1,852 matches
-
precum și în Pe scurt - Bref, volum bilingv. Aforismele sunt ghidușe, istețe, deloc marcate de pedanterie, combinând fericit rigorile tonului gnomic cu dexteritatea manipulărilor lexicale, semantice și sintactice, neprevăzute și pilduitor hazlii („A greși e omenesc, a persevera în omenesc e diabolic”, „Peștele de la cap se parfumează”, „Cine sapă groapa altuia riscă să dezgroape pe altcineva”). Dicționarul falitului (1993) și Dicționar romîn-român (1995) cuprind „definiții umoristice”, texte scurte de pseudolexicografie, înrudite deopotrivă cu aforismul și cu anecdota. Scriitorul a dat, pe lângă alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
Dan Grădinaru, Herbert și herbertionismul, CNP, 1990, 22; Ioan Holban, Cum ne învârtim în jurul cozii, CRC, 1992, 10; Alex. Ștefănescu, Jocul de-a știința, RL, 1992, 13; Ovidiu Pecican, În jurul cozii, ST, 1992, 8-9; Cristina Necula, Biografia imperfectă a unei „diabolice abstracții”, CC, 1993, 7-9; Petraș, Lit. rom., 134-136; Papahagi, Interpretări, 178-182; Florin Lazăr, „Sâmbăta engleză și alte povestiri”, ST, 1998, 11-12; Ioan Stanomir, Animale bolnave, LCF, 1999, 9; Bogdan Popescu, În umbra lui Thanatos, CC, 1999, 1-3; Ion Roșioru, Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
faptul, iar imaginația nu mai reprezintă un centru creator de sensuri, ci o oscilație lipsită de referință și rațiune, la fel cum și naturalul încetează să mai existe: "A existat mai înainte o clasă specială de obiecte alegorice și puțin diabolice: oglinzile, imaginile, operele de artă simulate, dar transparente, manifeste care aveau stilul lor. Și plăcerea consta în a descoperi "naturalul" în ceea ce era artificial și contrafăcut. Astăzi, când realul și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, fascinația estetică este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De la séduction, la discutarea termenului de seducție pe trei paliere distincte: primul, conturat de stadiul ritual al seducției, în care aceasta are caracteristicile dualității, magiei și agon-ului; al doilea, stadiul estetic, caracterizat de strategia seducătorului kierkegaardian, apropiindu-se de ironie, diabolic, relații interumane și dialectica lor; al treilea, cuprinzând trăsăturile etapei politice, în care seducția se pierde în simulare, în solicitare și schimb. În Stategiile fatale, Baudrillard adaugă o lume a patra, a transpoliticului, care este locul preferat al catastrofei, al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mister, hipersemn dezlipit de ordinea naturală. Seducția nu este niciodată de ordinul naturii, de aceea aproape toate marile sisteme de interpretare, printre care și cel teologic, au exclus-o și au exorcizat-o. Astfel, seducerea apărea sub forma răului, a diabolicului, căci însemna afirmarea voinței unui subiect ce devine stăpânul unui alt subiect prin intermediul unei manipulări: "un destin care nu se șterge se exercită asupra seducției. Pentru religie, ea a fost strategia diavolului, pentru că a fost de natură vrăjitorească sau amoroasă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oricât de rezervat sau înaintat în vârstă ar fi fost, care să nu se flageleze cu bucurie. Însă, dacă era cineva care nu făcea acest lucru, era considerat mai rău decât diavolul și arătat cu degetul ca un nemernic și diabolic. Dar ceea ce contează mai mult este faptul că, în timp de doar câteva zile, se abătea asupra acestuia o nenorocire: ori murea, ori se îmbolnăvea foarte grav. Doar Pellavicino, ce guverna la Cremona nu a vrut, împreună cu cremonezii săi, să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și leziunile stenotice lungi sau afectarea vasculară difuză cu absența unor segmente de referință (îngustarea uniformă și concentrică fără îngustare focală nu este identificată prin metode focalizate doar pe stenoze)17, leziunile ostiale sau cele localizate la bifurcații (“într-adevăr diabolică, ateroscleroza prezintă o predilecție pentru localizarea la bifurcații ... segmentele cele mai dificil de analizat fiind sediul leziunilor cele mai semnificative” )60,108. Analiza leziunilor complexe este un proces limitat de efectele adverse ale cantităților mari de substanță de contrast, expunerea
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
