7,734 matches
-
poeziilor lui Liviu-Florian Jianu, pentru că el a înțeles foarte bine că „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul și toate vin de la El” (Gen. 1,1). Autorul comportă în permanență un Dialog cu Divinitatea, ca de la persoană la persoană, în chip tainic. Nu e un colocviu distant ci, intim, aproape familiar, ca între părinți și copii. Poetul îi cere lui Dumnezeu să-și pună Atotputernicia în cuvinte și să trimită oamenilor povești. Adâncurile lui
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
ales, de a fi răbdător în suferință, în poemul care poartă titlul: “Învățături către sufletul meu”. Tonul voit retoric al unor poeme reclamă nevoia de meditație adâncă asupra rosturilor omenești și cerești. Autorul își adresează unele întrebări sau se adresează divinității, tocmai pentru ca și noi să ne trezim din starea de lâncezeală și amorțire în care ne găsim. Fie că e vorba de distihuri, catrene, strofe de cinci versuri ori alte specii și subspecii ale genului liric, Liviu Jianu este egal
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
monolog interior, autorul se întoarce în timp până la anii primelor înțelesuri sau mai curând, neînțelesuri, căutate apoi, toată viața: Iar răspunsul, devenit sintagmă arhicunoscută, era un fel de tainică înțelepciune, prin câteva simple cuvinte: “Știe Dumnezeu”, prin această complicitate cu divinitatea se creea un fel de înțelegere și acceptare a situației: dacă Dumnezeu știe, e bine. Înseamnă că de la El vin toate, chiar și năpastele: “De ce bunicii legau roșii, / De ce săpau ei doi, grădina, / Pesemne-așa știau, frumoșii, / Să se cunune
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
mai stranii, ale fostului proprietar. Evident, sfârșitul ori începutul vieții sunt evenimente care nu ne aparțin. Nu putem decât să ne punem întrebări în legătură cu ele, răspunsurile aparțin lui Dumnezeu. Bineînțeles, nu ni le explică, doar ni le impune fără discuție. Divinitatea este supremă și îndreptățită, de la scara profundului ei cosmic, să dispună de fatumul nostru. Cu un text care îmbină filosofia cu investigația psihologică, Pan Izverna reconstituie realități ale unei lumi prinse de melancolie, în orice caz, fără suficientă rezistență în fața
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
de data aceasta, în dragoste aflăm în povestirea Necunoscutele: „Încă ești viu și zânele te pot găsi când vor ele”, deși în precedenta, Omul și nisipul, disperarea copleșește un suflet în avânt, care se adresează, cu vorbele lui E. A. Poe, Divinității: „Doamne! Unul nu pot să răpesc / Nemiloasele valuri ce cresc?”. Contrastul dintre aspirație și ceea ce (ți-e dat) dobândești este la fel de mare, precum diferența dintre apă și nisip. Este bine să urmărești în viață o singură idee pentru că altfel riști
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
tipice, răzbunarea privată a fost înlocuită cu principiul compoziției (plata unor valori ca pedeapsă pentru infracțiunea comisă) . 6.1.Probele 1. Jurământul cu brazda. Este o probă de străveche tradiție geto-dacă denumită după rolul pe care pământul privit ca o divinitate îl joacă în desfășurarea acestei probe. Cel ce depunea jurământul invoca pedeapsa pământului dacă cele invocate sub jurământ erau false. În Moldova cel ce jura purta o brazdă de pământ pe cap sau umeri (brăzdași), iar în Țara Românească (în
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
mijloc de probă în procesele de stabilire a hotarului. Cei ce erau supuși probei jurau că vor arăta adevăratele hotare și înconjurau acele terenuri având asupra lor brazda de pământ. Popoarele antichității, și geto-dacii printre ele, priveau pământul ca o divinitate cu puteri purificatoare atât în sens material cât și spiritual. În acest ultim sens exista credința că pământul îi ajuta pe cei ce spun adevărul și îi pedepsește pe cei ce jură strâmb. Astfel au pătruns expresiile să-i fie
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
poetul găsește interesant „numai cântecul umbrei/ care ți se prelinge pe portretul/ din sertarul inimii” (Lied 27). Cu alte cuvine, singurătatea oferă poetului momente de reflecție, pentru resemnare și autodefinire, dar și momente de rugăciune, de comuniune cu natura și divinitatea... De o frumusețe divină este liedul 25, în care poetul dorește să intre în comuniune cu natura, abordând motivul fântânii, ca simbol al creației eterne, în armonie perfectă cu cosmosul: „Aș putea să fiu o fântână/ în care luna-și
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
