1,944 matches
-
adăugită, Editura Moldova, Iași, 1995), de un prezent al certitudinii. Marcate de aceleași impulsuri definitorii, Florile de marmură nuanțează hiperbolic convergența celor trei principii poetice fundamentale, anthropos-cosmos-logos: Fața mea: o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare". Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de aceste numeroase invocări ale izvoarelor trecutului, ale întoarcerii la vremurile sublimate de la început. "Refacerea lui 1789", regăsirea "spiritului celui dintîi socialism", revenirea la "gaullismul Generalului", frecvența acestor formule nu încetează să dovedească existența unui demers de recuzare a derivelor istorice, proiecția în perenitatea amintirii a tot ceea ce trecerea timpului nu pare a fi șters... Se poate remarca faptul că această vîrstă privilegiată a întemeierilor, a instituțiilor și regimurilor tinere rămîne datată, localizată în istorie, rămîne asociată unor evenimente relativ
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fenomen esențial încă destul de prost perceput al istoriei precontemporane a mentalităților europene, indiciu al extinderii religiozității. Nu ne revine nouă să evaluăm uimitoarea capacitate creativă a acestui fenomen, să urmărim modul său liber de exprimare, numărul mare al manifestărilor, al derivelor, al schimbărilor pe care le implică. Și mai puțin trebuie să ne întrebăm de ce natură sînt marile mutații sociale în care acest fenomen e implicat structural, cît de profunde sînt ele. Există totuși o certitudine, fără de care, spunem noi, nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fac din descriere un sistem atît autonom, cît și autotelic și determină elevul să producă descrieri "flotante", descrieri "decontextualizate" dacă se vrea, spre exemplu, să se arate acel monstru. Nu ar fi ceva foarte grav dacă aceste texte aflate în derivă nu ar prezenta de obicei caracterul unui fragment de povestire. Nu este vorba, în afară de cîteva excepții, nici de poeme descriptive, nici de note analitice, nici de materiale pentru un ghid turistic sau enciclopedie, ci fragmente de povestire latentă, sau mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
E o logică formală, la fel ca orice altă logică formală: regulile sale se traduc printr-un formalism matematic relativ simplu. Să afli astăzi că Stéphane Lupasco este un profet al iraționalului e pur și simplu hilar. În fond, întreaga derivă a argumentației lui Dominique Terré din recenta sa carte, Derivele argumentației științifice 45, are ca sursă o teribilă confuzie: convingerea că "știință" înseamnă exclusiv "a prezice" e o viziune perimată și falsă. Știința include înțelegerea, fundament al unei anumite viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
formală: regulile sale se traduc printr-un formalism matematic relativ simplu. Să afli astăzi că Stéphane Lupasco este un profet al iraționalului e pur și simplu hilar. În fond, întreaga derivă a argumentației lui Dominique Terré din recenta sa carte, Derivele argumentației științifice 45, are ca sursă o teribilă confuzie: convingerea că "știință" înseamnă exclusiv "a prezice" e o viziune perimată și falsă. Știința include înțelegerea, fundament al unei anumite viziuni despre natură și Realitate. Ea face tot mai mult apel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
criticii, noțiunea de alunecare continuă a sensului?". Ceva mai departe, Eco se referă direct la Jung: "Atunci cînd revizitează vechile doctrine hermetice, Jung repune problema gnostică a redescoperirii unui Sine originar". În fine, Umberto Eco ne descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a sensului?". Ceva mai departe, Eco se referă direct la Jung: "Atunci cînd revizitează vechile doctrine hermetice, Jung repune problema gnostică a redescoperirii unui Sine originar". În fine, Umberto Eco ne descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ne descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental. Ea asumă că orice admițînd că tainica legătură retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician. Acesta fiind principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