această figură, există altele două: aceea a bărbatului pățit și a femeii Îndrăcite. Pann semnează el Însuși un pățit și, dacă dăm crezare uncia dintre adiatele sale (cea din 1849), poetul a cunoscut direct, În viața lui casnică, tipul femeii diabolice. Prima nevastă i-a fugit În chiar ziua cununiei și, ca să-și recapete drepturile, Pann urcă de mai multe ori Dealul Mitropoliei: „Arătînd la judecată Că ea pe alt a voit Și cu mine cununată Cu minciuni s-a pomenit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe fiul neascultător, nelăsîndu-i nici o moștenire. Și, pentru că fiul Îl Înjură grozav și se bucură cînd află că tatăl e bolnav, Pann lasă cu limbă de moarte să nu vină la Înmormîntarea lui. În spatele fiului necuviincios stă, desigur, mama: femeia diabolică. Pann nu uită, nici În pragul morții, jignirea ce i-a fost adusă În tinerețe. În adiata citată, poetul laudă pe Catinca, ultima nevastă: „Comoară mi-a fost soția, Care foarte m-a iubit... .................................... În momentele streine Inima-i nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
supraviețuiește și astăzi. Or, Culianu și-a propus să o cerceteze cu totul altfel, pe baza metodei complexității multidimensionale, bazându-se pe fractali și pe jocul combinatoric al unor reguli cu valoare de axiomă. Din nefericire, un mesager cu adevărat diabolic al lumii de dincolo l-a răpit definitiv și prematur dintre noi. Reconfortant este însă faptul că multe dintre convingerile lui se regăsesc în textele publicate ori în proiectele altor autori. Jean Servier este doar unul dintre ei. 3. Magie
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
modele virtuale ale lumii, KGB-ul ar fi ajuns la concluzia fatală că sistemul comunist nu duce nicăieri. Derulând toate scenariile roșii, conformiste, nu se ajungea în final la nimic bun, scrie Ioan Petru Culianu. Și atunci, cineva, "un creier diabolic și singuratic, a avut într-o zi ideea de a introduce în computer un scenariu neobișnuit, complet eretic: dărâmarea zidului Berlinului, perestroika, glasnost. reforma economică... Și se vede că ecranul computerului a început să producă soluții din ce în ce mai roze"117. Imediat
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în altul era păstrat Ceaușescu. Rezultatele erau, evident, diferite. În funcție de ele, capii KGB-ului aplicau în realitate anumite variante și renunțau la altele. Pentru România s-a preferat, după opinia lui loan Petru Culianu, unul dintre cele mai cinice și diabolice scenarii. În primul rând s-ar fi scos din cărțile mari, importante, ale jocului politic prezența eficientă a Securității române. Apoi s-ar fi regizat ieșirea "spontană" în stradă, prezența teroriștilor, mitralierea reciprocă dintre securiști și militari, dar și alte
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
reciprocă dintre securiști și militari, dar și alte morți ciudate. De ce? Pentru a se legitima ceea ce KGB-iștii aflaseră că este mai bine pentru viitorul comunismului în România. Prin urmare, "foarte multe dintre victime au fost sau inutile, sau gândite diabolic, ca să creeze sînge. Este planul cel mai teribil care se putea studia și duce la îndeplinire"118. În baza unui asemenea plan, specialiștii sovietici ar fi operat în întreaga Europă de Est cu o hermeneutică a fractalilor întemeiată pe alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Pentru amănunte a se vedea relatarea din ziarul Expres, nr. 23, din 04.06.1993), În fapt, acești condamnați de drept comun, recrutați cu maxim cinism din penitenciare, au fost manipulați politic devenind carne de tun, trupuri sacrificate, livrate apoi diabolic unei morți interesate, cu scopul precis de a discredita Securitatea, susține același Valentin Raiha. 8. Trupele USLA ne-au terorizat Ideea apare în cărțile lui Pavel Coruț. Într-una dintre ele,124 acest prolific autor (care ar face-o geloasă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Mihai Ungheanu ar fi fost instigatorii unui veritabil război civil. Pe nedrept, susținea fostul senator PRM, unii dintre noi i-am identificat cu militarii și/sau securiștii. Nu este adevărat. În realitate, acești teroriști au fost cu certitudine uneltele manipulate diabolic de către agenturile străine, în special maghiare. 10. Ministerul de Interne, teroriștii și Ordinul secret nr. 2600 În anii ce au urmat evenimentelor din '89 nu a scăpat nemediatizată nici varianta de tip implicare a Ministerului de Interne (MI) în formele
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
la implicarea "agenturilor străine" are o importantă pondere în Arborele Terorismului Românesc. Ea a fost pusă în circulație grație scrierilor lui Mihai Ungheanu, Iulian Vlad, Constantin Vasile etc. În lucrarea amintită anterior, Mihai Ungheanu avansează ideea fabricării teroriștilor într-un diabolic scenariu al diversiunii 149. În fond, teroriștii români n-ar fi existat. Ei au fost însă fabricați, amplu mediatizați, anchetați, condamnați și închiși pentru că erau "mai necesari acolo decît în libertate"150. În spatele acestei perdele de fum, adevărații teroriști au
