4,884 matches
-
din Ardeal, ca și o parte a voievodatului sârbesc, să aparțină provinciei romanice”1. Acest pasaj mai ciudat din Jószef Eötvös a fost subliniat pe exemplarul său de Cipariu. Știa Însă Cipariu că Eötvös făcea parte din prima generație a discipolilor lui Kőrösi Csoma, care căutau alte origini decât cele fino-ugrice ale rasei maghiare, fie În centrul Asiei - și Într-o Înrudire cu semiții -, fie În Africa (Abisinia)?2 În același timp, imixtiunea epidemiilor În viața socială din Transilvania atinge și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
generalul Ventura, care asistase, Împreună cu guvernatorul provinciei, la Îngroparea unui fachir” - după care urmează relatarea Îngropării lui Haridas, peste tot conformă cu originalul german 1. Încă și mai important e faptul că Th. Iordănescu, vechiul student al lui Hasdeu și discipol al indianistului și iranistului Constantin Georgian, adoptă o atitudine critică (inclusiv statistică) nu numai asupra relatării lui Ventura și Honigberger, dar și asupra altor documente contemporane, avansând ipoteza - pe care nu am regăsit-o altundeva - că Haridas nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
limpezi (Arta versurilor clare). Amețit de miresme, încercat, ca și D. Anghel, de nevroze, tânjind de „dorul vecinic de mister”, el se supune ritualului poemelor moderniste, dar într-un chip exterior, fără să aibă o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
1872, la întoarcerea în țară, devine profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj. Străduințele sale pe plan științific, social sau politic se orientează în direcția afirmării națiunii române. De la catedră propovăduia ideea descendenței nobile a românilor, insuflând discipolilor săi, printre care Petre Dulfu, Virgil Onițiu, Silvestru Moldovan, poate și G. Coșbuc, sentimentul mândriei naționale. Aceleași idei îi însuflețeau și pe membrii Societății de Lectură „Iulia”, pe care S. o inițiază și o conduce mai mulți ani. A fost
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
epic principal a unei serii de alte povestiri, care au rolul de a suspenda acțiunea, de a amâna sfârșitul unui condamnat la moarte prin demonstrații de înțelepciune și de morală, de a îmbogăți și diversifica narațiunea. Filosoful Sindipa îi prevestește discipolului său, fiul împăratului Chira, o mare nenorocire dacă nu va păstra tăcere timp de șapte zile. Revoltat de purtarea unei soții a tatălui său, fiul vorbește, amenințând să dea în vileag uneltirile acesteia, fapt care o determină pe femeie să
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
M. Șăineanu, la „Fraternitatea”, „Anuar pentru israeliți” ș.a. Se înscrie în 1881 la Facultatea de Litere din București, unde este remarcat de Hasdeu. În „Columna lui Traian” își publică cea dintâi lucrare de filologie, Câteva specimene de etimologie poporană română. Discipol al lui Hasdeu și admirator al lui Odobescu, prețuind culegerile de literatură populară ale lui Petre Ispirescu, Ș. își orientează preocupările spre cercetarea elementului istoric și popular al limbii române. La „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” (1882-1887) începe să
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
semantică și etimologie comparată (La Création métaphorique en français et en roman (I-II, 1905-1907), Les Sources indigènes de l’étimologie française, I-III, 1925-1930, Autour des sources indigènes, 1935). Format în spiritul școlii neogramaticilor, dar mai cu seamă ca discipol al lui B. P. Hasdeu, Ș. a dat o accepție largă noțiunii de filologie. Limba, obiectul de studiu al disciplinei, era înțeleasă ca o „cheie” a vieții culturale a unui popor, cuvintele - considerate „oglinzi ale spiritului”. Conexiunea între limba și
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
în tipologia lui A. Schullerus, în 1928), folosește în bună parte culegeri anterioare. Lucrarea este cea dintâi care sistematizează repertoriul basmelor românești, într-o construcție remarcabilă prin bogăția informației, orizontul construcției și modernitatea interpretării. Lazăr Șăineanu, cel mai de seamă discipol al lui B. P. Hasdeu, a îmbogățit filologia română cu lucrări durabile ce se consultă mereu cu profit. Eroziunea timpului a știrbit abia pe alocuri opera cu bază atât de solidă, iar sub anumite aspecte ea se vădește neașteptat de
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
o scrisoare bombastică, plină de detalii, despre neajunsurile pe care le suferea În exil și În care nu uita să Îi recomande lectura lucrărilor proprii . Acesta a fost Începutul unei stranii prietenii Între fantastul scriitor și mult mai pragmaticul său discipol, prietenie de care acesta din urmă nu avea să se dezică niciodată. După Întoarcerea În țară a celor doi oameni politici, Boerescu i-a luat În repetate rânduri apărarea lui Heliade Împotriva deloc numeroșilor săi adversari politici . Scrisorile pe care
