2,278 matches
-
spunea că-i prea devreme, să mai rămână domnișoară un an, doi, trei, să se bucure de viață, de fetie - dansând, dansând...) - dar a fluierat-o el, la portiță, Într-o noapte? A fluierat-o. A ieșit mama, pe fereastră, desculță, Într-o mână cu pantofii, În cealaltă cu o boccea? A ieșit. Iar când tata i-a zis: «Am venit să te iau -suie!», ce-a făcut mama? A suit! Adevărat, nu pe Murg, nici pe țintat, nici pe Bălan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
car, sub el. Aud și alt zgomot: unul care vine de depaaarte, se apropie, ne acopere - apoi ne descopere la loc și se tot duce. Atât că n-am apucat să văd ceva din zgomot. Mama, În cămașă de noapte, desculță, nepieptănată, iese În ușă, Îndărătul meu și-mi strigă: - Nu sta acolo, Doamne-ferește! Intră i-me-di-at! Nu intru - și Încă i-me-di-at - ce, -s prost? Mai ales că mama, pentru o bună bucată de vreme, are altă ocupație: deschide, larg, toate ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ușă, Îndărătul meu și-mi strigă: - Nu sta acolo, Doamne-ferește! Intră i-me-di-at! Nu intru - și Încă i-me-di-at - ce, -s prost? Mai ales că mama, pentru o bună bucată de vreme, are altă ocupație: deschide, larg, toate ferestrele casei, apoi traversează, desculță, curtea și, după un timp, o văd cum deschide ferestrele școlii, toate. Voi fi Întrebat-o sau nu de ce deschide ferestrele? Poate că da - În care caz, nu mi-a răspuns; poate că nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apucă trunchiul dintr-o parte și mama din cealaltă și-ncep amândouă să scuture, galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, În iarbă, pe Întins. Sunt atât de deși plumbii galbeni În iarba verde, Încât nici tălpile mele desculțe și, orice-ar zice: de copil, nu se pot strecura fără să-i strivească - de aceea Încep adunatul de pe margine; Doamna și cu mama de la rădăcină Încoace. Doamna este și ea Învățătoare. Și directoare-Înlocuitoare - ca mama. A fost colegă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
astă-iarnă - parcă numai pe tată-său, astă-iarnă. Și că să stau oleacă, are ea ceva să-mi spuie mie. Ceva important de tot. Nu-i răspund și mă opresc, deși am Încetinit pasul. Îmi văd de drumul meu, printre miriște, desculț. Fără să mă răsucesc, Îi spun că, dacă vrea și vrea să mă opresc, atunci să se descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nou, la urat. Mă așez pe jos și-mi scot un spin din talpă. Se așează și ea, drept În fața mea. Să-mi vadă spinul. Nu mi-a intrat nici un spin, știu să merg și prin miriște și prin pădure, desculț - dar așa ziceam-că. Ling, sug talpa - după ce am pus În gură un spin adevărat - pe care-l scot și i-l arăt! Praf am făcut-o cu spinul! Nu se mai preface că citește (ziceam-că avea la ea capodopera); se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În casă la noi numai cine n-a vrut n-a intrat. Oricum, noi, chiar de-am vrea, n-am putea. Adică am putea, dar sunt prea multe cizmele și bocancii și cioburile de sticlă, e periculos să te aventurezi, desculț, dincolo de calidor - sandalele cu care am plecat În refugiu mi-au rămas prea mici, deși parcă abia adineauri am luat-o prin grădină, la pădurea verde. Și neagră. Moș Iacob ne cheamă să ședem la ei. Mătușa Domnica s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Tuza rămâne În pat până târziu. Și eu. Ea Întredeschide ușa, mă cheamă cu degetul dincolo, la ea, În dormitorul nostru - să dormim Înde noi doi. Nu dormim, stăm de vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să le adun sub mine. Și mai zice că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
I-am văzut - de-aici, din calidor: Moș Iacob merge pe drum În fața lor și, din când În când se oprește, le face cu mâna semn peste umăr și zice: - Idite, idite! Doi inși În cămașă și izmană. Tunși-chilug. Și desculți. Intră cu toții În ogradă, alături. Moș Iacob le arată banca de lemn de lângă peretele saraiului: - Sidite, sidite! Cei doi tunși se așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari pe obraz, au mâinile murdare, picioarele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi. Oamenii mari sunt niște mari tâlhari, tâlhari, tâlhari - și Moș Iacob; În frunte cu tata. De ce-au stricat frumusețe de cruce, lucrată din stejar bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ta, când a plecat! Povestea cu mulsul, treacă-meargă, dar știi În ce hal a ajuns, după ce s-a dus după alde Popescu? - În ce hal, domnu’? (mă simt iarăși bine În rolul de apărător al românismului bunicii mele, Greaca). - Umbla desculță, domnule! Desculță! Dac-ai mai pomenit așaceva - dar neam de neamul nostru... - Ce vorbești, domnule?, mă mir și eu. Desculță! Dar asta-i crimă de lèse-Grecque, domnule - pardon: Kir Iani... - Ce crimă? Și cum mi-ai zis? - Cum-necum, crimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Unchiul-văr nu merge În același pas cu mine. - De unde să știu? Nu știu grecește, nu-s grec, n-am purtat...opinci. Noi, bărbații umblam În cizme, femeile noastre În botine. - În cizme - vara? - Și vara. Noi eram Încălțați, domnule, nu desculți, ca alde Popescu-al lui Holban din Chiștelnița! Dar de ce mă-ntrebi? Încă nu știu, limpede; o să aflu. - Așa?, zic. S-ar prea putea ca adevăratul motiv al fugii bunicii de la curtea voastră, de la avere, farmacii, considerație, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Înstrăinant, alogenic și antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i pupe cizmele - lui, veneticului, lipitorii-satului! Ce bun, ce bun aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
