10,581 matches
-
Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși somnul, aflat la pândă după ceafă, parcă voia să se țină deoparte, ca și cum sufletul său Încă nu dorea să se elibereze de trupul istovit, aflat pe punctul de a se desface În bucăți. După o clipă de inconștiență, Își redeschise ochii, din nou de veghe. I se părea că auzise un pas ușor apropiindu-se. Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și ieșirea din ulicioară. Sub imboldul acelei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe un platou de argint. După aceea, putea merge să ia masa la RĂbillon. „Încă unul bun de scurtat, domnule procuror!“ îi spunea Bourrache conducându-l la masa lui, trăgându-i scaunul cu maniere potrivite pentru un mare domn. Destinat desfăcea șervetul și făcea să răsune paharul lovindu-l cu lama cuțitului. Judecătorul Mierck îl saluta fără cuvinte, iar Destinat îi răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
orașe: al nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale. Două lumi. Au fost chiar și insulte, lovituri și pumni. Doar văduva Blachart reconcilia cele două tabere, desfăcându-și coapsele fără să numere și fără să aleagă, și pentru unii, și pentru alții, civili și militari, la orice oră din zi și din noapte. Șirul celor care așteptau ajungea uneori până la o depărtare de zece metri în fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât mi-l imaginam. Fără îndoială, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un ticălos îi trecu prin capul lui fezandat. — Poate că încă ți-e prea cald, nu? îi șopti puștiului în ureche. O să te ajut să-ți împrospătezi memoria, flăcăule! Și scoase din buzunar un cuțit de vânătoare pe care îl desfăcu. Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
clișeu, spectacolul să fie actorul, dacă era o montare care să aducă acțiunea aici și acum (că e posibil și asta), de la crinolină să trecem la blugi - chiar dacă e Shakespeare -, atunci eram și noi, actorii, buni, că regizorul face și desface... Loredana aruncă pe masă revista în care era drăguța de cronică, colțurile gurii îi cad în jos ca la celebra mască a tristeții, ochii i se strâng într-o dungă subțire, metalică, dă un bobârnac hârtiei care zboară iute spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Maestrul a întrerupt relația cu mine, am văzut că nu mă mai vrea. Știți cum e, Frumoasă Neli, când nu te mai vrea un bărbat și tu îl vrei? Sigur știți, după trei căsătorii pe care le-ați făcut și desfăcut. Nu întâmplător m-am hotărât să vă povestesc dumneavoastră, n-aș fi vorbit cu oricine, ce să înțeleagă cineva care nu are experiență de viață și nu are inimă dintr-o poveste ca asta? Că și ascultătorii sunt diferiți, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ei la nebunie, o ia în brațe și-o ascunde bărbătește la pieptul lui masculin, dar căsătorit, o întoarce cu spatele la el și îi așază curulețul pe picioarele lui lungi, canapeaua îi mai suportă, nu s-a dărâmat, nu s-a desfăcut. Încă. Dar când vine Vichi?, întreabă Loredana, ține pleoapele în jos, așteaptă tare ca briciul răspunsul lui. Are spectacol, pe urmă zicea că merge cu niște prieteni la restaurant, sărbătorește cu spaniolul Juan, nu îl cunoști tu, mai întârzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un ochean din ăla cu bucăți de sticlă care se reașază de câte ori miști ocheanul și se formează tot felul de figuri, geometrice sau florale, și atâta l-ai întors pe toate părțile, că până la urmă, ai venit la mine să desfac jucăria, să vezi tu florile dinăuntru, nu se poate să nu fie, mamă, scoate-le de acolo!, până la urmă te-ai băgat sub pat și-ai desfăcut tot instrumentul ăla, ca să vezi ce este înăuntru. Vroiai să știi tot, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai întors pe toate părțile, că până la urmă, ai venit la mine să desfac jucăria, să vezi tu florile dinăuntru, nu se poate să nu fie, mamă, scoate-le de acolo!, până la urmă te-ai băgat sub pat și-ai desfăcut tot instrumentul ăla, ca să vezi ce este înăuntru. Vroiai să știi tot, așa erai: să știi și să simți. Că erai deosebit, știam, dar te mai lovi și focul într-o seară, ai intrat fericit în casă, veneai din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
printre pomi direct în mâna mea, mă trecu o lumină din cap până-n tălpi, de tremurai de focul ăla, și ghiuleaua se lovi singură în inima mea, din palmă în inimă, maicăăă, ce putere avea și ce căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia, nu numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu a mere, e mirosul pielii tale, recunosc, să știi că molecula pe care o degajă un parfum nu depinde numai de parfumul ăla, depinde de pielea pe care e dat. Iar pielea ta miroase a mere, punctează insistent. Îi desface halatul alb, o sărută așa cum numai el știe s-o facă, îi mângâie părul blond și lucios, lung până la coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te rooog!!!, și Tina se lipește lung de el, pletele ei de grâu sunt tot acolo, ca o cortină, el se suie pe scenă și un fior îl trece, o căldură pe care o cunoaște bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple o cană de cafea, intră din nou în dormitor și se uită la Tina. Stătea întinsă pe pat, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
