137,703 matches
-
nu va mai fi niciodată ce-a fost, după cum România însăși e, pentru occidentali, o frumoasă amintire! înspăimântătoare simetrie! Și, ciudat, o simetrie legată de ascensiunea lui Vadim! Astăzi (ca și ieri, de altfel!) între Iliescu și Vadim sunt doar diferențe de nuanță. Nu-l văd capabil pe cel care, între 1990 și 1996, ne-a ținut în afara civilizației, să ne propulseze acum în Europa! Cum? Prin ce mijloace? Și, mai ales, cât de repede? Dacă principalul vehicol spre U.E. îl
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
dintre cei de rase diferite, în Africa de Sud. Disgrace e un roman despre felul în care dramele individuale se întrepătrund cu cele colective. Sau, mai precis, despre felurile în care se poate pune problema responsabilității morale a albilor în Africa de Sud. Chestiunea diferențelor de rasă inerente, discutate obsesiv ori de câte ori e vorba, într-un sens sau altul, despre această țară, este imaginată de Coetzee ca o variantă a diferențelor dintre oameni. Într-adevăr, înainte de a fi confruntat cu șocul personal al atacului fermei fiicei
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
despre felurile în care se poate pune problema responsabilității morale a albilor în Africa de Sud. Chestiunea diferențelor de rasă inerente, discutate obsesiv ori de câte ori e vorba, într-un sens sau altul, despre această țară, este imaginată de Coetzee ca o variantă a diferențelor dintre oameni. Într-adevăr, înainte de a fi confruntat cu șocul personal al atacului fermei fiicei sale de trei bărbați negri, profesorul David Lurie s-a făcut și el, la rândul său, vinovat de o violență morală asemănătoare. Evenimentul căruia i
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
Africa de Sud. Într-adevăr, hotărîrea lui Lucy de a nu acționa împotriva copilului care, însă, îi va aminti toată viața de trauma prin care a trecut, este un act suprem de responsabilitate, dar și o încercare personală de a anihila, împreună cu diferențele rasiale cărora li se datorează această experiență, și propria-i suferință. Dorința ei de a fi o mamă bună este o metaforă a credinței în posibilitatea de a transforma răul în bine, conflictele în dragoste, moartea în viață. Scopul principal
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
au morală și nici idei democratice, cărțile lor au probleme. Suntem elitiști, dar urâm elitele căci produc intoleranță. Scoatem intoleranța pe ușă și o strecurăm înapoi pe fereastră; suntem toleranți doar cu cei care nu ne pot amenința poziția, acceptăm diferența atâta vreme cât nu e diferența la care ne raportăm direct. Premiem pe cei pe care i-am mai premiat, pe cei care au cele mai mari șanse de a ajunge să ne premieze înapoi, pe cei care sunt din orașul nostru
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
idei democratice, cărțile lor au probleme. Suntem elitiști, dar urâm elitele căci produc intoleranță. Scoatem intoleranța pe ușă și o strecurăm înapoi pe fereastră; suntem toleranți doar cu cei care nu ne pot amenința poziția, acceptăm diferența atâta vreme cât nu e diferența la care ne raportăm direct. Premiem pe cei pe care i-am mai premiat, pe cei care au cele mai mari șanse de a ajunge să ne premieze înapoi, pe cei care sunt din orașul nostru, din facultatea noastră, din
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
înlăturând amintirea bunurilor inferioare prin bucuria bunurilor mai remarcabile”2. Acest pasaj ne introduce până la fondul doctrinei participării și face din epectază esența însăși a raporturilor Creatorului cu creatura. Dumnezeu și omul fac parte din lumea inteligibilă. Sufletul este nelimitat. Diferența esențială este aceea că Dumnezeu este infinit în act, în timp ce sufletul este infinit în devenire. Divinitatea sa este de a se transforma în Dumnezeu. E de înțeles atunci de ce, din această perspectivă, progresul este constitutiv sufletului 3. El este un
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a afecțiunii, de toate felurile. Ce te face să scrii așa? Singurătatea, iubirea, nevoia de solidaritate, dorința indirectă de a te mărturisi? E.F. Poemul acela a fost scris pentru soțul meu, ca dar de ziua lui. Miezul lui este conștiința diferenței dintre știință - soțul meu a fost un strălucit specialist în biologia moleculară - și percepția aproape religioasă a lumii de către poet. S-a supărat atât de tare că îi văd pe oamenii de știință ca vânători de tipare când ei de
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
