1,946 matches
-
luat chip și asemănare umană: "Bună dimineața, tiniță. Mulțumesc (...) / Eu am venit la dumneata, cum mergi lină și haină, așa să-mi faci și mie o voie bună: să mă speli de toate urâturile și gurile răle."60 În unele descântece de "desfăcătură, de ursită", cuvântul vindecător poate dezlega numai dacă este împărtășit "unei ape curgătoare": "Bună dimineața, apă curgătoare. Mulțumesc dumitale (...) / Șezi la noi dac-ai venit. Eu n-am venit să șez, / Ci am auzit că ai trei fete
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ființă a apei", Sorbul, care locuiește acolo unde se adună toate apele din lume și care "soarbe apa, căci dacă n-ar sorbi-o, apa, înmulțindu-se, ar năpădi pe fața pământului și ar îneca-o."67 II. FOCUL În descântecele "de dragoste", cel mai des utilizat este "focul" sacru sau focul cosmic, ca metamorfoză a soarelui: "Foc, focușorule, / Tu te-ai învăli, / Eu te-oi dezvăli, / Te-i face șarpe balaur / Cu solzii de aur, / Te-i duce la ursitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de oi, / Nici peste cârduri de boi, / Ci peste ochișorii mei, / Și peste statul meu, / Și peste sfatul meu, / Și peste mersul meu, / Și peste viersul meu; / Cum îi soarele luminos și frumos / Așa să fiu și eu."69 În descântecele "de ursită", focul este "un slujitor" care ascultă de porunca stăpânei descântătoare: "Foc, focușor, eu m-oi culca ș-oi adormi, tu sî nu ti culci și să nu dormi; să ti faci laur, balaur, cu solzii di aur (...), sî
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descântătoare: "Foc, focușor, eu m-oi culca ș-oi adormi, tu sî nu ti culci și să nu dormi; să ti faci laur, balaur, cu solzii di aur (...), sî ti duci la ursita lui..."70. Pe de altă parte, în descântecele "de deochi", focul cosmic, soarele, și "stăpâna apelor", luna, se află sub puterea blestemului de a fi transformat norocul în soartă rea: "De-o fi deochiat de Soare, să-i pice razele, să-i piară lumina" sau "De-o fi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
norocul în soartă rea: "De-o fi deochiat de Soare, să-i pice razele, să-i piară lumina" sau "De-o fi deochiat de lună, pieie-i lumina / întunericu să rămâie."71 Focul este personaj principal, pozitiv sau negativ, și în descântecele altor popoare: de exemplu, pentru vindecarea diferitelor boli, francezii (din Vosgi) se confesează focului "Feu rouge, feu bleu, feu ardent, quel feu que tu puisses être, je te conjure et je te commande..." sau, în Prusia orientală, descântecele "de boală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și în descântecele altor popoare: de exemplu, pentru vindecarea diferitelor boli, francezii (din Vosgi) se confesează focului "Feu rouge, feu bleu, feu ardent, quel feu que tu puisses être, je te conjure et je te commande..." sau, în Prusia orientală, descântecele "de boală" încep cu formula "rothes Feuer...".72 Pentru "întoarcerea somnului" copilului ei, femeia ia copilul în brațe, merge la o casă cu copii mici, aruncă pâine și sare spre geamul luminat și rostește: "Bună vremea, focușor / Arzător / Și-ncălzitor! / Am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru împlinirea destinului: "Grădină cu nouă colțuri, / Pasăre cu nouă ciocuri, / cu nouă aripi zburătoare, / cu nouă picioare umblătoare, / eu mișc lacul, / lacul mișcă racul, / racul mișcă dracul, / dracul mișcă norocul; / să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o zi norocoasă, favorabilă începerii lucrurilor noi; este considerată cea mai sfântă zi din săptămână deoarece se spune că este ziua când s-a născut Hristos. Joia este o zi fastă, dar nu se începe nimic nou, se pot face descântece, mai ales descântece "de dragoste". Vinerea, considerată zi sfântă, este ținută cu strășnicie de femei: ele nu cos și nu coc, de teama bubelor și ca să nu împungă cu acul în ochii Sfinte Vineri; nu spală rufe, nu fac leșie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
favorabilă începerii lucrurilor noi; este considerată cea mai sfântă zi din săptămână deoarece se spune că este ziua când s-a născut Hristos. Joia este o zi fastă, dar nu se începe nimic nou, se pot face descântece, mai ales descântece "de dragoste". Vinerea, considerată zi sfântă, este ținută cu strășnicie de femei: ele nu cos și nu coc, de teama bubelor și ca să nu împungă cu acul în ochii Sfinte Vineri; nu spală rufe, nu fac leșie, nu torc, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nedei, care amintesc de "stihia primordială".110 c. Imaginea-cronotop Prin rit și prin ritual, cultul soarelui a prins rădăcini în traiul de zi cu zi al țăranului român, întrupându-se în destinul artistic al creației, fiind prezent în legende, basme, descântece, în diferite ipostaze ale desfășurării sale ciclice. Astfel, într-o primă legendă arhaică, soarele a foste creat odată cu luna, stelele și cometele, în arborele cosmic care s-a ridicat din apele primordiale. Într-o a două legendă mitică, soarele s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În ambii umerei, / Doi luceferi! / Jur-prejur de poale, / Cerul plin de