carnea, n-ai spus tu că sunt un spiritual?... nefericit destin la prințul Danemarcei. Vreau să discutăm personajul, să-l discut cu tine după scena asta, îîî... sau mâine, vedem. Fata se întoarce însă lângă masă, ia cămașa roșie, o desface cu dragoste și o ține pe palmele ridicate și întinse. Încremenește în picioare acolo, în partea dreaptă a sălii palatului, lângă masa purpurie, ține pleoapele în jos, privirea i-a dispărut, un giulgiu s-a așezat peste ochii Ofeliei. Carnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu. — Se fură două ouă și se face o omletă românească... Rita se uită lung la tânărul actor care râde cu poftă, îi sclipesc ochii, cum?, ce bancuri mai știe și omul ăsta!, se apropie chelnerița și așază farfuriile, salata, desface berea, umple paharele și se îndepărtează discret. Cei doi încep să mănânce, ea înghite cu poftă, mult, îi place să mănânce, sarcina cere mâncare, și el înghite precum haplea, cu pofta unui bărbat care n-a mâncat la prânz. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
toamnă târziu și, prin grădini, fânul e cosit, așezat în căpițe care au în vârf bucăți de plastic să nu-l plouă, porumbul, tăiat, prunele de țuică sunt în butoaie, dovlecii albi, culeși, așezați în grămezi, toată iarna, femeile vor desface semințele albe pentru presa de ulei, lui îi place numai uleiul ăla, de la presa din sat, pe spaliere, strugurii nu sunt copți bine, încă, dar mai e timp în toamna frumoasă de aici, frumoasă și deloc crudă. Realitatea României, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că suntem zero. N-o să mă mai vezi niciodată. Unde calci/ Urmă nu faci,/ Unde șezi/ Nu te mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
privire spre grupul de la St. Paul’s - unul dintre băieți era magnificul, neîntrecutul Humbird - și s-a gândit cum Îl va influența lărgirea cercului său de prieteni. Nu ajunsese la stadiul În care să lege prietenii numai pentru a le desface - nu era suficient de egoist pentru asta -, deci a cântărit indubitabilele calități atractive și valoarea lui Thomas Parke D’Invilliers, punând pe celălalt talger amenințarea ochilor reci din spatele ochelarilor cu ramă de baga care, În Închipuirea sa, Îl fulgerau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi stătea smochingul! Ieșind În hol, a așteptat o vreme În capul scărilor, fiindcă auzise pași urcând. Era Isabelle, care, din creștetul acoperit cu păr strălucitor și până la pantofiorii aurii, nu fusese niciodată mai frumoasă. — Isabelle! a strigat aproape involuntar, desfăcându-și brațele. Ea, ca În poveștile cu zâne, a dat fuga la pieptul lui și jumătatea aceea de minut, când buzele li s-au atins, a fost punctul culminant al vanității lui Amory, piscul atins de egoismul său juvenil. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a deschis caietul de italiană. Amory și-a aruncat pe podea pardesiul și pălăria, și-a desfăcut nasturele de la guler și a luat din raft, la Întâmplare, un roman de Wells. „Wells e rațional“, și-a spus, „iar dacă n-are efect, Îl citesc pe Rupert Brooke“. A trecut o jumătate de oră. Afară s-a stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a povestit multe despre ea În seara respectivă. Fusese foarte hărțuită de la șaisprezece ani, iar educația ei Încetase abrupt, o dată cu huzurul... Scormonind prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o lume multicoloră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de oțel din Erin Cufundate În negura ploilor. Mavrone go Gudyo El să fie În bătălia voioasă și roșie Printre căpeteniile ce fac mărețe fapte de vitejie Viața să plece din el Ar fi ca și cum baierele sufletului mi s-ar desface. A Vich Deelish Inima mea e În inima fiului meu Viața mea este sigur În viața lui Un om poate fi tânăr a doua oară Numai prin viața fiilor săi. Jia du Vaha Alanav Să fie Fiul Domnului deasupra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
om cu un singur picior nu se poate arunca nicăieri (deoarece nu se mai scoală așa de ușor). E ca peștele care n‑are nici un picior, dar înoată și se scufundă cu grație. De aceea fotografiez eu perfect. Iar acum desfă picioarele! Constat cu ochiul meu de artist amator că iar nu te‑ai spălat, așa cum ți‑am ordonat. Părul trebuie să arate mătăsos, nu ca o tufă zburlită de ciulini. Mereu te pui în calea realizării mele personale, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ales când e resimțită de un om încă tânăr. Bătrânii se gândesc deja mereu la moarte, tinerii numai toamna, când are loc un declin general al plantelor și animalelor. Rainer spune că în nopțile de toamnă magia sa personală își desface aripile. Mai târziu, pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu toții. Hans, cam greu de cap, e încă ocupat cu o blondină (trandafiri roșii, buze roșii, vin roșu), dar lui Rainer îi pică fisa. Anna zâmbește ca la comandă, arătând niște dinți ascuțiți de animal de pradă, buzele i se desfac, apare o limbă umedă, cel mai bine e s‑o faci puțin pe retardatul, asta sporește încrederea și imprudența față de străini. Cavalerul închipuit face un gest urât cu degetul arătător, care îi semnalează Annei într‑un mod echivoc - aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]