ar putea alege ceva bun din această paradă în masă a peliculelor de categorie ușoară. Prezența lor pe micul ecran e atât de sufocantă încât, cu timpul, câțiva vor deveni forțat cinefili avizați doar pentru că tânjesc după un dram de diferență, cel puțin din punct de vedere narativ. Închei paranteza și revin. Ei, Luc Besson e considerat de mulți varianta franceză a lui Spielberg, și, ca și el, furnizează și filme comerciale și unele ceva mai profunde decât media. Or, surpriza
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
2. Coloana sonoră te mai face să uiți de scenariu. Marele albastru e unul dintre acele filme rare în care aproape poți ignora sunetul diegetic. Între imagine și cel non-diegetic există însă o chimie palpabilă. Firește, cele două rezonează empatic. Diferența sare în ochi - pardon, în urechi - dacă ne gândim la Alexandru al lui Oliver Stone unde muzica impune și semnalizează ca un girofar, îți atrage atenția într-un mod ostentativ și strident de genul "Alo! Moment important! Nu care cumva
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
apoi, aparent, relația înșelătoare dintre lectura plană și înțelegerea în relief pentru a se ocupa de opoziția (neutralizată prin demonstrație) dintre judecarea prin înseriere și cea prin particularizare. E, de fapt, formulată elegant, tot o problemă de gen proxim și diferență specifică. Dintre ele, care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
se ține în lei noi, denumiți, potrivit legii, lei "; Leul nou va fi unitatea monetară națională a României, denumită în continuare leu "; "facturile (...) se întocmesc în lei noi " etc. Denumirea leu nou e una tranzitorie, contextuală, necesară pentru a face diferența între cele două monede care vor circula în paralel: lei noi - lei vechi. Nu e ușor de descoperit cine a lansat formula leului greu; e însă destul de clar că ea provine tot din mediul specialiștilor în finanțe, pentru că a fost
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
mai recentă carte a sa, Vizita maestrului de vînătoare (2002). Citite în succesiunea lor aproximativă (ordinea apariției în antologie a volumelor nu este una riguros cronologică), poemele lui Petre Stoica demonstrează o impresionantă unitate de viziune și stilistică. Firește, există diferențe specifice de la un volum la altul - tematica se mai schimbă, pe măsura trecerii anilor tonul devine mai ironic și chiar sarcastic -, dar dincolo de acestea se simte un "sound Petre Stoica", perfect recognoscibil de la primul pînă la ultimul volum. Un aspect
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
a dat un răspuns la întrebarea asta, când i-am pus-o lui Florin Zamfirescu. Mi-a plăcut mult răspunsul lui, și mi-l asum. E ca și cum m-ai întreba cu ce picior merg, cu stângul sau cu dreptul. Dar diferența dintre jocul pe scenă și jocul în film e imensă. În primul rând teatrul este viața sub lupă, dacă vrei... Cuvintele încep să devină mari, literele puțin cam deformate, și așa mai departe. În film, seamănă mai mult cu realitatea
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
reacționează și te umple pe tine. De fapt, spectatorul îți spune cum să dai replica de multe ori într-o piesă. Actul e în prezent, vorba lui Arthur Miller, "teatrul este prin excelență o artă a prezentului". Uite, apropo de diferența dintre teatru și film... Acum joc într-o piesă, Scandal în culise, care, de câte ori a fost montată, a fost un eșec, în schimb ecranizarea a fost un succes teribil. A.O: Și cum vezi filmul? A.V: Filmul este o
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
dar important ca apariție. Cum spunea și Mitulescu, toți actorii mari au o aură, un bagaj, o prezență anume. În sensul ăsta, am lucrat la rolul "peștelui" albanez. Pentru că oricine poate spune un text cum trebuie spus, dar prezența face diferența. Asta-mi place la film. Legăturile cu personajul trebuie să fie puternice în interior, iar prestația să fie firească. Se aplică o vorbă de duh a Marianei Buruiană, "lasă-te în pace", dacă lucrurile nu funcționează natural, nu curg, la
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
Actorul ne aduce în sala de cinema, nu personajul. Dar odată ce lumea te strigă pe stradă cu numele personajului, știi că ai făcut un rol bun. Cred însă că un scenariu prost poate ucide un personaj. A.O: E vreo diferență între modul cum joci în lungmetraje și în scurtmetraje? Se pune mai multă presiune în cazul primelor? A.V: Depinde de subiect, de regizor, de atât de multe. Uneori povestea e atât de bună încât nu e nici o presiune pe
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
