21,744 matches
-
eroul epopeii avea doi ani, căpetenia altui trib, pe nume Mangus cel fioros, îi ocupă vatra și îi omoară părinții. Un an mai târziu, ca să răzbune moartea celor care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de vitejie, oamenii din zona Baomuba îl aleg Khan al lor. Mangus cel fioros, neîmpăcat cu înfrângerea, continuă să hârțuiască oamenii cu oastea sa și chiar să invadeze statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
măgurean Marian Munteanu, cu brasardă tricoloră și uitătură de puci. În curtea interioară a Putnei, nimeni din adunătura politico-gazetăreasco-folclorică selecționată cu ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici cu măreția, nici cu sfințenia lui Ștefan. Influența spirituală a serviciului divin asupra lor nu poate fi decât nulă. Dincolo de ziduri însă, dau peste o priveliște care îmi taie respirația. Răspândiți pe dealurile din jur, în haine de oraș sau în splendide costume naționale scoase din lada de-acasă, veniți cu rulota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pătlăgică, Karl Malden, sau cenușia Kim Hunter sunt excepționali în rolurile lor secundare! - prin gura lui vorbea bucățica de Dumnezeu din el... Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fețe palide nu ucideau copii și bătrâni, nu violau femei, fetițe și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi împingeau mereu în situații complicate, în râpe cețoase, în trecători, în grohotișuri, unde soldățeii cu piei roșii reușeau să le vină de hac, bucurându-se de nenumăratele victorii din războiul pe care aveau să-l piardă). chestia 5 - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acolo de la el, din cerul acela înțesat de îngeri îngerași și steluțe sclipitoare, m-o fi văzut cât pătimesc pentru supușii mei. Și, pesemne ca să mă izbăvească de toată truda și chinul meu amarnic, mi-a trimis un ditamai semnul divin în timpul somnului de după-amiază. Acest semn, căci despre semne este vorba, avea forma și conținutul unei diarei feroce. E adevărat, la prânz înghițisem pe nerăsuflate o farfurie de mazăre stricată, dar, dacă acesta, și nu altul era motivul celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adînc gravat În gena mea. Ca lumea să poată zice “Ai avut ghinion, Firmin” și nu “Asta ți-o puteam spune și noi”. Mijesc bine ochii și-mi fixez telescopul, Însă, din păcate, el nu observă nici un gram de har divin, nu oglindește, amplificîndu-le, nici măcar cîteva sclipiri de geniu, nu descoperă nimic decît o tulburare de alimentație. În loc de telescoape, medicii Își vor scoate stetoscoapele, electroencefalogramele, poligrafele, toate În sprijinul diagnosticului zdrobitor : un caz tipic de biblio-bulimie. Și partea cea mai cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dispărut într adevăr comunismul și n-a supraviețuit nimic din mentalitățile și ideile lui „nobile”? etc. etc. Dacă vom admite că există această entitate, denumită adeseori generic Răul Absolut, atunci nu putem neglija fără îndoială și existența Binelui (de natură divină). Putem reflecta câteva clipe urmărind doar câteva fragmente revelatoare în acest sens și pentru vremurile Antichristului deghizat pe pământ: A lovi Biserica în față este mai puțin primejdios decât a ridica împotriva ei o organizație similară (masoneria presupun), care ar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în Dumnezeu, pentru că n-au reușit singuri prin efort propriu (cât ar fi el de susținut!). Nu au avut pur și simplu noroc, fiindcă norocul înseamnă doar haos sau dezordine. Nimic totuși nu se întâmplă pe pământ fără un scop divin. Nu trăim la întâmplare, în voia sorții. Totul se petrece după voia Lui iar căile Sale nu sunt pătrunse de nici o minte omenească. Credința este salvatoare și pentru fiecare om, dar și pentru fiecare popor în parte. Dacă nu toți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țară în lume nu are nevoie de dictatură, decât în condiții excepționale (de pildă guvernarea mareșalului Antonescu pe timp de război). Singura supremație pe care o putem accepta prin constrângere dar în spiritul dreptății este cea a legilor omenești ori divine. Legea trebuie să fie concepută cu maximă responsabilitate, aplicată conform spiritului ei, respectată cu sfințenie și să fie aceeași pentru toți cetățenii unei țări sau pentru toate țările în contextul internațional. Sunt remarcabile cuvintele d-lui Cornel Nistorescu, fostul director