stele, / Toate văzdurele! / Pe piept și pe spate, / Soarele cu razele, / Cerul tot cu stele, / Luna cu luminile, / Pământul cu florile!"122 Acest motiv este preluat, de fapt, din descântecele de dragoste și de frumusețe,iar cele care oficiază, de regulă, ritualul împodobirii sunt Maica Domnului și Surorile Soarelui; astfel, într-un descântec "de frumusețe", Maica Domnului zice: " Soarele-n față pune-ți-oi, / Lipi-ți-l-oi, / Strălucite-te-oi; / Luna-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tot cu stele, / Luna cu luminile, / Pământul cu florile!"122 Acest motiv este preluat, de fapt, din descântecele de dragoste și de frumusețe,iar cele care oficiază, de regulă, ritualul împodobirii sunt Maica Domnului și Surorile Soarelui; astfel, într-un descântec "de frumusețe", Maica Domnului zice: " Soarele-n față pune-ți-oi, / Lipi-ți-l-oi, / Strălucite-te-oi; / Luna-n piept ți-oi răzima! / Și luceferi/ Pe umerei / Ți-oi așeza."123 Sau " Sora Soarelui cea mare / Luna-n piept pusu-mi-o, / Luminatu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
călărași, / Vin pe drumul dorului / Cu voinicii satului. Frunzuliță mărgărit, / Jocul nostru s-a pornit, / Și iar verde busuioc, / Hai, căiuții, la galop. Frunză verde, foaie lată, / Hai, căiuții, roată, roată, / Numai roata roților;"155 Soarele este prezent și în descântece, ca "ajutor", dar și ca element de comparație. În seara înspre Anul Nou, fetele descântă de "ursită", punând un inel pe o punte de pe o apă înghețată: "Bună seara, Sîn Vasile! Eu nu mă spăl de zoioasă, / De lepoasă, / Da
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cum stă lumea și ascultă cucu / Când cântă în mijlocul codrului / Și telegarii din fundul grajdului."157 În ziua de Bobotează, se descântă "apa", adusă de seara, în care s-a pus busuioc, și care a fost "bătută" de razele soarelui, descântecul fiind rostit de fetele care vor să fie "căutate, iubite" și "jucate de feciori": "Maica Domnului i-a răspuns / Și din gur-așa i-a zis: / Taci N. , nu te cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi lua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bucin de aur pusu-mi-a, / În mâna stângă, trâmbiță (...) / La casa jocului am stat, / Din trâmbiță am trâmbițat, / Din bucin am bucinat, / Toți feciorii m-au luat, / Toți m-au jucat, / Toți în fruntea jocului, / Tot în fruntea danțului!"160 În descântece este pus în evidență un dublu semantism al soarelui, ca imagine hierofanică, punând în ordine timpul, dar și ca ființă cosmică negativă care distruge echilibrul existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tot în fruntea danțului!"160 În descântece este pus în evidență un dublu semantism al soarelui, ca imagine hierofanică, punând în ordine timpul, dar și ca ființă cosmică negativă care distruge echilibrul existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori, / Tu să nu coci, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu mai ajungă / Pe Constantin, durerile, / Făcăturile. / Să iasă din creierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Că iel nu poate hodini, / Nu poate dormi, / Nu poate bea, / Nu poate cina, / Nici cu mine nu poate sta."161 Într-un descântec asemănător din Bucovina, realizat înainte de răsăritul soarelui, pe nemâncate, cu apa luată din cursul apei, descrierea soarelui malefic este simetrică descrierii ființei umane maladive, legătura ontologică fiind realizată de un conector semantic imperativ: "Soare roș, / Soare galbân, / Soare verde, / Soare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de 99 feluri, / Ieși din crierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Din rărunchi, / Din inimă, / Din ficat, / Din splină, / Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca roua de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."163 "Apa" utilizată la descântece are puteri tămăduitoare, numai dacă trece "pe sub lună și pe sub soare". Primind binecuvântarea astrală, apa capătă puteri apotropaice, tămăduind de "ochi răi", de "făcături", înfrumusețând, în același timp, ființa umană: " Apă lină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."163 "Apa" utilizată la descântece are puteri tămăduitoare, numai dacă trece "pe sub lună și pe sub soare". Primind binecuvântarea astrală, apa capătă puteri apotropaice, tămăduind de "ochi răi", de "făcături", înfrumusețând, în același timp, ființa umană: " Apă lină curgătoare, / Care mergi sub Sfântul Soare, / Am venit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nouă, Primul Pătrar, Luna Plină, Al doilea Pătrar. Luna Nouă, denumită și Luna Tânără, Lună în două coarne sau Crai Nou, este benefică pentru semănatul plantelor care cresc și rodesc "în sus" (secara, grâul, porumbul), dar și pentru vrăji și descântece. Luna Plină sau Luna Veche reprezintă timpul favorabil pentru semănatul plantelor care rodesc în pământ (ceapa, usturoiul, ridichea), dar și pentru in, cânepă, grâul de toamnă; la Lună Veche se vopsește lâna și este bine de tăiat lemnul din pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]