2,185 matches
-
a vândut. 9-11 martie 2005 PLÂNG AZI IISUS ȘI DUMNEZEU În ceas divin de jubileu, Toate urmând chemarea, Au plâns Iisus și Dumnezeu Cu lacrimi cât e marea. Și toate au crescut cu rost, Dar și cu-abateri multe, Cu deznădejdea-n avanpost, Dispuse să n-asculte. După milenii de trăiri În desfrânări cu carul, În violență și grăiri, S-a stins pe-ncetul harul. De-atâtea rele pe pământ Și stricăciuni în valuri De fapte, gânduri și cuvânt, Se surp
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia din ială. Milică l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i amuzant, dom’ Aulius? Nici Aulius nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese așa de tare pușlamaua aia de arhitect, Lazarovici, că nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de ostrovul cu sălcii lascive, cu ramurile împreunate, cu trunchiurile prăbușite unul peste altul, parcă spre a se susține într-o ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scăpam. Așa spuneau și ei. Goncea ăla insista să mărturisesc tot ce vroiau ei, că nu pățesc mare lucru. Numai să recunosc, să termine cercetarea. Știam că la întoarcere am să te găsesc... - Te-am așteptat, surâse ea. Cu o deznădejde pe care, acuma, nu o mai înțeleg. Dar atunci... Veneam aici, la căpitănie, să-mi mai molcomesc sufletul. Mă așezam pe banca aia, mă uitam cum se duce Dunărea în dusul ei și te așteptam. La cinci seara, când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să-i aștepte, dar acceptau sacrificiul ultim, în deznădejdea speranței că, poate, poate vor cumpăra dușmanul, cum încă mai credeau că poate străinul acela s-o îmbuna și-i va drumul lui Montezuma. Își luă brațul de pe umerii ei. Se scutură, nervos. - În fine, așa am hotărât să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse de bolta dură, atent adunate, strigătul la naștere, geamătul morții, totuna, măturate, aruncate de-a valma de stăpânii veseliei totale, GUNOIERII. BUNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-un fel mă așteptam oricum să nu-l mai găsesc aici după ce voi închide ușa. Nu a trecut nici jumătate de oră... Ba a trecut de douăsprezece ori jumătate de oră. Pa! Pa! M-am ridicat de pe scaun cu deznădejde, de parcă vroiam să-i pun la încercare vorbele. Afară, din câte mi-am dat seama din ce se vedea din cabinetul profesorului, era încă lumina în putere. Dar, pe de altă parte, acum nu îți mai puteai da seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
efectuate cel târziu în luna decembrie. Alte anexe vor fi atașate documentului de față. Cam atât, spuse Fernand, într-un fel dezamăgit. O liniște profundă se lăsă în conferință. Fiecare era cufundat în propriile sale gânduri. Mulți erau deja pradă deznădejdii. Dragoș, după expresia feței, încerca să-și mențină spiritul optimist, dar fără mari speranțe. Ce m-a surprins cel mai mult a fost unul din cei trei nou-veniți. Cred că era Bill. I-a chemat și pe ceilalți pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai departe. Eram la mulți metri sub pământ, după cum am socotit eu. Și aveam dreptate, pentru că nu am urcat deloc. Doar am coborât. Vladimir era calm, iar cel din fața noastră nu părea impacientat. Deci nu a greșit drumul. Vechea mea deznădejde reveni și prin minte începeau să-mi mișune scenarii care din care mai diverse: cum că mă vor pune la perete, vor scoate amândoi revolverele și mă vor umple de gloanțe, scăpând astfel de un revoluționar... Puse o mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îngenuncheați, zdruncinând bucata de carne, parcă încercând s-o trezească dintr-un somn adânc. Mi-am revenit repede din șoc și am recâștigat controlul asupra mea, sângele rece curgându-mi acum în vine. Logica a început să câștige teren în fața deznădejdii și rotițele minții mele începeau să se învârtă și să funcționeze cu o febrilitate de care am fost eu însumi surprins. Atunci mi-am dat seama! Trist și nepotrivit, ăsta era momentul pe care-l așteptam! Ăsta era catalizatorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bucată de metal fără suflet?" Și încheind acest gând, sunetul ucigător al pistolului care se descarcă cutremură pentru a patra oară peștera. Capitolul 17 Apoi se auzi a cincea împușcătură, a șasea... Am golit întreg încărcătorul în el și în deznădejde am lăsat revolverul să alunece spre nesfârșit. Doar nu credeai că se va întâmpla altceva, nu? făcu el amuzat. Eram atât de confuz și de pierdut. Faptul că am ucis un om m-a afectat mai rapid și mai profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poporul îi este favorabil. Dar, dacă poporul îi este dușman și-l urăște, el trebuie să se teamă de orice lucru și de orice om. Statele bine organizate și principii înțelepți s au străduit întotdeauna să nu-i împingă la deznădejde pe cei mari și, totodată, să satisfacă poporul făcându-l să fie mereu mulțumit, fiindcă aceasta este una dintre grijile însemnate pe care le are un principe. Între regatele bine organizate și bine cârmuite din vremurile noastre este regatul Franței