da: Îl bombănea, Îl bodogănea, Îl certa mereu pe leneșul de bărbatu-său, căutându-i pricină că... Că, toate, de toate: ce altceva să fi simțit, zis o femeie deșelată de muncă, Îmbătrânită Înainte de vreme, Îmbrăcată totdeauna În negru și desculță, bărbatului ei care și pe căldurile cele mai grozave se purta cu tunica lui redingotată, Încheiată la gât, cu cizme Înalte și pălărie - neagră și ea? Din punctul meu de vedere, egoist, Mătușa Domnica n-a prea existat. De la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aveam școală, Însă afară prea ploua, prea ningea iar eu, În acel moment, n-aveam chef: de ninsoare... Ieșirea pe calidor, pentru salutul de dimineață se făcea pe orice timp: pe viscol, pe ger, așa, În cămașă de noapte și desculț - singura derogare dinspre mama, dealtfel, cât timp dura salutul? Cinci secunde, hai zece - fleac ieșirea mea pe calidor, cât să-l strig pe Moș Iacob și să capăt răspuns, față de ale tatei, cu bustul gol, În mijlocul curții, spălându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să danseze cu el. Celelalte fete chicoteau în larma generală și nu se mai auzeau cuvinte întregi. De altfel, abia acum a observat Iuliana că dansau toate fără sutiene, iar o parte din băieți erau doar în maiou și slip, desculți cu toții. - Mișcă-ți, bă, trupul în ritm cu mine! Nu asculți muzica? Nu ai ureche muzicală? țipă Relu la un moment dat, trăgând-o cu brutalitate de mână. După câteva încercări nereușite, dat fiind faptul că băiatul avea pași și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
minuni a Maicii Domnului și să-i spui necazul. Aici, la Giurgeni, comorile sunt aranjate special pentru a nu atrage atenția. Călugării modești și primitori, biserica veche, te obligă să te simți un biet călător care ar trebui să înainteze desculț spre icoana Maicii Domnului, cu cinci ochi și două guri, unică în lume. Și, mai ales, să te străduiești să deslușești taina acestor comori ascunse cu grijă. În timp ce le trăiești, ajungi să conștientizezi faptul că, deja, ajungând aici, ți s-
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
mai văd pe Maica Domnului o dată, să îmi iau rămas bun. Paradoxal, în noapte, pe trotuar, în dreapta mașinii, cea mai săracă și mai neajutorată fată din Vaslui, Mariana, pe care o știu de ani de zile cerșind pantofi, pentru că mergea desculță, orfană și neajutorată, privește spre icoană și plânge. Mă cutremur. De ce plângi, Mariana, o întreb. „Pleacă Maica Domnului”, îmi răspunde. Și știe ea ce spune. Ne-a plecat nădejdea și alinarea noastră. Maica Domnului a părăsit Vasluiul cu imaginea acestei
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
volum de poezii, Poeme cu îngeri la Editura Cartea vremii. În 1928 apar Proverbe culese de V. Voiculescu și Gh. D. Mugur - București. Vasile Voiculescu în anul 1928 Cunoscându-l, un scriitor, Zaharia Stancu, autorul de mai târziu al romanului Desculț, scria în „Luceafărul” din 1947 lăsând o mărturie despre calitățile și modul de viață a celui la care ne referim: „doctorul începea să dea consultații pe la șapte dimineața și uneori îl apuca ora două sau trei după amiaza tot acolo
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de gospodăria lor, coloane de soldați. Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fața de organele genitale ale unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție mai mare decât altele? Arătă mănușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un ecou straniu: „...sub pașii noștri grei... Între timp ceilalți petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Minerii, chemați de puterea nou "emanată", au rezolvat și această amenințare la adresa fragedei noastre "democrații". Majoritatea a învins definitiv la orașe și la sate. Ce anume a învins acea majoritate? Ea a învins România. Înfrântă, țara a ajuns în zdrențe, desculță, purtată în lanțuri în ovațiile "învingătorilor". Acum, după 26 de ani, o nouă generație de răzvrătiți și de revoltați a ieșit, din nou, în stradă. Sunt câteva zeci de mii în toată țara. Vor câștiga acești tineri o "bătălie" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-ți zic niente dă mai mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în Vladia. Chiar Vladia se schimbase, avea ceva de vis, totul era ca într-o somnambulie, se putea întîmpla orice, puteai să faci cu oricine ce-ți doreai, să-l pui să stea nemișcat ore întregi în mijlocul străzii, să umble desculț pe marginea gardurilor, să asculte orice gogomănie și să fie de acord cu ea numai să-i lași pe oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]