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cu atît mai reprobabil la unul ca el, care n-avea decît o brumă de cultură, încropită din ceea ce aflase pe mare și sub soare. Da, aceste argumente nu fac decît să dovedească orgoliul lui prostesc și necuviincios, precum și îngrozitorul, diabolicul lui duh de revoltă împotriva cuviosului cler. Căci, potrivit unui preot catolic portughez, însăși ideea că Iona ar fi putut ajunge la Ninive via Capul Bunei Speranțe e un semn sigur al miracolului. Și chiar așa este. De altfel, turcii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strecoare între ea și balena lui Stubb. Atunci Stubb se apropie repede cu ambarcațiunea lui de balenă și, strigînd către cei de pe Pequod pentru a-i pune la curent cu intențiile sale, purcese numaidecît să-și culeagă rodul șireteniei lui diabolice. Apucîndu-și sapa ascuțită, începu să taie o gaură în trupul balenei, cam înapoia aripei dorsale. Ai fi zis că-și sapă o pivniță chiar în mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrea să ți-l arate în strălucirea lui cea mai tulburătoare, el așază diamantul pe un fond întunecat și-l luminează apoi, nu cu razele soarelui, ci cu o lampă de gaz. Atunci abia, scapără acele reflexe superbe, de o diabolică frumusețe, care fac ca diamantul cu flacără blestemată, odinioară simbol divin al cerurilor cristaline, să semene cu un juvaer furat din coroana regelui Infernului. Să revenim însă la povestea noastră. în timpul expediției care se sfîrșise prin capturarea acelei pungi de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putrezească pînă la urmă odată cu pergamentul viu pe care erau gravate, rămînînd nedezlegate în veci. Poate că tocmai cu acest gînd în minte, Ahab exclamă, într-o dimineață, după ce plecase de lîngă bietul Queequeg, încă bolnav pe atunci: Ă O, diabolice chinuri născocite de zei! Capitolul CX PACIFICUL Cînd, lunecînd de-a lungul Insulelor Bashee, am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș fi putut să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă nu pentru altceva - măcar pentru faptul că îndelungile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd se afla aproape de latitudinea și longitudinea unde își primise rana chinuitoare de altădată; acum, cînd întîlnise, chiar în ajun, o corabie care o înfruntase aevea pe Moby Dick și care-i confirmase, laolaltă cu celelalte corăbii întîlnite în drum, diabolica indiferență cu care Balena Albă își nimicea urmăritorii, fie că aceștia o atacau, fie că îi ataca ea însăși - ei bine, acum, în ochii bătrînului ardea o flacără la care oamenii mai slabi de înger nu se puteau uita. întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crudă din scalîmbăturile nerușinate ale perversului vagabond or-fan, în vârstă de vreo opt-nouă ani, Mitu Boierul, numai "o țărancă bătrână, care e-n rândul întîi al spectatorilor, rușinată de refrenul pe care copilul i-l aruncă ei cu o intenție diabolică", își caută loc să scape de privirile întoarse asupra-i și singură ea, plină de milă, "se-nchină și zice depărtîndu-se: - Cine știe ce păcate! Să ferească Dumnezeu pe orice copil." Și pe când "oamenii de societate", lacomi de acest spectacol infam, încurajează
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
argumentează Apostol, procedura a fost încălcată în ambele cazuri, neîntrebându-se "cine este pentru cine este împotrivă, cine se abține". În opinia celui care se consideră și astăzi principalul perdant al luptei politice pentru înlocuirea lui Dej datorită unor mașinațiuni "diabolice", alegerea lui Ceaușescu a reprezentat distrugerea "oric[ărei] nuanț[e] de democrație în conducerea centrală a partidului" (Apostol: 1998, 158-159). Maurer avansează însă o versiune substanțial diferită a acestui episod politic. Când Drăghici și Ceaușescu s-au opus nominalizării lui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Curticeanu, aceasta era "viclenia; el apare mereu în imaginea mea cu o mie de fețe și nu pot distinge, nici acum, masca de chipul adevărat. Viclenia lui nu era aceea a țăranului, fie el chiar și oltean, ci una aproape diabolică, ce întrecea, de multe ori, chiar și imaginația lui Machiavelli; isteț și șiret în orice împrejurare, ajungea deseori să fie perfid, fățarnic și ipocrit" (Curticeanu: 2008, 117). În ceea ce privește inteligența sa, Curticeanu nu are nici un dubiu. Pentru el, "Ceaușescu a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]