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
de a fi actor pe diverse scene, în situații distincte și uneori întămplătoare. Din momentul în care am intrat în clasă își face loc vocația de a te apleca cu dăruire si pricepere spre ceea ce faci, de a-ți privi discipolii pe care îi ai ca pe partenerii tăi de scenă, de a te coborâ oricât și oricând la nivelul lor, de a face o poezie din fiecare temă predată, de a le inspira sentimental că sunt martori activi ai evenimentelor
PSIHOPEDAGOGIA COMUNICĂRII. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Rotenstain Solo () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_908]
-
conținuturile învățământului. De asemenea, apar noi cerințe ale elevilor. Cadrele didactice trebuie să găsească soluții potrivite pentru a face față acestor „provocări”, iar caracteristicile principale ale profesorului trebuie să fie deschiderea și flexibilitatea, tocmai pentru a-i antrena și pe „discipoli” să își utilizeze creativitatea și să gândească critic. Pentru a încuraja gândirea critică și creativitatea, profesorul trebuie să utilizeze metode didactice potrivite, deoarece . Prin urmare utilizarea unei metode poate fi utilă sau recomandată în unele cazuri, pe când în alte cazuri
Brainstrorming-ul, metodă didactică bazată pe creativitate. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rugină Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1176]
-
curând din confuzia gândului și neputința de a-l exprima. Ulterior T. încearcă infatigabil să își aproprieze teme și motive simboliste, sămănătoriste și gândiriste, precum și variate modalități de versificare (versul liber, metrul antic etc.), rareori izbutind să atingă nivelul unui discipol menționabil. Și cercul Adonis, constituit în jurul său, este în epocă, în ciuda celor aproape o sută de plachete tipărite, un fenomen literar mediocru. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu Grigore
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
început cariera într-un moment oportun, când luptele dintre curentele literare, depășind apogeul, intraseră în declin și când criticii de întâmpinare, activi anterior, tăcuseră ori trecuseră la alte preocupări. Firea lui reflexivă, cultura largă și formația universitară l-au făcut discipol al lui Mihail Dragomirescu, acesta privindu-l, de altfel, ca pe „unicul adept al curentului de la «Convorbiri critice»”. Un discipol care aprecia „sistemul estetic profund” al maestrului, dar îl considera, în același timp, complex și original, greu de aplicat de
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
întâmpinare, activi anterior, tăcuseră ori trecuseră la alte preocupări. Firea lui reflexivă, cultura largă și formația universitară l-au făcut discipol al lui Mihail Dragomirescu, acesta privindu-l, de altfel, ca pe „unicul adept al curentului de la «Convorbiri critice»”. Un discipol care aprecia „sistemul estetic profund” al maestrului, dar îl considera, în același timp, complex și original, greu de aplicat de altcineva, el însuși neînțelegând să-l „împrumute” cu totul. Precum mărturisește într-un articol polemic, „îi repugnă subtilitatea scolastică ce
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
cu Premiul „Ioan Bianu” al Facultății de Litere din București, Din vechile schimburi culturale dintre români și iugoslavi, „Cercetări literare”, 1939, Legăturile românești cu mânăstirile Hilandar și Sfanțul Pavel de la Muntele Athos, „Cercetări literare”, 1941), adică acele direcții în care discipolul continuă preocupările lui Nicolae Cartojan. Lucrările ulterioare, si mai cu seamă teza de doctorat vor valida aceste opțiuni. Prin contribuții parțiale (își adjudecase zona sud-dunăreană), cum ar fi cele ce privesc miniatură bulgară și începuturile miniaturii românești, domeniu care l-
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
Maiorescu!” (1995), la origine lucrare de doctorat, urmărește posteritatea criticii lui C. Dobrogeanu-Gherea și îmbrățișează ideea diametral opusă teoriei oficiale din anii dogmatismului, demonstrând că Dobrogeanu-Gherea nu a format o școală de critică literară și că, dimpotrivă, așa-zișii lui discipoli l-au părăsit pentru alte opțiuni critice. Cu alte cuvinte, Gherea nu a avut discipoli reali. Cercetare de istorie a ideilor, cartea apelează la metoda studiului pe generații, fixând fizionomia unei traiectorii ideologice mai nuanțat decât a voit-o istoria
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
ideea diametral opusă teoriei oficiale din anii dogmatismului, demonstrând că Dobrogeanu-Gherea nu a format o școală de critică literară și că, dimpotrivă, așa-zișii lui discipoli l-au părăsit pentru alte opțiuni critice. Cu alte cuvinte, Gherea nu a avut discipoli reali. Cercetare de istorie a ideilor, cartea apelează la metoda studiului pe generații, fixând fizionomia unei traiectorii ideologice mai nuanțat decât a voit-o istoria literară politizată. În Scriitorii de la miezul nopții (1996), carte mai puțin creditabilă, ca și altele
