3,853 matches
-
a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între vânători... peste două sute de achingii, cred... Cinci atacă... nu... cad loviți de săgeți... Două În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții opuse... Amir a lovit trei. Cine e În partea cealaltă? - Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc... un fel de seceră, cu un lanț... O rotește cu o iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd pericolul... Îl doboară pe Alexandru la pământ... unul din ei Îi pune vârful suliței În piept... Alexandru văzu vârful suliței coborând asupra lui și Îi simți oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va muri și nu Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii. Oană Închise ochii. Vedea, În sfârșit, tot ce se petrecea acolo. Apăruse o forță pe care o simțea demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
celălalt vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să poată libera existența ei din țarcul unde și-a îngrădit-o, ca să treacă de la un strat de viață la altul. Lenora din Mizil făcea în tărâmul existenței salturi mari. împrejurările trecând peste trupul ei senzual și simplist nu o doborau. Era totuși cât pe-aci să fie învinsă, crezuse că înstărirea ei moșierească e stadiul suprem și își cheltuise pentru ea toată seva; dar suflase vânt străin, și timpul nou, cinic, o sfidase cu ochii perverși pe care ea îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care nu se potrivesc deloc cu ținuta lor sumară în chiloți și ciorapi. Strigă toți la fată, să vină înapoi cu cocaina.Un bărbat brunet, care mai are doar rămășițele unei cravate la gât, se repede cu pușca. — O s-o dobor! strigă el. Dați-vă la o parte! Faceți loc, s-o pot împușca! În mijlocul acestei debandade, se află prințul Firoz, sprijinit de brațul unui servitor uluit de cele ce se întâmplă în jur. — Nu fii neghiob, De Souza! rostește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și șuierături. Un stol de becațe își ia zborul peste apă și parcă tot iadul se deschide când cele douăzeci și cinci de puști încep să le doboare. Fără să vrea, Pran se trântește cât e de lung pe fundul bărcii, aproape s-o arunce pe Yasmin în apă. În cele două ore care urmează, Pran tremură în barcă, întinzând din când în când mâna, ca să apuce păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi, a decis că trebuie să se fi îndrăgostit. Fata era înaltă și zveltă, cu mâini mari și un păr blond, zburlit, de obicei ridicat și înghesuit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale, îi trimite banii, iar băiatul apare cu o poveste care-i rupe inima și-i risipește temerile imediat. A fost prădat pe o stradă lăturalnică în Bombay de o gașcă de cuțitari și, deși s-a apărat cu curaj, doborându-i pe doi dintre atacatori, înainte de a fi biruit de ceilalți, aceștia i-au luat toți banii de călătorie. Neînțelegerea în privința costumului a apărut din cauza unui steward indian simplu, dar mult prea zelos, care i l-a făcut cadou, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Antropologii îl privesc cu suspiciune. Martti și Eino par mulțumiți. Încep să le vorbească despre importanța muncii lor, pentru că într-o zi toată lumea va fi conectată telefonic, iar localnicii care nu înțeleg munca noastră grea, taie sârma pentru cupru sau doboară stâlpii pentru lemn de foc. Poate că nu vor face bani aici. Poate vor găsi ceva mai bun de făcut în Finlanda. Dar deocamdată li s-a stricat camionul și sunt nevoiți să stea aici, să aștepte vaporul cu piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult. 6. Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulți; 7. așa că acum, este mai bine să-l iertați, și să-l mîngîiați, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire. 8. De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el; 9. căci v-am scris și cu gîndul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți ascultători în totul. 10. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
ce asupriri sunt în ea! 10. Nu sunt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci își îngrămădesc în palate comori cîștigate prin silnicie și răpire. 11. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vrăjmașul va împresura țara, îți va doborî tăria, și palatele tale vor fi jefuite! 12. Așa vorbește Domnul: După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăți de picioare sau un vîrf de ureche, așa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colțul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Am să încerc să fac ceva, îl cunosc pe pilot. Să vedem.“ Cine crezi că era pilotul? Un prieten de familie, Bâzu Cantacuzino. El lucra ca pilot pe linia București-Paris. — Cum te-a ajutat? — Bâzu era un erou al nostru, doborâse o sută cinci zeci de avioane rusești. Era un băiat superb, cu un curaj ne bun. Avionul trebuia să aterizeze la Zagreb să ia benzină. Eu n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
