1,930 matches
-
apele Oltului: Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează, Acest sunet, acest nume valurile îl primesc, Unul altuia îl spune, Dunărea se-nștiințează, Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. Apoi urmează un monolog somnoros, monoton ca un descântec, cavernos, pentru ca la sfârșit elementele strofelor dintâi să fie reluate ca într-o cădere înceată de cortină: Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari secoli pe eroii lor jelesc; Și-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a nimicului într-o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
supărător, cu disperare, că m-a dus de mai multe ori la popa Cristea să-mi citească. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o babă pentru ca sămi descânte. Dar nici descântecele n-au ajutat. După toate acestea spunea mămica, m-a dus la o bătrână hâtră, care m-a luat în brațe, m-a cântărit în mâini, s-a uitat la fața mea, a întrebat câte luni am, apoi a zis
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în generație. Vedele cuprind patru categorii de texte (secolele XV-X Î.Hr.): a) Rig Veda, rugăciuni, incantații, ritualuri, laude, texte filosofice etc. - „veda strofelor”; b) Yajur Veda - „veda formulelor sacrificiale”; c) Săma Veda - „veda melodiilor sacrificiale”; d) Atharva Veda - „veda descântecelor magice”; * Brahmanele („comentarii brahmanice”) sunt scrieri în proză care descriu ritualurile sacrificiului, în special ritualul focului sacru. * Aranyaka („textele pădurii”) sunt studiate în spații izolate, asociale. Studierea lor în spațiul social rural sau urban civilizat este considerată periculoasă. Alături de Upanișade
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
social ce obține avantaje din tehnica „vrăjitoriei”; c) cercetarea incantațiilor magice. Școala Gusti știa foarte bine că s-au studiat mai mult doar anumite forme de literatură populară (balade, basme, doine). S-au cercetat mai puțin cântecele rituale (colinde, bocete, descântece), credințele, superstițiile și obiceiurile populare, scrie Gheorghe Pavelescu. Or, magia dă seama într-o mare măsură de mentalitățile tradiționale și moderne ale românului. Cercetările socioantropologice din apuseni au fost coordonate de institutul de Științe Sociale al României, sub președinția lui
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de prof. Iuliu Moldovan. Ancheta a durat 53 de zile și s-a desfășurat în perioada 16 iulie - 14 octombrie 1940. În cele 41 de sate cercetate s-au înregistrat superstițiile, datinile și practicile folosite de localnici, respectiv 200 de descântece. De ce magia? răspunsul lui Gheorghe Pavelescu este foarte clar și convingător. Pentru a cunoaște mai bine mentalitatea românească. „Sufletul țăranului este plin de experiențe ancestrale, multimilenare, fiind stăpânit, uneori chiar torturat, de elemente arhaice care vin din străfundurile istoriei.” chiar
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
se transmite doar pe cale inițiatică unor aleși. Există, după Gheorghe Pavelescu, o creație magică, chiar și acum, în unele sate retrase din România. Gândirea magică este spontană și nu se desfășoară după tipare și stereotipuri. Exemplu: vrăjitorul nu preia un descântec ad litteram. Preia imaginile intuitive, adică ideile. Exemplu: descântecele din apuseni preluate de surori de la mamă diferă foarte mult. Gândirea magică prezintă variante interindividuale: un descântec este creat de mai mulți actori sociali, doar prin substituiri de imagini. Există și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Gheorghe Pavelescu, o creație magică, chiar și acum, în unele sate retrase din România. Gândirea magică este spontană și nu se desfășoară după tipare și stereotipuri. Exemplu: vrăjitorul nu preia un descântec ad litteram. Preia imaginile intuitive, adică ideile. Exemplu: descântecele din apuseni preluate de surori de la mamă diferă foarte mult. Gândirea magică prezintă variante interindividuale: un descântec este creat de mai mulți actori sociali, doar prin substituiri de imagini. Există și varianta intraindividuală, conform căreia un vrăjitor prezintă la anumite
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