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
și romancier din operele căruia U. afirmă că deprinsese cultul naturii (probabil se referă în special la volumul Reine des bois din 1890), versiunea franceză utilizează, ca și cea românească, figura unui mentor - Andrei Jnepeanu (alias Genépin) - care inițiază un discipol (Mircea Trestianu) în tainele naturii. Acest traiect inițiatic nu ajunge să se transforme în mistică teozofică a naturii, precum în Cartea munților a Bucurei Dumbravă, unde U. apare ca personaj - Marele Urs -, nici nu contrapune figura întreprinzătorului (tot inginer francez
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
în poezie, RL, 1988, 6; Valentin Tașcu, Încredere pentru mai târziu, ST, 1988, 2; Călin Teutișan, „Amfore stelare”, TR, 1992, 16; Dan Damaschin, „Amfore stelare”, ST, 1992, 4; Călin Manilici, „Iubește clipa de față”, ST, 1994, 12; Ion Cristofor, Un discipol al lui Epicur, TR, 1995, 10; Ion Lungu, Octavian Gr. Zegreanu la a treia carte de versuri, TR, 1995, 20; Teohar Mihadaș, Trei poeți într-un singur eu, APF, 1996, 5; Teodor Tihan, „Trei «Z»”, ST, 1996, 6; Ion Lungu
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
Vlad (Dimitrie Anghel. Restituire critică, 1963), Dumitru Pop (Grigore Silași, folclorist, 1964), Livia Grămadă (Idei literare în publicistica lui Andrei Mureșanu, 1964), Liviu Petrescu (Nicolae Iorga și estetica geniului, 1965, Nicolae Iorga - critic literar. 1890-1894, 1967), Ioana Em. Petrescu (Un discipol pașoptist al lui W. T. Krug: Aron Pumnul, 1968), Doina Curticăpeanu (Miron Costin sau Vocația clasică a literaturii române, 1972), Mircea Muthu (Dimitrie Cantemir - un Ianus balcanic, 1973, De la „Sindipa” la „Divanul persian”, 1976), Adrian Marino (From „Litterae Humanae” to
STUDIA UNIVERSITATIS „BABES–BOLYAI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289990_a_291319]
-
stil de tratat științific, prevăzut cu Introducere și Încheiere, orânduit în „părți” și capitole numerotate. Partea introductivă stabilește premisele teoretice, precizând două atitudini fundamentale față de obiectul reflectării artistice: „ridiculizarea și compătimirea”, apoi definește comicul și tragicul, umorul, ironia și „spiritualul”. Discipolul dragomirescian, urmând spiritul de sistem al maestrului, reliefează, într-o primă secțiune, trăsături caracteristice ale comicului la I. L. Caragiale („expresivitatea dramatică”, „integralitatea”, „puritatea”) și înregistrează receptarea acestuia în critica românească. Ulterior procedează la ierarhizarea comicului caragialean prin comparare cu acela
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
muncă” țărănească de tip familial care nu utilizează forța de muncă salariată și căreia îi corespunde o psihologie și o concepție specifice despre profit, salariu, rentă (1936). O formulare sintetică sugestivă a crezului sociologic poporanist întâlnim și la unul dintre discipolii lui Stere, M. Ralea (1896-1964). Acesta susținea că țăranul este, pentru geografia românească, expresia „legilor necesare ale determinismului social”. „Suntem o țară în majoritate de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
moral. Dar în dialogul său cu Charmides sau cu Georgias, Socrate vorbește despre necesitatea și modul de a „trata sufletul” și „bolile” acestuia. El ne spune că a învățat acest meșteșug de la un trac, Zalmoxes, care a fost sclavul și discipolul lui Pythagora și care recomanda ca sufletul să fie tratat cu vorbe blânde, frumoase, cu mângâieri consolatoare, cu cântec și muzică. Ideile lui Socrate, în planul psihoterapiei sunt preluate de către stoici. Ele ne sunt expuse de L.A. Seneca în tratatele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu instruirea studenților cărora li se dedică. Este riguros, ordonat, didactic, sintetic, își caută cu multă atenție „cazurile de afiș” pe care să le prezinte la curs, adună date de literatură, este la curent cu ultimele descoperiri, caută să atragă discipolii, face „școală și adepți”. Caracterial prezintă note histrionice, fiind în unele situații un „actor la curs” cu efecte pozitive asupra formării profesionale a studenților săi. d) Medicul „afacerist” urmărește profitul material prin exercitarea profesiunii medicale. Este mercantil, interesat de profit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fusese parțială și durase numai câteva decenii (între 530 și 440 î.Hr.); cea de-a doua a durat mai mult, întrucât confreria ajunsese să aibă și ambiții politice 28. Există însă și frământări interne, certuri între diverse categorii de profesori - discipoli ai maestrului divin. În timp, s-a accentuat o sciziune între acusmatici (a)kousmatoi) și matematici (maqematikoi). După incendiul de la Crotona din 490 î.Hr., Pitagora, însoțit de un grup restrâns de adepți, s-a refugiat la Metapont (unde a și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]