KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

o pancardă pe care ar scrie: ,,Europa, sunt locatarul tău, am revenit, mă vezi?,, și s-ar posta În fața Parlamentului? Doar are timp berechet. Dar la ce bun? În fond de ce-l obsedează atât de mult Europa asta? -Fir-ar ai dracului de cerșetori, ne fac de râs, s-au Înmulțit ca iepurii, nu mai ai loc de ei,, , zbiară o gospodină cu față lătăreață și nas turtit, În microfonul unei tinere reporterițe, care face aproape de gura metroului, un sondaj de opinie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
de viața care mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A, apropo, ce mai face Uniunea aia Europeană, care te frământa atâta? Lui Antoniu i se pare că bătrânul este pe punctul de a izbucni În râs. -Face pe dracul s-o pieptene. Nu-mi mai pasă de ea. Totul e circ și minciună. Am avut un moment de slăbiciune, când mi-aș fi pus viața de vagabond În mâinile ei curate și dezinfectate, dar am descoperit revoltat că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Îndreaptă spre telfonul alb din ebonită, formează numărul poliției, dar nu apucă să-l ducă până la capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
apasă butonul argintiu al reportofonul, trăgându-l de mână În același timp aproximativ un metru, distanță de scările metroului. Și... Începe să turuie. -Cum se simte un cerșetor, la un an și jumătate de la intrarea țării lui În Uniunea Europeană? -Ca dracu, răspunde cu obidă Antoniu, privind-o fix În ochi pe făptura plină de elan jurnalistic pe care-o are În față, aceeași care nu de mult, răspundea la un nume inventat de el: Plăcințica. -Adică? -Adică și-a pierdut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
al meu, tocmai În Noua Zeelandă. Căsuța cu verdeață, În care m-am născut, care-mi era dragă ca ochii din cap, a fost pierdută la poker de frate-miu, care, tocmai am aflat, a dispărut fără urmă cu banii, lighioana dracului. Îl găsesc eu și-n gaură de șarpe. O să mi-o plătească! Singurul om de care-mi pare rău, e mama sărăcuța, care a Închis ochii și n-a mai apucat să mă vadă ieșit din pârnaie. Dar gata cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
prea grea pentru mine. Acum, te las cu bine, noapte-bună și... Îngerii să te sărute, cum spuneam În copilărie! Dacă Uniunea Europeană, e ca și tine, tot o ficțiune? Știi ce-nseamnă cuvântul, doar ți l-am spus de mult.,, -Scoate-ți-l dracului de acolo, mai repede! Mascatul, un uriaș de aproape doi metri, slujitor neînduplecat al legii, cu pistolul la cingătoare, clipește amenințător din ochi Ăde fapt singurii care i se vădă, de sub cagula neagră trasă pe cap. Are o respirație șuierătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

Antoniei, care ține foarte mult la tine. Și mai sunt și alții. Nu contează. Nu e ca și cum ne-am preface că nu vedem asta sau alte lucruri. — Și cu mine cum rămâne? am întrebat. Pe mama Antoniei s-o ia dracu'! — Tu nu vei avea de suferit, Martin, spuse Palmer. Se opri în fața mea și-și plecă spre mine privirea concentrată și plină de duioșie. Aici se întâmplă un lucru extraordinar, Martin, ceva mult mai mare decât noi înșine. Dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să vă ajut cu ceva? am întrebat. Ea își lăsă capul spre spate și-și desfăcu gulerul paltonului. — Cu alte cuvinte, domnule Lynch-Gibbon, ce dracu' caut eu aici? — Exact, am răspuns. Se pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus că astăzi va fi plecată. Aveam nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Martin, categoric nu putem. Trebuie să discutăm despre asta. Trebuie să avem o reacție onestă. Nu ne putem preface că nici nu ne pasă. Antonia are dreptul să afle ce ai de spus în această chestiune. Ia mai dă-l dracului