3,391 matches
-
lor; -l, -a sunt concomitent mărci de pronume și mărci ale determinării definite. Acest statut al morfemelor -l și -a îl confirmă absența lor în sintagme în care determinarea, la nivelul sintagmei nominale, se realizează prin alte mijloace, prin adjective demonstrative, de exemplu, iar pronumele ordinal este întrebuințat adjectival: acest prim pas, acea primă zi, acești ultimi ani. Genultc "Genul" Categoria genului se desfășoară între termenii masculin-feminin. Opoziția este marcată la nivelul morfemului discontinuu al subclasei și, când se caracterizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect (în orice caz, prezența sa în sintagma predicatului interzice în mod absolut relația cu un alt subiect, exterior predicatului), iar pronumele în dativ, mi, ca un complement indirect. Fără îndoială că interpretarea ca subiect a substantivului foame este doar demonstrativă, pentru că, de fapt, situația lui sintactică este diferită de a altor substantive-subiect, agent, protagonist (activ sau pasiv) al acțiunii verbale. De aceea, substantivul nu primește articol. Diferită este însăși situația verbului care nu se constituie singur în predicat al unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu este, de fapt, un protagonist activ, ci doar o limită a acțiunii verbale, a stării exprimate de verb. Este o specie de subiect-obiect: Se întâmplă multe etc. Subiectul nu poate fi realizat prin pronume personal ci numai prin pronume demonstrativ sau nehotărât: Mi se cuvine aceasta, Mi se cuvin toate. Subiectul urmează verbului: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M. Eminescu) Schimbarea poziției atrage după sine manifestarea unor valori stilistice: „Timpul mort și-ntinde trupul și devine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plac, să-ți spun minciuni...” (M. Eminescu) „Cu toate acestea, dacă te întâmpli înlăuntrul mânăstirii...” (C. Hogaș) • verbe care se construiesc, în mod curent, cu propoziții-subiect, dar care admit și subiect nepropozițional, realizat mai ales prin pronume cu sens neutru (demonstrativ, nehotărât) sau prin pronume negativ: a trebui, a (i) (se) părea, a i se năzări etc. I s-a năzărit acum să plece pe Bucegi. Asta i s-a năzărit. În cazul verbului a trebui, cele două variante de dezvoltare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu viața” (L. Blaga) Opoziția afirmativ-negativ o realizează cu mijloace specifice adjectivului: prefixul ne-: „Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele.” (M. Eminescu) Poate primi articol adjectival: „Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă.” (M. Eminescu) Prin articol adjectival (demonstrativ) sau prin articol definit, participiul se poate transforma în substantiv: „Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface.” (M. Eminescu) „Femeile, copiii și toți ai lor veniră Cu țipăt, să cunoască legații cum se-nșiră.” (T. Arghezi) Participiul nu manifestă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pivniță$$ sau pot fi reluate anaforic: „Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt.” (M. Eminescu, I, p. 87) Adverbele pronominale se organizează în aceleași subclase în care se află grupate pronumele de care se apropie structural și funcțional-semantic: • adverbe pronominale demonstrative; conținutul lor semantic își are originea în desfășurarea unei caracteristici sau a unei coordonate circumstanțiale a acțiunii verbale din perspectiva protagoniștilor actului lingvistic și, în special, a locutorului. Așa, acum, aici, dincoace sunt adverbe al căror conținut rezultă din raportarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
articolul posesiv (genitival) Precede substantivul (pronumele) în genitiv și intră în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival) Se situează între un substantiv articulat cu articol hotărât și un adjectiv: masculin feminin singular cel: (codrul) cel (verde) cea: (pădurea) cea (verde) plural cei: (codrii) cei (verzi) cele: (pădurile) cele (verzi) 4. articolul nehotărât Precede substantivul. masculin feminin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casei era același stejar. (loc. prepoz.) Articolul posesiv-genitival2 substantivizează, prin substituire, sintagme care dezvoltă în planul lor semantic idei precum: apartenența, înrudirea etc.: Al lui Gheorghe a plecat dis de dimineață. Ai casei l-au așteptat toți la aeroport. Articolul demonstrativ/adjectival substantivizează, prin elipsă: - adjective: (oamenii) cei leneși Cei leneși obosesc înainte de a începe lucrul. - sintagme: (oamenii) cei din stradă „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cei leneși Cei leneși obosesc înainte de a începe lucrul. - sintagme: (oamenii) cei din stradă „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni.” (M. Sadoveanu) Unele sintagme substantivizate prin articol demonstrativ au devenit, prin întrebuințare, locuțiuni