același TU. Să bați din nou la ușa cea închisă, Roată de lemn să știi să faci din fier, Doar către cer să ai mâna întinsă, Și steaua să-ți alegi când ele pier, Să te ridici când alții te doboară, Să poți păstra când alții vor s-alunge, Să știi să crezi când alții te înșeală, Să știi să râzi când sufletul iți plânge, Să nu rănești când ție-ți este bine Și calm să fii când e furtună afară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să știi să râzi când sufletul iți plânge, Să nu rănești când ție-ți este bine Și calm să fii când e furtună afară, Peste nimic, tu doar să crezi în tine, Și de-ai să crezi, nimic nu te doboară. Când ultim ești, să crezi în cel dintâi, Și în pustiu tu să sădești o floare, Când scara ți se rupe, să rămâi Același OM, cu zâmbet și candoare. De vorba cu destinul Ca pe o coală albă, Ușor mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din peisaje pier; Tu mă primești la tine, și îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în singurătate Lumini și umbre ne-nconjoară în dansul lor neobosit, Ne plânge doru-n asfințit, Un răsărit ne mai doboară. în brațul drept păstrez o stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața nopții Să ni se-ntoarcă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
copac se coborâse Maimuța, vrând să fie om, De-atunci omul este slugă Și cel mai crud al său stăpân. Unul a învătat ce-i ruga Și altul să fie hain. Atunci a început și lupta Care pe care să doboare, Unul căzuse în genunchi, Altul rămase în picioare. Trecură ani nenumărați. In lume a apărut banul. Ei au rămas neîmpăcați; Mai rău, aflară ce-i dușmanul. Iar ce la inceput a fost O luptă simplă: să trăiască! A prins acuma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seama că era adevărat tot ceea ce știam eu. Din mișcările și felul în care se lupta adversarul meu, simțeam că în curând îl voi trânti la pământ. Am văzut însă deodată, chiar în momentul îii care mă pregăteam să-l dobor, că mișcările lui nu mai erau ale unui om care luptă. De pildă, nu mă mai ținea decât cu o mână, ca să arate celorlalți, ce? Că dacă-l dobor să poată spune că n-a luptat decât cu o mînă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
însă deodată, chiar în momentul îii care mă pregăteam să-l dobor, că mișcările lui nu mai erau ale unui om care luptă. De pildă, nu mă mai ținea decât cu o mână, ca să arate celorlalți, ce? Că dacă-l dobor să poată spune că n-a luptat decât cu o mînă! Iar chipul său căpătase o expresie de paiață. Ce vroia să spună? Vroia să-i facă pe ceilalți să râdă în toiul luptei. Iar dacă l-aș fi pus
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să prelungim această secundă prin urlete de sirene care să se audă pe o mare parte a pământului sau daca ne ridicăm statui curând după aceea ciocanele cu aer comprimat încep să pârâie la baza acestor statui și le vor doborî fiindcă au fost ridicate datorită științei noastre de a specula ceea ce au în ei imbecil, oamenii, dar care își revin totuși repede îndată ce murim." "Și pe urmă? Cum te-ai trezit?" l-am întrebat. S-a trezit inundat de o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sânt foarte bine măritate, una cu un director, iar cealaltă la fel de bine, și nu le-a mai văzut la față de când au plecat. Furtuna care s-a abătut peste capul lui de invalid din primul război mondial nu l-a doborât însă până într-atît încît să-mi spună mie întreg adevărul. Stă și se tânguie înspăimîntat de violența neînfrînată cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capăt la bătrânețe și de a fi căutat, ca
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se pregăteau să-l Împuște. Norocul Locotenentului fusese o patrulă rusească, nimerită cine știe cum, ca și cea a nemților, În acele locuri În care n-avea să se dea nici o bătălie. Fără să apuce să se lupte prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un glonț În cap. În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În public că mielul dintr-o pictură măiastră a mea ar fi avut coada prea scurtă. În sfârșit... Să lăsăm asta. Acea cutră veninoasă a socotit cu migală unde și cum să-și strecoare otrava. Căci două ținte avea a doborî c-o singură săgeată. Pe Odraslă voia să-l lovească pentru că știa bine că tată-său, bogatul, i-o făgăduise de nevastă pe Marianti - cea nepământesc de frumoasă. Pe tine, nu te supăra că-ți spun, te văzuse În multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
felul meu de a mă răzbuna pe micile lor măgării și de a arăta că eram un om ca lumea, care nu se teme de durere când Își julește palmele, coatele și genunchii ca să-și salveze echipa de la gol. Cei doborâți de mine cereau totdeauna lovitură de pedeapsă, jocul se Întrerupea și Începeau Îndelungi ciorovăieli. Îi lăsam pe ceilalți din echipă să se certe, să se scuipe și să se Îmbrâncească. Eu mă trăgeam deoparte, șchiopătând demn, ca și cum mă străduiam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără milă trupul beteag și când se spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să vrea cu Încrâncenare a crede În Întâmplarea cu rătăcirea și să-și dorească, dureros de tare, o pereche de aripi. Până să-l doboare orbirea și boala, Însă, se ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă, așezat la masa pe locul căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]