de drept! Antonia nu mai are în mod legal nici un drept. — Ascultă, Martin, zise Antonia care se întorsese cu fața spre mine, nu fi și mojic și răutăcios. Îmi pare rău că am spus asta, am rostit. Sunt profund șocat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am sunat, dar n-ai răspuns. — Te căutam pe tine, am spus. — Ei, și în clipa când am pus receptorul jos, am auzit soneria de la intrare. Credeam că ești tu. De fapt era Honor Klein. Era palidă și întunecată ca dracu'. Am invitat-o în casă, i-am dat ceva de băut și am stat de vorbă. Apoi, pe neașteptate, m-a întrebat despre tine. — Ei, Doamne, uite-așa, pur și simplu? — Da. Așa că i-am spus, răspunse Georgie. — I-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în totalitate. Situația în care mă aflam nu-mi dădea voie să exist. Minciuna infecta totul. Trebuie să evadez un pic. Înțelegi? — Da, da, da. Nu contează, am spus. — Nu mai spune asta întruna, și lasă mutra asta nenorocită. Ce dracu'! spuse Georgie. — Oricum, timpul minciunilor a trecut, am spus. Oricum o să spunem tuturor. Georgie nu răspunse. Am ridicat ochii spre ea. Mă privea ciudat, fața ei, purtând încă urme de lacrimi, parcă suspendată în aer și misterioasă, era mai matură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
loc satisfacției pe care mi-o oferea scena anterioară. Ploaia foșnea încă afară, dincolo de fereastră. După vreo două minute am spus: — Ei, cum e? — Destul de bine, răspunse Palmer printre degete. Cred că n-am pățit nimic, dar mă doare al dracului de tare. — Exact asta am și vrut, am spus. Dă-mi voie să mă uit. I-am dat mâna la o parte cu multă blândețe. Crispată din cauza luminii, fața lui Palmer prezenta primele semne ale unui ochi vânăt de toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
vă iert, nebunilor, nici n-am ce ierta, am răspuns. M-am apropiat și am sărutat-o pe Georgie pe obrazul îmbujorat. Nu a fost ușor. Am simțit că tremură. I-am strâns mâna lui Alexander. — Ești un tip al dracului de norocos! am spus. — Știu, zise el umil și aruncă o privire scurtă spre Georgie. Apoi adăugă: Viața e plină de neprevăzut. Dar schimbările cele mai rapide sunt adesea și cele mai sigure. Odată ce ne-am gândit la asta, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Antonia? întrebă Palmer. — Foarte bine, am spus. — Mă îndoiesc, răspunse Palmer, dar o să-și revină, cu timpul. Ca să nu mai fii îndrăgostit de cineva trebuie să uiți cât de încântătoare este persoana respectivă. Iar ea va uita curând. — Ce omul dracului ești, vorbești de parcă n-ai avea nici o legătură cu povestea asta, am spus, dar fără patimă. — Nu, nu, să nu mă înțelegi greșit, spuse Palmer. Am fost îndrăgostit de soția ta, chiar foarte îndrăgostit. Strănută din nou și exclamă: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ești, vorbești de parcă n-ai avea nici o legătură cu povestea asta, am spus, dar fără patimă. — Nu, nu, să nu mă înțelegi greșit, spuse Palmer. Am fost îndrăgostit de soția ta, chiar foarte îndrăgostit. Strănută din nou și exclamă: Ce dracu'...! Dar tu ai reușit să uiți cât de încântătoare este ea? am întrebat. — Tu ai vrea să uit? replică Palmer. — Nu mă amesteca pe mine în chestia asta, am spus. — Chiar crezi că aș putea face asta, amice? întrebă Palmer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

de la tatăl lui și cânta deseori când se Îmbăta. La bar Rigoberto se strâmbă. — Minette sună mai bine. Sincer, Îmi vine greu să te imaginez cu călușul În gură și cu o coadă Înfiptă-n fund. În timp ce madame Își dresează... Drace, cum să-i spun? Poneiul. Sau, În rol de guvernantă, să-ți spună să te Întinzi pe un scaun și să numeri cu voce tare, timp În care ea ține o coală lipită de fundul tău, cu un decupaj În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște brățări, gravate pe dinăuntru cu numele tău? Se Întinse după paharul meu cu bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
