2,116 matches
-
aici că ea trebuie înlăturată. Dar cum? Și ce anume vom pune în locul organizației actuale? Răspunsul este clar. Doctrinarii din această categorie sunt de părere că este nevoie mai întâi de un model. Facem acest model, dar cum? După acești doctrinari, acest tip nu se obține din realitate ci trebuie să fie o creație pură a rațiunii; ceva mai mult, o inspirație a filosofului. Modelul acesta odată obținut se va păși la modificarea societății după acest tip ideal. Aceasta este părerea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rar - ca exemplu, în tabelul categoriilor libertății, unde, la cea de-a treia poziție, apar: personalitatea, starea persoanei și relațiile reciproce ale persoanei cu stările altei persoane. În restul operei, termenul de „persoană” este rar folosit, dar ansamblul conceptual și doctrinar era deja pregătit. Omul e privit ca deținător al unei demnități majore care nu-l mai face dependent de Dumnezeu, astfel încât poate institui etica prin el însuși. Mai mult, prin relațiile etice dintre oameni - care devin „persoane”, așa cum erau privite
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o filosofie de viață proprie. Oricum fiecare, orice persoană umană e unică și irepetabilă. De aceea, psihologia persoanei a lui Allport a mai fost numită și „psihologie a individualului”. Ea sugerează o antropologie în miniatură, nefiind centrată pe un câmp doctrinar bine definit. Poziția lui Allport este importantă ca încercare eclectică între ceea ce se realizase până la mijlocul secolului XX și ceea ce se anunța ca nou, pe atunci, în domeniul psihologiei persoanei. 2.2. Psihanaliza clasică a lui Freud Aceasta nu a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
spre viitor, cu dinamismul, autodeterminarea și adaptabilitatea la situații mereu noi. De asemenea, libertățile sexuale actuale, dinamica specială a familiei, modelele particulare, informaționale ale educației, marele acces la mass-media, relativizează o serie de aspecte ale concepției freudiene. În schimb, corpul doctrinar al psihanalizei a stat la baza unor noi arii de investigare a psihismului individual care fac în continuare parte din recuzita înțelegerii psihismului persoanei umane. Metoda hermeneutică, prin care „celălalt” este interpretat pe baza a ceea ce el relatează, se articulează
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ea în secolul XX și așa cum se prezintă astăzi, e un conglomerat de doctrine, fapte asociate cu diverse metodologii, cunoștințe mai mult sau mai puțin sistematizate, care pot ghida cunoașterea „psihologică” a omului individual actual. Nu există însă un corp doctrinar solid și unitar, care să fie un referențial indiscutabil pentru comunitatea psihologilor și psihopatologilor atunci când se comentează tulburările de personalitate, deși o serie de sugestii, date, metodologii și concepții îl pot inspira pe psiholog, clinician sau pe antropolog. Acest fapt
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care se ajunge - poate fi acceptat de unii și contestat de alții. Deși se declară ateoretic, sistemul introduce pe ușa din dos tipurile structurate în cadrul anumitor doctrine, deoarece includerea s-a făcut prin vot democratic, iar practicienii nu sunt neutri doctrinar. Astfel, pentru DSM-IV (după Livesleyă: diagnosticul personalității histrionice își are originea atât în modelul psihiatric clasic al dezvoltării psihosexuale, cât și în fenomenologia clasică privitoare la isteric. TP schizotipală se corelează cu ideea lui Kraepelin privitoare la formele fruste de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
antropologiei în general. Perspectiva medico-psihiatrică trebuie să fie într-un permanent dialog cu o perspectivă antropologică a persoanelor anormale, deviante, care nu e constituită însă ca o „specialitate” științifică profesională bine definită, care să își aibă specialiștii săi, corpul său doctrinar, limbajul său specific, circumscrierile și etichetările, câmpul de investigație, partenerii etc. În aceste condiții, psihiatrii care se ocupă de tulburările de personalitate nu au decât ocazional parteneri de dialog competenți, din partea personologilor și a specialiștilor în antropologia generală. Capitolul 7
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nu au venit în contact cu serviciile de psihiatrie. Cu toate aceste multiple probleme metodologice, co-ocurența dintre tulburările de pe axele I și II este în prezent nu doar intuită ci și evidențiată factologic. Rezultate ale cercetărilor. Studiile, efectuate din perspectiva doctrinară a sistemului DSM-III și IV au identificat importante co-ocurențe între cele două axe. Progresiv s-a decantat concluzia că datele obținute și ipotezele de interpretare capătă o mai mare coerență dacă nu se privește din perspectiva fiecărei tulburări de personalitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