mai are înțeles." Este, mărturia fiicei lui Blaga, o misa solemnis. Ca ea, mai sînt în carte destule. De pildă, cea a Ruxandrei Cesereanu, Tatăl meu, împăratul Domițian, ori cea a lui Daniel Cristea-Enache, Doi tați minunați. Sînt, amîndouă, cu diferențe de nuanță și de stil, "divulgări" ale tatălui "livresc" (unul sau mai mulți). Cel căruia ai vrea, dar nu te-ncumeți, să-i calci pe urme. La cealaltă extremă stă scurta poveste pe care o scrie Livius Ciocârlie, Copil, mă
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
calme unul la ideile celuilalt, amândoi nu ar fi avut decât de câștigat. Această polemică s-a încins, prin efectele colaterale, până la ofense reciproce, ajunse în pragul calomniei. Naționalismul și competiția orgoliilor au înfierbântat mai mult spiritele celor doi decât diferența sau identitatea de idei. În orice caz, disputa dintre Dan Botta și Lucian Blaga nu are ce căuta, după părerea mea, într-o istorie a plagiatului. E doar un trist exemplu, pe anumite segmente ale ei, de felul în care
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
La polul opus, Horia Patapievici crede că articolul cu pricina exprimă cu talent o opinie printr-o judecată de valoare. Or, "democrația, ca și libertatea cuvîntului stau sau cad împreună cu garanția că statul nu va criminaliza judecățile de valoare, adică diferențele de opinie.ș...ț nu statului trebuie să i se permită să se pronunțe cu privire la adevărul ori falsitatea opiniilor profesate de cetățeni, ci numai cetățenilor înșiși". Corectitudinea politică îi este lui H.-R.P. odioasă fiindcă nu încearcă să ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
ideile despre modalismul enescian, cu trimiteri către Messiaen și Busoni, care merită aprofundate. Unei analize la fel de adâncite îi este supus și libretul operei de către Guido Paduano; el situează viziunea lui Edmond Fleg - George Enescu în contextul secolului XX, relevându-i diferența față de câteva interpretări celebre (Hofmannstahl, Cocteau, Gide, Pasolini) care nu-l dezvinovățesc pe Oedip. Strategia lui Enescu se deosebește: susținând solemn inocența eroului, el urmează îndeaproape drama lui Sofocle în spiritul a ceea ce s-ar putea numi morala intențiilor. Prin
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
că ar fi în aceasta totul rău), fie de un naționalism populist (iar valoarea acestuia e cel puțin îndoielnică, spre a ne exprima blînd). în schimb, în America se caută "conservarea" unor valori și a unor moduri de viață "burghezo-liberale". Diferența e enormă. Ea este încă sporită de faptul că putem de regulă găsi cam vreo 3-4 curente în interiorul "conservatismului" acestuia american, cu alte cuvinte aceeași dinamică și aceeași dialectică pe care le recunoaștem pe plan amplu, continental, în America de Nord, le
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
și când acestea sunt discutabile -, de persoane hotărâte să acționeze în forță a fost lesne speculată de Traian Băsescu, pe care atât felul de a fi, cât și vocea îl desemnează drept un moștenitor natural al direcției populiste - firește, cu diferențele de rigoare: împinsă spre extremism, la Vadim, drapată în culorile entuziasmului "sans rivages" și afirmării unor valori apăsat europene, la Băsescu. N-ar fi exclus ca o altă parte a susținătorilor actuali ai PRM-ului, și anume, cei fascinați de
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
Lentila ideologiei deformează percepția oarecum comună a feminității, bruiază literatura și-i diluează efectul artistic. Spun comună pentru că, în ciuda complexității, nu ne mai e străină problematica feminității și a scriiturii asumat feminine. Nu substanța conflictului de gen mai face azi diferența, ci stilul, compoziția, construcția. Or, Ștefania Mihalache abdică din primele pagini pe un ton cam teribilist: "Scriu o carte despre mine și despre spațiile din mine și din afara mea, iar eu sunt evident un hățiș pentru că încerc să fiu o
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
ploaie de stropi de salivă, încât un-doi am făcut pasul înapoi pentru a ne păstra fețele uscate. Era o cunoștință veche a părinților, locuia departe, dar în trecere fiind prin Cluj se hotărî să-și viziteze prietenii, imediat am sesizat diferența de exprimare, deși eram doar un copil de 8 ani, mama, circumspectă ne-a zis că-i o cunoștință din partea tatălui, dar bătrânelul afirmă, încă din curte, că este prietenul familiei. Eu aș fi vrut să fie prietenul familiei, oricum
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]