demolat biserici în loc să clădească. Fac o divagație amintind că ateii se scuză, spunând că nu slujesc nici lui Dumnezeu, nici lui Satan. Dar cui atunci, le punem întrebarea ? Dicționarul specifică clar: Ateismul este negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. Ateismul este considerat o modă, de alții o filozofie, iar unii îl consideră chiar o boală care s-a agravat în sec. XIX, când europenii au început să guste din tehnică, știință și libertăți politice, afirmând că omul poate totul
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
Eva! Și nu a trecut prea mult și s-a luat cu mâinile de cap, de ce a făcut specia umană. După aceia, orice încercare de-a o îndrepta a fost zadarnică. Săracul, îi înțeleg nostalgia! Iar eu rămân încurcat între divinitatea lui și evoluția speciilor a lui Darwin! Cum să nu-mi scriu încurcăturile, nedumeririle mai ales acum când a apărut o altă biblie a vieții pe pământ: Genetica! În România nu am scris decât rețete, protocoale operatorii, bilete de externări
VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340888_a_342217]
-
și expresii frumoase... Poezia este acolo unde sufletul face greșeli iar mintea încearcă să le îndrepte... Poezia este acolo unde pasărea de foc își regăsește propriile aripi... Poezia este însăși rătăcirea și regăsirea omului pentru că omul este începutul și sfârșitul divinității care l-a creat... Emilian Oniciuc-22.07.2016 Referință Bibliografică: Emilian Oniciuc / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2030, Anul VI, 22 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilian Oniciuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EMILIAN ONICIUC de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340939_a_342268]
-
era furată istoria, limba și cultura, ne erau practic desființate școlile -lucrându-se, ca acum, la manuale -, nu doar la cumințirea celor care se-ntîmplau să mai fie profesori prin școli și nu prin pușcării, iată ce scria Lucian Blaga: „Revelația și divinitatea au dispărut, dar a rămas organul Adevărului. Și organul Adevărului este Comitetul Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică” (v. L. Blaga, Luntrea lui Caron, Ed. Humanitas, București, 1990, p.129). La început de nou mileniu, oricine poate constata - fără nici o
O AMPLĂ DIVERSIUNE DE SFÂRŞIT (/ŞI ÎNCEPUT) DE SECOL: DIVERSIUNEA „RROM-ROMÂN” de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340895_a_342224]
-
avansată formă va ajunge mass-media, ea nu va înceta să fie organul „Adevărului”, ceea ce va fi la fel de dramatic pentru România. În covîrșitoarea prezență a unui atare organ al „Adevărului”, oare ce importanță poate să mai aibă adevărul revelației și al divinității? Și pentru cine altcineva decît, ca și pînă acum, pentru cei retrași din lumea minciunii atotbiruitoare? --------------------------------------- Note și considerații marginale (1) De pildă, în cadrul Festivalului Dunărean (Donaufestival) o echipă ungaro-germană a prezentat publicului un film despre România în care subiectul
O AMPLĂ DIVERSIUNE DE SFÂRŞIT (/ŞI ÎNCEPUT) DE SECOL: DIVERSIUNEA „RROM-ROMÂN” de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340895_a_342224]
-
un imbold spiritual, o trezire spre o viață îmbunătățită care să îl valorifice și să îi ofere libertatea de a își exprimă minunea pe care Dumnezeu a sadito în el. Cred în viață plină de dăruire către semeni, lume și Divinitate. Îmi iubesc poeziile, cugetările și colajele că pe niște mici ființe minunate, născute din mine și trimise în lume: să trăiască, să vă vadă, să le vedeți și să ne vedem! • Jurnal intim al simțirilor și cugetărilor zilnice scris în
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340950_a_342279]
-
un imbold spiritual, o trezire spre o viață îmbunătățită care să îl valorifice și să îi ofere libertatea de a își exprimă minunea pe care Dumnezeu a sadito în el. Cred în viață plină de dăruire către semeni, lume și Divinitate.Îmi iubesc poeziile, cugetările și colajele că pe niște mici ființe minunate, născute din mine și trimise în lume: să trăiască, să vă vadă, să le vedeți și să ne vedem!• Jurnal intim al simțirilor și cugetărilor zilnice scris în
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340950_a_342279]
-
pe tema cimitirelor cu Sadoveanu, ce-și mânca din brici o bucată de pulpa de iepure. - Dragă, Coane Mihai, „dacă vrei să cunoști un popor, cercetează-i cimitirele”. - Ai dreptate, frate Eminescu, numai acolo, la cimitir surprinzi relația omului cu divinitatea, situarea sa față de ceea ce îl transcende, raportul dintre finitatea să și infinitatea de dincolo și dincoace de sine. Cam așa spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