structurare - și cresc în sens invers - ca și durată - pornind de la cel ambulator. Raporturile de tip dependență terapeutică afectează calitatea intervențiilor în mod progresiv începând de la nivelul IV spre nivelul I. Astăzi se acordă o atenție sporită raporturilor dintre suportul doctrinar al programelor și specificitatea efectelor acestora precum și atributele alianței terapeutice care le mărește eficiența. Conceptul de alianță terapeutică Termenul a fost dezvoltat de HORVATH, GREENBERG (1994Ă și ORLINSKY și colab. (1994Ă. El este deosebit de important și adaptabil în cazul tulburărilor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Caragiale, I. Minulescu, Oscar Lemnaru); miraculosul mitologiei autohtone (Gala Galaction, I. Agârbiceanu, M. Sadoveanu, Pavel Dan, Ștefan Bănulescu); fantasticul ca revers inacceptabil al verosimilului (N. Gane, I.L. Caragiale, I. Minulescu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Victor Papilian, Al. A. Philippide); fantasticul doctrinar (M. Eminescu, Mircea Eliade, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu); fantasticul „voinței de mister” (Mateiu I. Caragiale, Adrian Maniu, V. Beneș, Oscar Lemnaru, A. E. Baconsky) ș.a. Fiecare capitol se încheie cu un tablou rezumativ al constantelor arhitectonice, tematice și
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
grupare înființată în anul 1943. Afirmat într-un moment istoric convulsionat (anii 1943-1947), printr-o scrisoare-manifest și o „ideologie” artistică proprie, Cercul se legitimează prin modelul lovinescian. Gruparea apără, în descendența lui Maiorescu, autonomia esteticului, însă configurarea și articulațiile sale doctrinare au fost condiționate de un context istoric special. Cercul a luat naștere dintr-un „creuzet” universitar transbordat, în urma Dictatului de la Viena, de la Cluj la Sibiu, la sfârșitul anului 1940. Tineri studenți de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Regele
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
perceput de viitorii „cerchiști” ca insuficient. Pe fundalul alunecării spre dreapta ideologică, în condițiile în care etnicul devine din nou un argument forte, iar sămănătorismul proliferează sub noi și culpabile forme, câțiva dintre tinerii studenți sibieni resimt nevoia unor clarificări doctrinare, căutându-și alte repere. Din cercul studențesc „Octavian Goga” se desprinde, curând, un nucleu („tare”) atras de profesorul Liviu Rusu, și care va forma o nouă grupare: „Prietenii Seminarului de estetică”. Studenții organizează acum conferințe publice (precum altădată tinerii de la
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
între valori au același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe sincronizarea cu veacul lor (căci, mai ales pe fundalul războiului, tocmai de spiritul acestui veac vor ei să se despartă), și nici pe restaurarea unui clasicism doctrinar, exclusiv și exclusivist, ci pe recunoașterea și restaurarea unor modele axiologice, topite într-o sinteză personală. Acest modernism sui-generis, îndreptat cu fața spre trecut (unul exemplar), individualizează C. L. de la S. Este marca originalității sale doctrinare, în care selecțiile valorice
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
pe restaurarea unui clasicism doctrinar, exclusiv și exclusivist, ci pe recunoașterea și restaurarea unor modele axiologice, topite într-o sinteză personală. Acest modernism sui-generis, îndreptat cu fața spre trecut (unul exemplar), individualizează C. L. de la S. Este marca originalității sale doctrinare, în care selecțiile valorice nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
membrilor ei, notorietatea grupării se datorează, într-o bună măsură, c.l. în care s-au afirmat scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici ș.a. Sub directa îndrumare a lui Titu Maiorescu, erijat într-un veritabil doctrinar al mișcării, estetician și critic cu sistem, s-au cristalizat trăsăturile unui prim canon literar din spațiul românesc. Alături de „prelecțiunile populare” și de c.l., tipografia, librăria și revista „Convorbiri literare”, apărută timp de 27 de ani sub redacția lui
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
în cercetări făcute la sate, care au trezit un interes legitim din partea multor sociologi din Europa și SUA încă din perioada interbelică. Am putea spune că sistemul gustian este identificat în spațiul public cu monografismul. Pentru marcarea dinamismului și diversității doctrinare a acestei mișcări sociologice ar fi fost oportună prezentarea opțiunilor metodologice ale lui Anton Golopenția, dar și rezervele exprimate de T. Brăileanu și D.C. Amzăr. Este de reținut, totuși, concluzia autoarei, care identifică în funcția stimulativă a ideilor și metodei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
memorabilă, anume aceea a „formei fără fond”. Așa cum demonstrează Schifirneț, teoria construită în jurul acestei sintagme a avut o carieră de excepție în cultura română modernă, fiind preluată, ca instrument metodologic și analitic, de numeroși gânditori care au investigat, din perspective doctrinare adesea opuse, procesul de modernizare a României și interacțiunile complexe, de ordin economic, politic și cultural, dintre spațiul românesc și cel european/occidental. Formulată de Maiorescu și dezvoltată de Eminescu (într-un registru sociologic și istoric mai amplu), teoria formelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