substantivale: cel de pe comoară, Cel de sus. Articolul nehotărât este folosit mai rar ca morfem al substantivizării: Ea prefera un roșu (o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al trei-lea - a trei-a MORFEM GRAMATICALTC "MORFEM GRAMATICAL" 1. Articolele hotărât și nehotărât funcționează ca morfeme ale categoriei gramaticale a determinării: un student - studentul Sensul determinării maxime poate fi întărit de întrebuințarea ca morfem al determinării a articolului demonstrativ: omul cel bun, sau poate fi exprimat numai prin acest articol: „În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc...” (M. Eminescu) Al doilea aleargă foarte bine. Cel de-al doilea aleargă foarte bine. 2. Când înlocuiește dezinența: casă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Al doilea aleargă foarte bine. Cel de-al doilea aleargă foarte bine. 2. Când înlocuiește dezinența: casă ® casa sau când substantivul (sau alte unități lexico-gramaticale declinabile) nu poate (pot) realiza prin alte morfeme opoziții de caz, număr, gen, articolul (hotărât, demonstrativ, posesiv) funcționează ca morfem al acestor categorii: Mi-au rămas necunoscute intențiile lui Tudor. (genitiv) Am transmis alor tăi o telegramă. (dativ) Numele celui de-al doilea a rămas necunoscut. (genitiv) Am dat celor doi toate cărțile. (dativ) ELEMENTE DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimele lor - morfeme. Petc "Pe" 1. prepoziție: „O astrologie (...) bazată pe sistemul geocentrist.” (M. Eminescu) „Vin din sure văi de chaos / Pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu) 2. morfem de acuzativ (al substantivelor și pronumelor înscrise în genul personal, al pronumelor demonstrative sau al substantivelor + uman în anumite condiții sintactice): „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolul lor închină, numind mare pe-un pitic.” (M. Eminescu) „Danțul, muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O. Paler, p. 199) Ca și complementul, în interiorul propoziției, subiectul reluat este însoțit în mod frecvent de și adverbial: „Atunci Făt-Frumos îi zice și el.” (I. Creangă) La nivelul frazei se produce adesea reluarea subiectului cu dezvoltare propozițională prin pronume demonstrative: aceasta, cu valoare neutră, sau acela. Poziția sintactică a pronumelui se situează între dublarea funcției de subiect și extinderea aceleiași funcții, prin intermediul unei relații de apoziție: „Dacă am găsi excepții adevărate, aceasta ar putea dovedi ipoteticele abateri de la determinism în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sfera semantică (lexicală sau gramaticală) a verbului-predicat și de apartenența acestuia la una din subcategoriile de mai sus, subiectul se realizează prin: • substantiv (locuțiuni substantivale), alte unități lexico-gramaticale sau elemente lingvistice (foneme, silabe etc.) întrebuințate substantival, sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea cât se-ntinde poimânele cocoanei, zise dulceag.” (I.L. Caragiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rege, ba alt animal domestic.” (M. Eminescu) În dezvoltarea variantei marcată stilistic, conținutul semantic al termenului subiect este reluat (sau anticipat), printr-un alt termen lexical (sau propozițional): Subiectul simplu, realizat prin substantive sau pronume nepersonale (cel mai adesea, pronume demonstrative), este reluat printr-un pronume personal: „...Atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie.” (M. Eminescu) Observații: Mai ales în limbajul popular, subiectul substantival este anticipat printr-un subiect pronominal, acesta din urmă fiind expresie a încărcăturii stilistice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acesta din urmă fiind expresie a încărcăturii stilistice a enunțului: „Stăi măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuș!” (I. Creangă) Subiectele propoziționale introduse în frază prin pronume relative care, cine, ce sau câți sunt adesea reluate printr-un pronume demonstrativ (acesta, acela) sau prin pronume nehotărât toți: „...Care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăție...” (I. Creangă) În limbajul popular este în mod frecvent reluat subiectul inclus sau subînțeles. Pronumele personal este atunci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
De multe ori, de altfel, regentul este un simplu intermediar, o „punte” pentru introducerea semanticii subordonatului; e mai ales cazul „regentului” unor atribute realizate concret prin termeni lexicali cu plan semantic neutralizat: substantivul faptul, substantive care reiau subiectul sau pronume demonstrative prin care se evită repetarea substantivului-subiect: „Saint-Simon teoreticianul era urmașul lui Saint-Simon cel cu fumuri nobiliare.” (G.Călinescu), „Opoziția metodologică e aceea dintre absolut și relativ.” (G. Călinescu) Relațiile de dependență pot fi: • simple; când determinantul depinde de un singur