stufoasă, chiar deasupra splendidei sale danturi, m-am simțit obligat să Închid geamul, deși, În câteva minute, temperatura a atins cote insuportabile. Acesta a fost primul lucru pe care l-a observat și Anton când a trecut pe la mine. — Ce dracu, Knisch, faci prăjituri? M-am prefăcut că nu sunt acasă. Dar când a strigat dindărătul ușii „unde dracu să fii altundeva, Sascha?“ n-am prea avut de ales. Acum Anton Își așeză haina pe scaunul de la birou și deschise geamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a atins cote insuportabile. Acesta a fost primul lucru pe care l-a observat și Anton când a trecut pe la mine. — Ce dracu, Knisch, faci prăjituri? M-am prefăcut că nu sunt acasă. Dar când a strigat dindărătul ușii „unde dracu să fii altundeva, Sascha?“ n-am prea avut de ales. Acum Anton Își așeză haina pe scaunul de la birou și deschise geamul, crezând că poate face curent. Ținându-și cămașa Între doi nasturi, o scutură. Apoi, aplecându-se În afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că fusese beznă. Și, cum a mers? — Foarte bine, mi-a spus și s-a așezat pe taburet. Ar trebui să consulți un medic, chiar dacă răul a fost deja făcut. L-am Întrebat la ce se referă. Un medic, ce dracu? Cineva cu halat alb, care să... Știi bine la ce mă refer. La chestia aialaltă. — Contuziile trebuie... — Bine, atunci la prima. — A. Anton ridică demonstrativ mâinile În aer. Floare la ureche. Apelând la metode care nu vor fi dezvăluite, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu cinci fiice, mai știi? Probabil că acel cal nu valora cinci tălpi din cea mai fină piele ungurească. Dar tata nu putea să refuze pe nimeni. Scoase o panglică albastră. Arată ca alea se leagă În jurul Încheieturii bebelușilor. De ce dracu’ să ascunzi așa ceva? Putea la fel de bine să stea undeva la vedere, nu? — Și apoi ai plecat? Am evitat să răspund. Anton dădu din cap aprobator. — Nu mai erau cine știe ce secrete de descoperit. De ce-o fi murit pentru panglica asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Bursă și am continuat să mergem pe partea cu umbră. Prietenul meu și-a suflecat mânecile - și s-a oprit brusc. Fir-ar să fie, Sascha! Cred că mi-am uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te ambala. Mi-am aruncat geaca peste umeri. Într-un buzunar vârâsem niște bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sub pământ. Anton auzise de Frăție, dar nu luase niciodată În serios sloganurile sale. Coborându-și mâinile, se Întoarse spre mine. A admis În silă că s-ar putea să am totuși niște probleme care să concureze cu ale lui. — Dracu’ s-o ia de treabă, Sascha. În sfârșit, Încep să mă prind și eu cum stau lucrurile; apoi te trezești tu să te aventurezi afară dintr-un șifonier și să dai peste o damă moartă. E cât se poate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
neînțelegeri, doar dorința sinceră și disimularea Încântătoare. Dar când am bătut, cu convingere și nerăbdător, la ușă, nu-mi deschise nimeni. Am Încercat din nou. Nu, nimic. Am Încercat iar. Iar nimic. În ciuda intuițiilor, se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La dracu’. Cum am putut fi atât de prost? Și-acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dorința sinceră și disimularea Încântătoare. Dar când am bătut, cu convingere și nerăbdător, la ușă, nu-mi deschise nimeni. Am Încercat din nou. Nu, nimic. Am Încercat iar. Iar nimic. În ciuda intuițiilor, se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La dracu’. Cum am putut fi atât de prost? Și-acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]