tragic când tatăl pe-al său fiu l-a răzbunat. Era un tânăr mândru, înalt, frumos ce-avea pricepere la leac și profeție, maestru fără seamăn în cânt și poezie lumea-l iubea și Phoebus îi spunea. N-a fost divinitate să-i poată ține piept, era iubit cu-aceeași adorare de splendidele nimfe, de mii de muritoare care-l vedeau frumos, dar și-nțelept. Lamento Ce scurtă este viața!... Șapte decenii sunt de când am apărut în astă lume în care
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
06.2016, când au avut loc alegerile locale, l-au reales primar. Cum poți să votezi cu "Baraba", adică să-l răstignești încă o dată pe Iisus, și să intri în biserică din Maglavit, care este o biserică ce ține de divinitate în adevăratul sens al cuvântului... Votant al lui "Baraba" o să vrei să ți se ierte păcatele? Sfanțul Ioan Gură de Aur:" Conștiința este un judecător drept. N-o poți păcăli nici cu parale, nici cu măguleli, nici cu nimic". Creatorul
MAGLAVIT de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341025_a_342354]
-
Misticism... Nimic mai fals! E realitatea pe care eu am trăit-o și o trăiesc. Dacă a fi martora unor miracole este misticism, atunci înseamnă că asta e. Eu doar mi-am dat voie să simt, să fiu una cu divinitatea, cu universul. L-am acceptat pe Dumnezeul meu. În toate cele 7 cărți publicate e viață, e realitate, e câte o frântură din sufletul meu. https://www.youtube.com/watch?v=8eMEYeQl2bg ’’Credința este baza tuturor miracolelor care nu pot
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
la măștile care urâțesc chipul prin strangularea și sufocarea sufletului. Poate că frumusețea sufletului meu e cea care îmi înfrumusețează chipul, trupul. La Templul de la Șinca Veche am avut o altă experiență, unică prin natura ei. Aveam nevoie de confirmări. Divinitatea mi-a mai dat una. Mi-am dorit și am primit. Am primit LUMINA! https://www.facebook.com/Editura.PRODAO/posts/535325933190333 ’’ Credința face ceea ce omul și legea nu pot face’’ - Sfântul Ioan Gură de Aur - V-aș ruga să
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
Iau evenimentele exact așa cum vin ele. Nimic nu mi se mai pare coincidență, ci rânduială! Cred în reîntrupare, cred în viața veșnică, cred în iubire. Cred în evoluție spirituală, cred că doar suferind te înalți spiritual. Cred cu tărie în divinitate. Vezi că nu spun neapărat Dumnezeu... ci, DIVINITATE, pentru că unii îi spun Budha, alții Allah, alții Dumnezeu... până și ateii cred într-o forță. Eu nu încerc să conving pe nimeni de nimic. Cine are „ochi” poate citi printre rânduri
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
mi se mai pare coincidență, ci rânduială! Cred în reîntrupare, cred în viața veșnică, cred în iubire. Cred în evoluție spirituală, cred că doar suferind te înalți spiritual. Cred cu tărie în divinitate. Vezi că nu spun neapărat Dumnezeu... ci, DIVINITATE, pentru că unii îi spun Budha, alții Allah, alții Dumnezeu... până și ateii cred într-o forță. Eu nu încerc să conving pe nimeni de nimic. Cine are „ochi” poate citi printre rânduri. Cât despre rugăciune, în afară de Rugăciunea Inimii și Tatăl
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
loc și mi-au crescut. Am învățat apoi să mănânc, să merg, să alerg... Acum învăț să „zbor”. În absolut toate cele peste 1000 de poezii pe care le-am scris am transmis mesaje. Mesaje pe care le primesc de la divinitate, mesaje pe care sufletul mi le dictează. Nu am scris niciodată nimic cu creierul. Am scris doar ceea ce am simțit într-un anumit moment. Ceea ce scriu nu știu dacă e considerată „poezie’’, dar cu certitudine e poezia sufletului meu. http
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
anume ar mai reprezenta pentru dvs. un criteriu de inspirație, care ar fi demn de a fi menționat mai pe larg și/sau povestit (ori dacă și bărbatul pentru o femeie în genere reprezintă o muză)? Doamna Silvia Urlih: - În afară de divinitate, m-a inspirat IUBIREA. Iubirea de natură, de aproapele meu. Iubirea sinceră dintre un bărbat și o femeie, iubirea dintre un el și o ea imaginară, iubirea dintre un el și o ea care au trăit cândva, cu mii de
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
capătul unui tunel de lumină. Merg prin tunel spre acea dorință... doar una singură. Am scris atunci pe un pergament ”FERICIRE”. Fericirea mea și a celor din jur. Cum voi realiza aceasta?! Îmi dau voie să SIMT în continuare ceea ce divinitatea îmi transmite. Voi dărui ceea ce divinitatea îmi dăruiește din belșug. Voi dărui iubire și lumină. Unii o primesc, alții o vor primi. Deși am început foarte târziu să scriu, voi continua până va seca izvorul vieții mele aici, și voi
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]