spontană și nu se desfășoară după tipare și stereotipuri. Exemplu: vrăjitorul nu preia un descântec ad litteram. Preia imaginile intuitive, adică ideile. Exemplu: descântecele din apuseni preluate de surori de la mamă diferă foarte mult. Gândirea magică prezintă variante interindividuale: un descântec este creat de mai mulți actori sociali, doar prin substituiri de imagini. Există și varianta intraindividuală, conform căreia un vrăjitor prezintă la anumite intervale de timp un descântec în alte versiuni. Cochetează pe marginea unor imagini intuitive (uneori în proză
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
surori de la mamă diferă foarte mult. Gândirea magică prezintă variante interindividuale: un descântec este creat de mai mulți actori sociali, doar prin substituiri de imagini. Există și varianta intraindividuală, conform căreia un vrăjitor prezintă la anumite intervale de timp un descântec în alte versiuni. Cochetează pe marginea unor imagini intuitive (uneori în proză, atunci când nu mai dispune de capacitatea versificării). Magia românească, susține Gheorghe Pavelescu, exclude într-o mare măsură genul liric, dar este prezent din plin în genul epic. Un
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
prin verva lor, de poemele „orale” ale lui Nichita Stănescu. Poeta mizează pe efectele sonore, incantatorii ale limbajului, pe variația registrului (popular, arhaic, regional). „Ierugile” ei sunt mai ales poeme de dragoste, care reiau cu grație „specii” populare precum ruga, descântecul, incantația, colindul: „Patru vulturi trecători/ Peste nouri de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi de coviltire./ Dalajun, colind, Le-roi,/ Dau de știre câte doi,/ Cu frânghii și cu ciuperci/ La ferestrele
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
Crigan. Cu mențiunea „Trei poeți bucovineni din România Mare”, sunt reproduse poezii de George Drumur, Vasile Posteuca, Mircea Streinul. Ț.F. este una din puținele publicații contemporane care acordă o deosebită atenție creației populare. Se publică îndeobște folclor bucovinean: bocete, descântece, snoave, cântece bătrânești, proverbe, alte materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru Covalciuc și Z
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
cu literatura franceză i-a prilejuit o lucrare despre viața și opera lui André Chénier și traduceri din Alphonse de Lamartine, Alfred de Musset și André Chénier. În folcloristică T. se face cunoscut prin studii referitoare la credințe, datini, colinde, descântece și proverbe, publicate în „Ateneul român”, „Binele public”, „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Foaia Societății «Românismul»”, „Literatură și artă română”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice” ș.a. În lucrarea Încercări critice asupra
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
literatura populară din celelalte provincii. El include și multe producții de proveniență orășenească și lăutărească, considerând că țiganii lăutari sunt buni păstrători ai repertoriului folcloric. Acordă atenție celor mai variate manifestări tradiționale (colinde, vicleim, orații, jocuri de copii, ghicitori, cântece, descântece, balade), dovadă de înțelegere largă a noțiunii de folclor, și demonstrează bogăția creației populare românești. Cartea este concepută și ca o introducere în poezia populară, fiecare gen fiind prezentat în sumare schițe monografice. Clasificarea pieselor folclorice se face în funcție de vârsta
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
din Maramureș (1906). Sunt reunite aici peste două sute șaptezeci de piese, dintre care doar douăzeci și cinci balade, unele constituind o noutate (Năzdravanul, Fata fetelor, Hore despre cei doi frați, Gheorghe și Iosif, Roșmon crai), numeroase doine, strigături, chiuituri, precum și colinde sau descântece. Culegerea, rezultat al cercetării unei singure localități, Biserica Albă, așezată pe malul drept al Tisei, are o dublă importantă, prin expresivitatea textelor și prin prezentarea lor cu semne diacritice, menite să redea „formă în care se aud”. Comentatorii au lăudat
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
și lui Setilă” (Speranța). Tot de sorginte folclorică e cel mai lung poem al cărții, Crai de Rouă, despre iubirea neîmpărtășită între Craiul de Rouă și Sânziana, copila lui Chiciură Împărat. Când nu are structura unui bocet sau a unui descântec, lirica lui Ț. surprinde metaforic diferite ipostaze ale spiritului (Rugă, Singurătate, Cântec de leagăn, Mugurel etc.). În La icoană (1966) apar câteva poeme dedicate conducătorilor legionari și celor morți în închisorile comuniste. SCRIERI: Sânziana, pref. Nichifor Crainic, București, 1940; Din