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vrea ca aceste pagini să redea și mișcarea opusă, prin care, din oglinzi, îmi vin imagini pe care vederea directă nu le poate cuprinde. Iată ceea ce mi se-ntâmplă să visez: din oglindă în oglindă, totalitatea lucrurilor, întreg universul, înțelepciunea divină ar putea să-și concentreze razele lor luminoase într-o oglindă. Poate cunoașterea întregului e îngropată în suflet și un sistem de oglinzi care să-mi multiplice imaginea la infinit, redându-i esența într-o unică imagine, mi-ar dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era responsabilitatea lui; el trebuia să se îngrijească de coerența internă a limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-ndoi de râs când îi auzi... Se laudă cineva că are cinci degete la mână, că-i funcționează rinichii? Și-atunci de ce să te lauzi că ai alea? Zi și tu, da’ nu-i normal să fie acolo, din proiectul divin? - Cam e... - „Așa-i c-am fost bun?” mi-aruncă tontul, făcând rotocoale de fum. Mie-mi vine să înghit pachetul, cu tot cu timbrul fiscal - „sunt foarte proastă”, constat. „Se vede că m-am tot antrenat...” Tac, cred că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-l Întoarse cu dragoste, și, În cele din urmă, cu toată forța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îngăduia să distingă contururile la cinci-șase metri distanță, și asta făcu pentru vreo jumătate de oră, pînă cînd găsi ce căuta: un grup de stînci care aveau În mijloc o mică adîncitură cu apă curată și proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă care se odihnea o pașnică iguană de pămînt, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trîntească o față ca a mea... Ar fi de-a dreptul glorios! Carmen de Ibarra Îl privi scîrbită, așa cum te-ai uita la o broască rîioasă sau la un șarpe care dintr-odată ar Începe să vorbească. - Nu există nimic, divin sau omenesc, pe care să-l respecți? voi ea să știe. Nici măcar propriul tău copil? - Nici măcar asta, admise Oberlus. CÎnd am declarat război, am făcut-o Împotriva a orice și a tuturor. Chiar și Împotriva lui Dumnezeu și a fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce‑mi rămânea altceva de făcut decât să accept amabila propunere. Portarul mă conduse În fața unei uși uriașe pe care o descuie, după care aprinse o lumină chioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, când noi vom stăpâni lumea...“ (Aici puse iar cartea deoparte ținând arătătorul Între pagini). „Domnilor, cred că nu trebuie să vă mai explic cine sunt În acest text misterioșii noi,...Noi sunt ei.“ Apoi ridica brusc cartea, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Se lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz, cea mai încordata la care asistase vreodată Tapú Tetuanúi, căci, la fel ca și colegii lui, băiatul o privea pe prințesa că pe o ființă divină, sosita din altă lume. Era aceeași, nu încăpea nici o îndoială;cu aceiași ochi și cu același chip pe care-l văzuseră de un milion de ori pe când se juca în fața palatului regelui Pamáu, însă, la această odioasa femeie care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
porumbel, cu buzele ca de cauciuc și cu tricoul prea larg se reflectă, și mai micuț, în oglinda retrovizoare. Sfântul protector al Masturbării. În timp ce pe fiecare rând de scaune din autocar, încuviințând, întinzându-și gâturile, se uită să vadă ceva divin. Mațe O povestire de Sfântul Fără-Mațe Inspiră. Trage în plămâni cât de mult aer poți. Povestirea asta ar trebui să dureze cam cât ești în stare să-ți ții răsuflarea, și încă puțin după aia. Așa că ascultă cât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cadru estetic cu ploaia de afară, câteva acorduri, și apoi direct publicitate. Vaporul s-a scufundat, sunt sute de victime. La ora unsprezece, film artistic. Spilcuitul își rescrie în minte prezentarea casetei video pentru investitori așa încât să includă și Actele Divine. Dezastrele imposibil de prezis. Și importanța crucială a unui plan solid de afaceri pentru oamenii care depind de tine. El fiind produsul său. Mascându-și scopul. El, camera din spatele camerei. Cum scufundarea vasului ăluia de croazieră a durat atâta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Să nu mă minți. Ea mișcă doar capul. Nu-mi vine să cred! Ai scris despre mine... Se întâmpla ceva cu timpul în momentul acela, pentru că nimic nu mai avea formă. Livianu plutea într-o stare, amestecată, de real și divin. Fata asta îi privise în suflet, în gând, îi atinsese inima și trupul fără ca măcar să-l cunoască. Ar fi vrut să creadă că sentimentul pe care-l încerca era doar orgoliu dar știa că se petrecea în el ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întoarcă la școală și să asculte, cu lacrimi în ochi, întâmplările trăite de sărbători de către colegii ei, banale, în fapt, în mai toate casele de români, dar care pentru ea reprezentau povești desprinse din visele cele mai înflăcărate. Nu contesta divina semnificație a Crăciunului sau faptul că bucuria trecerii într-un nou an era milostivirea și darul aceluiași unic și bun Dumnezeu, dar tare se mai săturase de singurătate. Luana trăia într-o familie de catolici în care religia, poruncile bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea îl înșelase. Ar fi dat orice să afle că partea reală a visului nu cuprindea și infidelitatea lui Radu. Deși numele lui o făcea să-și iasă din minți, nu-l putea urî întru totul. Reprezentase unealta împlinirii pedepsei divine. Uneori, Dumnezeu întârzia să-i lovească pe păcătoși dar niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]