următori enciclicii, reprezentanții modernismului au fost admonestați și condamnați de autoritatea ecleziastică, deoarece continuau să-și apere poziția în cărți și articole publicate în ziare liberale influente. Unii dintre ei au abandonat atunci preoția. Sfântul Părinte a asigurat menținerea logicii doctrinare și a apărat Biserica de atacurile interne care clătinau fundamentele credinței. Din acest motiv a luat măsuri pentru a garanta coerența doctrinară în cazul autorilor și a publicațiilor catolice: a sporit rigurozitatea în privința revistelor și a ziarelor care se citeau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicate în ziare liberale influente. Unii dintre ei au abandonat atunci preoția. Sfântul Părinte a asigurat menținerea logicii doctrinare și a apărat Biserica de atacurile interne care clătinau fundamentele credinței. Din acest motiv a luat măsuri pentru a garanta coerența doctrinară în cazul autorilor și a publicațiilor catolice: a sporit rigurozitatea în privința revistelor și a ziarelor care se citeau în seminarii și a preoților care au colaborat ca și corespondenți la respectivele publicații 144. Aceștia aveau nevoie de permisiunea episcopului diecezan
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
referire la problema mijloacelor de informare mai mult din punct de vedere normativ: le-a amintit episcopilor că trebuiau să fie atenți în privința articolelor care ajungeau la credincioși, să evite ca unii catolici de bună credință (dar cu puține cunoștințe doctrinare) să devină fără voie mediatori între modernism și catolicism, sau ca anumiți preoți să colaboreze cu publicații care semănau idei contrare moralei creștine 147; l-a indicat ca model de jurnalist catolic pe Louis Veuillot, pentru că respectase cu fidelitate doctrina
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicații de la normele morale, așa cum se proceda și față de alte domenii importante, precum medicina sau politica. Și în aceste medii existau asociații catolice, însă Magisteriul nu făcea o analiză amplă a profesiei în sine; atenționările sale vizau chestiuni morale sau doctrinare, întâlnite în articolele de presă. La întrunirile episcopale s-au stabilit norme de conduită pentru ziariștii și scriitorii catolici, însă dintr-o perspectivă morală 1024. În secolul al XX-lea, importanța mijloacelor media a devenit tot mai evidentă, motiv pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a Internet. Documentos del magisterio sobre las comunicaciones sociales, BAC, Madrid, 2005, p. 4. 105 Papa Paul III a convocat Conciliul de la Trento (1545), încheiat de Pius IV (1563), care a venit cu câteva soluții pentru a pune capăt confuziei doctrinare referitoare la tipărituri. "Cenzura" exista deja în acea vreme, și nu era specifică exclusiv Bisericii, de vreme ce în toate monarhiile absolutiste puterea era concentrată în persoana regelui. Unele dintre primele publicații periodice au fost finanțate chiar de către stat și odată cu căderea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
158 Ibidem, p. 44. 159 Communio et progressio este cel mai detaliat și complet document al Bisericii referitor la comunicare și la mijloacele de comunicare. A fost realizat de specialiști în comunicare și are la bază o dublă fundamentare: expunerea doctrinară a viziunii creștine asupra comunicării și analiza formală a rolului comunicării în societatea umană. Se face o pledoarie pentru libertatea opiniei publice, propune o colaborare între cetățeni și guverne, menționând rolul pe care îl dețin guvernele în garantarea libertății cuvântului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
312 că mișcare naționalistă și-a făcut apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea afirmându-se după Primul Război Mondial, în contextul în care guvernul britanic își asumase răspunderea de a crea un "cămin național evreiesc" (n Eretz Israel.313 Doctrinarul și totodată fondatorul sionismului Theodor Hertzl (jurnalist evreu austriac), care devine liderul mișcării, declară în plenul Congresului de la Basel (din 1897) că "sionismul se luptă să creeze pentru poporul evreu o casă (n Palestina, garantată de legea publică".314 După
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
mijloc, căutat de la 1866, se plasează sub semnul delimitării de fanatism și de în chi stare, ca o terapie menită să încurajeze modernizarea organică a societății românești. Ca și în alte spații geografice (cum este cel francez, în care moderația „doctrinarilor“ a fost demonizată ca simptom al „reacționarismului“), această prudență critică sfârșește prin a fi denunțată ca lipsă de atașament față de cauza nobilă a progresului. Având drept piloni contribuțiile lui Maiorescu și Carp, dar încluzândui în arhipelagul ei ideologic și pe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]