, Iancu o privea cu totul răpit, uitând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua în care trebuiau să prindă maimuțele. Fără-ndoială, erau înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
apăsătoare, că se răzvrăti până și mehari-ul, obișnuit prin însăși natura lui cu cele mai mari temperaturi. Nu putea supraviețui mult timp acolo, în inima salinei, și o știa. Mai avea apă pentru o zi. Apoi aveau să vină delirul și moartea; cea mai înspăimântătoare dintre morți, cea de care tuaregii se tem chiar din ziua când se nasc: moartea de sete. Ajamuk privi cu un ochi critic înălțimea soarelui și studie cu atenție marginile salinei: — în mai puțin de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici e nimic pe lângă chinul veșnic și moartea veșnică pe care singur ți le pregătești lăsându-te ispitit. Gândurile și delirul se împleteau și se legănau în aerul însorit. E bine, e bine și o să fie din ce în ce mai bine, de la o zi la alta, tot mai bine... Era destul de departe de locul unde pescuia moșul care-l porcăise la prima oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cea mai bună dintre toate câte le-a avut vreodată, și nu se mai satură. Foamea asta rea dă cu tine de pământ; mirosul și gustul cărnii, sfârâiala din tigaie, risipind gândurile și gonindu-le unde nu ți-ai dori, delirul și durerea că s-a întâmplat ce n-ar fi trebuit să se întâmple, și n-ai decât să-ți spui că așa a vrut Dumnezeu și știe El mai bine și decât tine și decât oricine ce trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din nou În exil, pentru faptul de a fi complotat Împotriva Republicii Împreună cu Generalul Boulanger, și Își condusese de la Londra influentul ziar, L’Intransigeant. Revenit În 1895, cu prilejul unei amnistii, fusese primit de două sute de mii de parizieni În delir. Blanchist și boulangist, revoluționar de stânga și de dreapta, idealist și demagog, se făcuse purtătorul de cuvânt a o sută de cauze contradictorii. Știam toate acestea, dar nu cunoșteam esențialul. În ziua stabilită, m-am dus, așadar, la el acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mistică, lumea literelor și a Învolburării lor În permutări nesfârșite este lumea beatitudinii, știința combinării e o muzică a gândirii, dar ai grijă să umbli cu Încetineală și cu băgare de seamă, pentru că mașina ta ar putea să-ți provoace delir, nu extaz. Mulți dintre discipolii lui Abulafia n-au știut să se păstreze pe pragul acela foarte gingaș ce desparte contemplarea numelor lui Dumnezeu de practica magică, de manipularea numelor spre a-și face din ele talisman, instrument de dominare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am Început să mănânc cu lăcomie și să mai beau ceva. Când imprimanta s-a oprit, am citit și am rămas tulburat; Încă nu eram În stare să hotărăsc dacă mă găseam În fața unor revelații extraordinare sau a documentului unui delir. Ce știam eu, În fond, despre Jacopo Belbo? Ce Înțelesesem din el În cei doi ani În care-i fusesem alături aproape zilnic? Câtă Încredere puteam acorda jurnalului unui om care, după propria-i mărturisire, scria În Împrejurări ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meseria ca să-și fi găsit o muncă mai bine plătită. Multă vreme crezusem că o făcea pentru că astfel putea să-și continue cercetările asupra prostiei omenești, și Încă dintr-un loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dușmanilor reprezenta umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept vagin. La fel poate fi gândită și întrebarea nostalgică a lui Cioran: la ce bun să părăsești Coasta Boacii? À quoi bon quitter Coasta Boacii? Văzând că delirul lui evoluționist lua forme paranoice, i-am spus că se făcuse târziu și trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă cu atenție porțiunea aceasta: Das Grosse Tor Von Kiev, Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
românești și americane cu „Ia mai dă o damigeană ș-o felie de pastramă/Să-mă-mbăt în astă seară!” Turneul care a urmat în chip firesc, început la Craiova și încheiat triumfal în Place Pigalle - maestrul Gică trimițând în delir negrii din față de la Moulin Rouge, iar Romica pe cei de pe treptele ce urcă spre Sacre-Coeur -, mi-a permis să o plasez pe Pamela în echipa guvernamentală propusă de viitorul președinte francez, Nicolas Sarckozi, anume la Cultură. Un gust amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Și cu indicația de a reveni periodic, pentru controlul stării lor de sănătate. Curios, deși sensibil ameliorat organic și fiziologic minus unele semne îngrijorătoare de neoplasm pulmonar evolutiv polițistul a dezvoltat un sindrom hebefrenic atipic, sub forma dominantă a unui delir intens, nesistematizat, de imaginație. Cu o tentă cronicizantă, declarat religioasă. Astfel, în conversații, subiectul divaghează irepresibil, aproape de fiecare dată, de la filonul principal, către un