-și numească logica terțului inclus "logică a contradicției". Prin urmare, interpretarea nu este infinită, ci finită, precisă și riguroasă. Teatrul lumii nu se reduce la un fenomen lingvistic, care nu este decît o fațetă a unei Realități infinit mai bogate. Deriva cea mai periculoasă astăzi este cea a gîn-dirii unidimensionale, care reduce totul la un singur nivel de realitate. Natura de astăzi nu e nici magică, nici mecanică, nici moartă ea e vie, așa cum magistral a presimțit-o Pauli. CÎTEVA REMARCI
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
devenirea, făcînd pînă la urmă din însăși această devenire fundamentul, cheia, taina, fragilitatea, virtutea și poate viciul culturii sale. Problematizarea în lanț Asemenea celor cinci continente ale pămîntului la începuturile sale, devenirea culturală europeană modernă are loc prin dislocarea și deriva a ceea ce era strîns unit în gîndirea medievală. Continuînd să comunice și să interacționeze unele asupra altora, Credința, Rațiunea, Natura se vor separa. Natura se separă de Dumnezeu, apoi de Om. Omul se separă de Dumnezeu și de Natură. Filozofia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
De fapt, tentativele de liberalizare ale lui Hrușciov au eliberat foarte repede forțele centrifuge în Polonia și Ungaria, ceea ce a provocat recurgerea la intervenția militară și ranforsarea totalitară. Într-un anumit sens, expansiunea mondială a Imperiului în anii '60-'70 derivă din eșecul liberalizării lui Hrușciov. Acest eșec a supradeterminat avansarea ca putere făcînd din aceasta și o justificare în avans. Problema care se pusese în 1953-1960 se pune din nou în 1987: poate totalitarismul să se liberalizeze fără să genereze
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o renunțare: controlul "birourilor" și deci al funcționarilor este atât de strict, încât ministrul în funcție nu mai trebuie să-și asume responsabilități, și delegându-le, abdică de facto de la ele. Se produce astfel o veritabilă deturnare a puterii. Aceste "derive" administrative sunt denunțate de Pierre Legendre (1968), care, ca jurist publicist și instituționalist, se ridică împotriva puterii pe care și-o arogă pe nedrept administrația. Adevărată citadelă de competențe și cunoștințe, înscrise în durată, imagine a continuității statului, "birourile" își
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe grupe, barbariei căsătoria pereche, civilizației monogamia" (p. 77). 176 Henri Broch, Au cour de l'extraordinaire, l'horizon chimerique, Bordeaux, 1991. 177 Bernard Lahire, "Les limbes du constructivisme", în rev. Contretemps, nr. 1, Paris, 2001 face o critică a derivelor subiectiviste din sociologie. 178 Dan Ciachir, "Urâciunea ocultismului", în ziarul Ziua, miercuri, 28 septembrie, 2005. 179 Ibidem. 180 Volumul semnat de Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade (traducere de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
adică explicația cauzală a misterului fără nume. Adevărul este că FILOSOFUL GERMAN NU ANALIZEAZĂ RAȚIUNEA PURĂ, SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, ci doar gîndirea logică, rămînînd astfel credincios cugetării și totodată demolînd-o involuntar, dovadă magistrală a faptului că gîndirea umană se află în derivă atît timp cît nu recunoaște existența misterului. Datorită întrebări i greșit puse, această derivă devine evidentă în cea de a doua parte a "Criticii rațiunii pure". Kant abordează aici problema morală. Or, morala are ca orice fenomen real un aspect
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
RAȚIUNEA PURĂ, SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, ci doar gîndirea logică, rămînînd astfel credincios cugetării și totodată demolînd-o involuntar, dovadă magistrală a faptului că gîndirea umană se află în derivă atît timp cît nu recunoaște existența misterului. Datorită întrebări i greșit puse, această derivă devine evidentă în cea de a doua parte a "Criticii rațiunii pure". Kant abordează aici problema morală. Or, morala are ca orice fenomen real un aspect imanent și un aspect misterios, acesta din urmă inaccesibil rațiunii, chiar și "rațiunii pure
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
amplu mediatizate, am avut ocazia să întâlnesc o mulțime de potlogari cu practici îndoielnice, dar și jurnaliști onești, de o deontologie scrupuloasă. Acestea fiind zise, însăși situația interviului, în funcție de forma de presă și de aranjarea titlurilor sau imaginilor, poate induce derive senzaționaliste ale căror victime dezgustate sunt adesea și jurnaliștii înșiși. Titlurile și intertitlurile, iconografia, coperta unei reviste pot deforma fondul unui articol, împingând spre atitudine securitară ceea ce era o rezonabilă punere în perspectivă. Îm amintesc astfel că, după o după ce