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
în societățile agrare, un rol fertilizator, este înlocuit acum prin explicitarea acțiunii mimetice, văduvită însă de sensurile inițiale. De regulă, spectacolul cuprinde o parte introductivă, descriptivă (în care se schițează portretul măștii), urmată de moartea animalului și reînvierea acestuia prin descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri ale cântecului liric, ale strigăturii și descântecului, fiind posterior pantomimei. Masca propriu-zisă, construită din lemn, cu maxilarul inferior mobil, inițial stilizată, se transformă dintr-un element de recuzită
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
regulă, spectacolul cuprinde o parte introductivă, descriptivă (în care se schițează portretul măștii), urmată de moartea animalului și reînvierea acestuia prin descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri ale cântecului liric, ale strigăturii și descântecului, fiind posterior pantomimei. Masca propriu-zisă, construită din lemn, cu maxilarul inferior mobil, inițial stilizată, se transformă dintr-un element de recuzită teatrală într-un obiect decorativ, fiind împodobită excesiv cu mărgele, hurmuz, panglici, oglinzi, flori de hârtie, clopoței etc. Acest
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
culte. La acest proces au contribuit în mare măsură și elevii, realizatorii de predilecție ai spectacolelor. Relațiile ce se stabilesc între t.p. și alte specii folclorice se rezumă, de regulă, la includerea unor doine, cântece propriu-zise, strigături și chiar descântece în structura reprezentărilor dramatice. Interferența cu creațiile culte este însă reciprocă. Comodia vremii (Franțuzitele) a lui C. Facca și unele comedii ale lui V. Alecsandri și Matei Millo resimt puternic influența t.p. de păpuși, așa cum multe spectacole folclorice poartă
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
sa democratică apare mai evidentă în amplul studiu Țăranul român (1879), premiat de Academie. Ca folclorist, T. a făcut parte din școala lui B. P. Hasdeu, a cărui influență e vizibilă și în celelalte domenii ale activității sale. Materialul publicat (descântece, superstiții, balade ș.a.) i-a servit uneori pentru ilustrarea faptelor istorice. Optica lui asupra folclorului, așa cum se desprinde din studiul Poezia populară a românilor, stă încă sub influența concepției romantice. Va susține prioritatea cronologică și valorică a poeziei populare față de
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
întregii creații folclorice în versuri. T. a fost preocupat și de clasificarea poeziei populare, pe care o împarte în șapte categorii: colinde sau coliande, balade sau cântece bătrânești, doine, cântece de lume, hore sau cântece de joc, satire și cimilituri, descântece. Masiva culegere intitulată Materialuri folkloristice (1900), din care au apărut două volume, în trei părți (al doilea tom cuprinde o culegere de folclor aromân adunat de Pericle Papahagi), trebuia să fie, potrivit intenției folcloristului, un „corpus al literaturii populare”. Pentru
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor inculți, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fricos și laș și să-l dezarmeze în viață. Mai era și descântecul: când un copil avea durere de cap sau altă indispoziție, se aducea un pahar cu apă și un cărbune aprins. Copilul trebuia să sufle asupra cărbunelui care era, apoi, aruncat în pahar spre a se stinge. Aceasta era în parte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Gavril Rotaru (avocat din familia poetului G. Rotică). Acesta susține că, în sat la noi, vestite pentru vrăji erau baba Axînia și baba lui Leon al Cosmii. „La Axînia venea lume de la circa 60 kilometri depărtare”. În lucrare sînt descrise descîntecele „de deochi”, „de boală grea”, „de ursită”, „de beșică rea (buba neagră)”, „pentru a îndepărta potca (avizuha)”, „pentru mana vitelor”, „de îndepărtat strigoii”. Pentru lucrarea sa, el s-a informat de la Ilinca Mînecan a lui Bursuc, o succesoare a celor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sting potcoavele, / Ci săgetăturile / Din cap, de sub cap; / Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de ulciorul cu apă neîncepută, nefericita trebuie să mai ducă vrăjitoarei: bani de aramă și de argint, tămîie de la o mînăstire, flori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]