registru palimpsest, prolix, bombastic-halucinatoriu, ce include inevitabil Sfârșitul lumii, pe Călăreții Apocalipsului, îngeri, demoni, Sfântul Graal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o oră în fiecare seară, am purtat discuții cu substrat terapeutic cu subiectul, după stabilizarea sa organică și depășirea perioadei critice, înregistrând pe reportofon, cu acceptul său, confesiunile făcute. Se profilează, ca și în cazul polițistului, dezvoltarea subsidiară a unui delir imaginativ major, frenitis, bazat pe un repertoriu de inspirație apocaliptică, cu origine obscură, dar mult mai sistematizat, mai bogat, mai colorat și, de ce să n-o spun, mai captivant! Nădăjduiesc să-l pot transcrie separat, într-o formulă stilistică comparativă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sânii atât de asemănători chelicerilor, lucrul mi s-ar fi părut mai natural decât situația reală, în care femeile par ființe omenești ca oricare, "mamele, soțiile, iubitele sau fiicele noastre", care întind doar plasa gesturilor, zâmbetelor, slăbiciunii lor. Cu cât delirul meu se dezvolta, cu-atît îmi puneam mai multe întrebări în această privință, afundîndu-mă în speculații de tot felul. Mă întrebam astfel după ce trăsături distingem feminitatea cuiva. La nou-născuți sexul nu poate fi discernat decât strict anatomic. Până la doi-trei ani, copiii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-mi aduc aminte cine sânt să reiau vechea viață, orice-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-un delir în care o vedeam pe Gina ca o întruchipare a mizeriei și ticăloșiei umane. Poate mai mult decât permanenta obsesie a feței ei, a vocii ei, mă chinuiau laturile pur fiziologice ale pasiunii mele: bătăile inimii accelerate până la palpitații, durerea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucru frumos, se numea Crina. Dar noi o despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era inductorul care stăpânea în mod absolut voința celeilalte. Balena era publicul Puiei. Asculta cu gura căscată scenariile feerice ale fetiței cochete, poveștile despre prințese în conduri de argint, care se odihnesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așternut, cu scoica minunat de dulce la pipăit sub pernă. Ardeam toată, în capul meu era un vârtej, simțurile mi se întorseseră înăuntru. M-am sucit și m-am răsucit, înfășurîndu-mă în cearceafuri, până am căzut într-o stare de delir întunecat, de somn cu fragmente de vise, mai mult vorbite decât văzute. Eram vorbită de cineva din afara mea, existam numai atâta timp cât acel cineva își rostea cuvintele indescifrabile, bolboroselile hieratice. Și acele cuvinte nu erau nici pe departe niște abstracțiuni, acel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în definitiv, să nu uite că l-a luat de bărbat pe Emil Popescu la bine și la rău, și de altfel poate să fie sigură că, odată declarat alienat mintal, îngrijirea arhitectului ar cădea tot în seama familiei, de vreme ce delirul său nu prezintă pericol social. Să nu se grăbească cu divorțul, să mai aștepte, doar au realizat atâtea lucruri împreună și un om nu poate fi abandonat ca un câine. Alți bărbați sânt mai răi, își înșală nevestele, beau, practică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se părea un infern de cenușă, cu neputință de suportat. Tânjea din răsputeri după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se dezvolta sub țeastă, și în cele din urmă profesorul înșfacă iar satârul și se repezi spre arhitect, decis să-l omoare cu adevărat de data asta. Dar aceeași muzică extatică îl trânti la pământ. Înțelese că arhitectul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unitare. Aici suferința, fie ea a trupului, a deficiențelor corporale sau motivată numai de cauze spirituale, străbate, precum o cometă de agonie incendiară, bezna efemerităților mundane, negura decăderii sufletului în grosier și dialecticile disoluției. Puținii astrologi dăruiți absolutului citesc în delirul combustiilor ei metafizice ecourile din catedrala înaltă a transcendenței. Restrângerea din răsfirarea în dinamica agitației mundane, concentrarea atomară a sinelui reproiectat spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o asumă ființa umană surprinsă în ipostazele unor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Ambarasanta onestitate nu-i dă voie Profesorului să aibă o certitudine și, cum totdeauna șocul primei bănuieli i se spulberă foarte repede, chiar în această clipă, el nu mai știe dacă ce a văzut era adevărat ori se află sub delirul minții sale - neurastenice, suspicioase. Privind neatent afară, spre terasa cu clematite, Profesorul Mironescu clipește repede din ochii obosiți : sub axa senină a după-amiezii târzii, umbre neclare, sporite, îi pare că trec fără să atingă pământul. Inutil i-ai făcut nesuferitului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]