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pagini într-un hebdomadar celebru, ne-am văzut munca coborâtă la rangul unui tabloid prin prima pagină în culori roșu-sânge și negru-doliu, pe care trupul unui elev zăcea întins într-o curte de recreație. Articolul propriu-zis vorbea pe larg despre derivele securitare și încerca să trateze adevărurile și minciunile din jurul violenței. Pentru a pune în lumină acest rol al presei, mă voi mulțumi, pentru început, cu două istorii pe care le-am trăit personal în Franța. Prima privește presa televizuală, a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
față am dat câteva exemple. Două piedici majore trebuie evitate. Prima este fascinația morbidă pentru sângele din curtea școlii, o perspectivă bolnavă și limitată la faptele diverse. Cazul "masacrelor școlare", analizat în acest capitol, este îndeosebi propice acestui tip de derivă, cu toată raritatea faptelor, poate chiar din cauza rarității lor. Acestea fiind spuse, personal, nu am nimic împotriva dramatizării acestor evenimente dramatice. Victimele sunt victimele unei tragedii care trebuie considerată ca atare. Rolul social al tragediei, încă din Grecia antică, n-
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
obiectului "violență în școală" s-a lovit de un amalgam cuprinzând violențele exterioare, iar pentru mulți politicieni, ca și pentru mulți practicieni, ea nici nu este altceva. În cazul francez, după "rodeo"-urile din 198118, a devenit puternică teama unei derive generalizate a periferiilor populare, iar de atunci o imagine de violență și revolte e asociată cartierelor defavorizate (Bachmann, Leguennec, 1996), care vor face obiectul atenției cercetătorilor, politicienilor și presei, încât s-a putut spune despre anii optzeci că au fost
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
publică. Se adresează înțelepciunii populare și poate alimenta discursul politic prin înțelegerea nemijlocită pe care o degajă. O dată în plus, se maschează ceea ce spun cu adevărat cercetările despre incivilitate. Ideea nu-i că unei singure dezordini îi corespunde numaidecât o derivă spre infracțiune și că totul trebuie reprimat (de altfel, textul original pune metafora la plural, e vorba de geamuri sparte: broken windows). Ideea este că acumularea unor dezordini repetate va antrena o abandonare al spațiului public de către comunitate. Metafora inițială
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
urmează în această privință tradiția kantiană (Kant, 1981, 441). În numele acestei tradiții, al acestei nobile concepții antropologice, s-a dezvoltat un curent de "apărare a școlii" de presupusele barbarii care o amenință, curent de gândire care biciuiește cu mult talent derivele laxiste care ar fi dus școala la pierzanie și ar fi subminat autoritatea dascălului. Acest curent de gândire e coerent și nu-i nici pe departe marginal. E organizat în rețea, are propria presă și relații politice. Printre acestea din
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
îngerași fără responsabilitate. Un asemenea maniheism nu convine aici. Payet (1995) subliniază că acest fenomen de segregare internă în unitatea școlară trebuie "plasat într-o situație de concurență între școli", care sunt incluse într-o piață socială. Pentru a rezista derivei care, prin derogări, împinge școala spre "ghetoizare" și pentru a prezerva diversitatea socială, echipele din școlile populare sunt puse în fața unei duble constrângeri angoasante, în care contradicțiile etice sunt apăsătoare. Constituirea claselor bune și rele poate fi singura modalitate de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violența sub tăcere înseamnă să te condamni s-o suporți, căci ea se întoarce mereu ca un bumerang în figura celui care o neagă. Iar, cât durează tăcerea, victimele sunt ignorate. 3. Riscul ignoranței este la fel de important, fiindcă permite toate derivele senzaționaliste sau justificările pentru refuzul acțiunii. Pentru a înfrunta aceste două pericole, trebuie să evaluăm fenomenul. Metodele de măsurare există, au fost demonstrate, am arătat importanța (nu exclusivă) a anchetelor de victimizare. Aceste anchete trebuie să devină de acum o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]