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
se derulau cu repeziucine ca un fotomontaj; ziua În care l-am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă! Totul o să fie bine. Ajungem la spital În cel mai scurt timp. Fii puternică!! Am născut În acea noapte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o temelie șubredă. Era plecat În D. de trei ani, timp În care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii; cele câteva zile petrecute acasă, fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se Înălțaseră Înfricoșător Între noi. “Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere!” N-am apucat să spun și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pare rău, nu e vina mea, regizorul este cel care a inventat piesa. Eu am dat tot ce-am putut. Pot fi genial, dacă piesa e bună. Dați-mi o piesă bună și veți vedea de ce sunt În stare. Speranță? Deznădejde? Atât speranța cât și deznădejdea consumă o uriașă cantitate de energie. În primul caz, energiile urcă cu toată forța, Împotriva legilor gravitației. Mai apoi, nu după multă vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mea, regizorul este cel care a inventat piesa. Eu am dat tot ce-am putut. Pot fi genial, dacă piesa e bună. Dați-mi o piesă bună și veți vedea de ce sunt În stare. Speranță? Deznădejde? Atât speranța cât și deznădejdea consumă o uriașă cantitate de energie. În primul caz, energiile urcă cu toată forța, Împotriva legilor gravitației. Mai apoi, nu după multă vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care guvernează universul. Poți sta de-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și veți vedea de ce sunt În stare. Speranță? Deznădejde? Atât speranța cât și deznădejdea consumă o uriașă cantitate de energie. În primul caz, energiile urcă cu toată forța, Împotriva legilor gravitației. Mai apoi, nu după multă vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care guvernează universul. Poți sta de-a curmezișul În calea lor? Deziluziile, da, deziluziile așteaptă la fiecare colț lăsat nepăzit și, când te aștepți mai puțin, brusc se reped asupra ta și te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa. Încercam să mă conving de acest lucru, Încercam să mă amăgesc, de fapt. Până la urmă, cine este el pentru mine!? Un necunoscut, apărut așa, ca din senin, și care m-a făcut pentru o clipă să tresar din somnul deznădejdii mele. Ar fi bine să privesc lucrurile de la o oarecare distanță, la rece, firesc și să nu dau curs nici celei mai mici frământări interioare. Dar, biata inima-mi naivă! Nu știu dacă trebuie să-i aduc mereu reproșuri. Cred
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întreaga viață. Da, știu că din când în când Tu poți fi cuprins chiar și de disperare. Dar să știi atunci că disperarea - conform unei expresii împrumutate de la marele scriitor Thomas Mann - nu este sfârșitul. Când omul se trezește din deznădejde, privirea lui s-a limpezit. Iubitul meu băiat! Trebuie să înțelegi că povara mea, din multe puncte de vedere, a fost la fel de grea ca și a Ta. Să știi aproape totul, să ai o formație livrescă și științifică precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sala de mese tot timpul cât au fost strânse resturile rămase de la ceai. De fiecare dată când nu făceam ceva anume gândul la Luke mă copleșea. Durerea respingerii creștea în intensitate de la un simplu zgomot de fond la o profundă deznădejde. Aveam nevoie de ceva care să-mi distragă atenția și asta foarte rapid. Trebuia să fi sosit ora masajului și a gimnasticii. Era imposibil să nu fie așa. Nu mai puteam sta liniștită, bând ceai și întorcând pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cufundă și mai mult în tăcere, îmbolnăvindu-se de amăgirea crudă a întoarcerii bărbatului de pe front. Într-o zi, după întoarcerea din refugiu, degeaba o strigă cumnată-sa Ileana, că Safta pleca spre lumea de dincolo, ducând cu ea speranța deznădejdii. Lăsa trei copii stingheri, pe care-i luă,milos, Dumitru, fratele cel mai mic al tatălui. Războiul tocmai se sfârșise. Nemții fuseseră alungați, locul lor fiind luat de soldații ruși, care rechiziționaseră toate animalele de povară, furând alimentele și ce
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
început melodia preferată a Creței. Mă simțeam privit de undeva din mulțime, dar eram prea departe de acea lume și eu și partenera mea... Nu ne-am vorbit toată seara. Plângeam ca pomii crescuți departe de pădure, legănați de vântul deznădejdii, aplecați de poveri și revenind la fel de fermi pe poziție cu fruntea spre stele. Visele nu ne lăsau să ne târâm fiindcă aveam o lume a noastră, un mic Univers mărginit de neîmpliniri, dar cu nucleul încărcat de speranță. Mă gândeam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]