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A înțelege pe altul, însă, înseamnă a avea sau a fi avut în sine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui.” (T. Maiorescu) „Joace unul și pe patru / Totuși tu ghici-vei chipu-i.” (M. Eminescu) Observații: Unele pronume demonstrative, nehotărâte și negative, când nu trimit spre realități umane și nici nu sunt anticipate (sau reluate) prin forma scurtă a pronumelui personal, se întrebuințează uneori la acuzativ fără morfemul pe: „Nu-i nimic, am să cumpăr altul.”, „Eu n-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar trebui zece mii de lecții să facă un milion.” (M. Eliade, 15) • sintagme constituite dintr-un substantiv care exprimă, prin planul său semantic, eventualitatea, condiția, ipoteza: caz, condiție, eventualitate, ipoteză și un atribut, realizat prin substantiv în genitiv sau adjectiv demonstrativ în acuzativ: „Tribunalele și judecătoriile judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putând să se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei vieți cu care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o direcție concretă conținutul semantic abstract și pluridirecțional al regentului: „Libertatea conștiinței este subminată de pervertirea morală a omului.” Observații: În mod frecvent, atributul de identificare concretizează planul semantic abstract al unor substantive cvasidesemantizate: fapt, motiv sau al unor pronume demonstrative: acela, aceea și nehotărâte: tot. Substantivul (pronumele) regent funcționează ca o simplă punte de legătură, care asigură articularea enunțului lingvistic în dezvoltarea unei relații sintactice, mai ales când unele funcții sintactice au structură propozițională: „Curios, Pascalopol lipsea sistematic din aceste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de identificare: „Atât poezia de mișcare ceremonială cât și cea onirică se întemeiază pe sentimentul unui univers metafizic care apasă asupra lumii plane, modificându-i sensul.” (G.Călinescu, U.P., 76) Identitatea atributului de identificare este accentuată de prezența articolului demonstrativ: „Ca toamna cea târzie e viața mea și cad Iluzii ca și frunze pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, 432) Este atribut de identificare atributul realizat prin adjective pronominale, indiferent de articularea sau nearticularea substantivului. De altfel, când sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întregii sintagme atributive: „Teoria invarianților algebrici și-a găsit la vremea sa aplicații în fizică, geometria proiectivă, teoria numerelor.” (ViorelVodă, 109), „Icre moi aveți?” (I.L. Caragiale, 197), fiind întărită uneori, în planul expresiei, prin prepoziții de (din) și prin articolul demonstrativ cel: „Vezi că marfă de-asta nu pot da cu paralâcul.” (I.L. Caragiale, III, 199), „Pleca fluierând, venea fluierând cântece de-ale lui.” (E. Barbu, 299), „N-am mai găsit decât mere de cele acre.” Atributul descriptiv este, în general
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu funcția de complement predicativ, adjectivul nu preia articolul hotărât de la substantivul pe care îl precede: „De la gârlă-n pâlcuri dese / Zgomotoși copiii vin.” (G. Coșbuc, 99) și nu acceptă articol demonstrativ: „Unii plini de plăcere pentru a lor viață, Trec zilele voioase și orele surâd.” (M. Eminescu, I, 56) ceea ce îl deosebește net de atribut: „Sunt solitarul pustiilor piețe / Cu tristele becuri cu pală lumină.” (G. Bacovia, 102) „Netezești încet și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic „finit” al termenului-secund, apoziția de identificare fixează (sau relevă) identitatea realității extralingvistice exprimată prin termenul-bază, al cărui conținut semantic este cel mai adesea nedeterminat. Sub aspect lexico-gramatical, termenul-bază în apoziția de identificare este mai ales un pronume (foarte frecvent, demonstrativ sau nehotărât, întrebuințat și adjectival) sau un substantiv abstract (sau întrebuințat ca atare): „Nu mi-a rămas din gândurile mele pustii, de altădată, decât unul: Ce anotimp să-mi poarte amintirea?” (A.E. Baconsky, 77), „Până ieri, pe la amiază, puteam
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Moromete, pe atunci flăcău tăcut, deschise gura și îl porecli Parizianul.” (M. Preda, Delirul, 7) Apoziția interpretativătc "Apozi]ia interpretativ\" Apoziția interpretativă sintetizează planul semantic global al termenului-bază, cu dezvoltare propozițională sau frastică, prin pronumele relativ compus ceea ce sau pronumele demonstrativ asta (aceasta) (ambele întrebuințate cu sens neutru), termenul secund al relației de apoziție, cu funcție de subiect într-un nucleu predicațional prin care se interpretează dintr-o anumită perspectivă realitatea extralingvistică exprimată de termenul-bază: „Putem foarte bine afirma în numele lui Karl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]