5,661 matches
-
pentru ipostazele în care apare: umil, neputincios, măreț, faustic, demiurgic. Își va ucide chipul în oglindă (ca Ion Barbu în poemul "Falduri"): "La sfârșitul fiecărei luni/ Fac la marginea oglinzii/ O piramidă de capete,/ ca Lăpușneanu". Sorescu este urmărit de dublul său multiplicat în oglinzi. Oglinda este martora zădărniciei, gestul lui Sorescu fiind al conștiinței morale, dar și al celei intelectuale, așa cum apare și la Wilson Wiliam din poemul lui Barbu. Ipostaza demiurgică în care apare creatorul ("Vis"), nu exclude ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fizică, concretă, a unei aventuri teatrale. Când asociația această se fracturează, amândoi partenerii, regizorul și actorul, sfârșesc invalizi, răniți pentru a rămâne definitiv nostalgici de ceea ce, împreună, odinioară, au obținut. Fiecare poartă cu sine, conștient sau nu, cicatricea despărțirii de "dublul" său! Teatrul, Artaud a avut intuiția genială, e o practică a "dublului", nu doar existențial, ci și practică a "dublurilor" demultiplicate între un regizor și un autor, între un regizor și actor...reușitele aici nu sunt decât "împărtășite", consecința unor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
partenerii, regizorul și actorul, sfârșesc invalizi, răniți pentru a rămâne definitiv nostalgici de ceea ce, împreună, odinioară, au obținut. Fiecare poartă cu sine, conștient sau nu, cicatricea despărțirii de "dublul" său! Teatrul, Artaud a avut intuiția genială, e o practică a "dublului", nu doar existențial, ci și practică a "dublurilor" demultiplicate între un regizor și un autor, între un regizor și actor...reușitele aici nu sunt decât "împărtășite", consecința unor alianțe ce le asigură vitalitatea. Actorul "emblematic" e actorul "ascuns" al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
constant regăsit pe scenele pariziene. Apoi, l-am invitat pe Alexa la Teatrul Odéon pentru a prezenta, imediat după 22 decembrie '89, monologurile shakespeariene puse în scenă cu același actor de neînlocuit, Ștefan Iordache, de care acum era nedisociat. Celălalt "dublu" al sau... Dincolo de spectacol, în acel context exaltat, amprenta momentului e mai puțin o amprentă artistică, cât una biografică. În seara aceea, la Odéon, mi se confirma că intram împreună într-o nouă secvență a istoriei noastre, a țării, a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care nu-l ascultă. Există în regia de teatru și film intuiția care, uneori, poate să suplinească formația academică. Există în regia de film instinctul. Alexa Visarion nu operează instinctual și nici nu lasă loc mult intuiției, pentru că în alcătuirea dublului intervine anvergura culturală. El povestește rolurile ca pe niște biografii personale. Își bazează știința regizorală pe zeci de tomuri citite și pe zeci de întâlniri importante pe care le-a avut pe tot mapamondul. Știe că autenticul trebuie sădit în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o descoperim prin spectacolul său, el conduce cu siguranță și impecabil simț al măsurii acest proces de disoluție, proiectându-l în ridicol, ceea ce dă o dimensiune în plus tragicului. (Dumitru Chirilă) Robert Linz Tuzenbach Alexa Visarion este, în această montare dublul lui Cehov. Textului un proiect impecabil săvârșit parcă abia acum i-a fost hărăzită desăvârșirea. Iar desăvârșirea este o implozie orbitoare și rece. După ultima fulgerare dintre actori, înconjurul rămâne vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea... Cred că spectatorii talentați se vor întâlni într-o ceremonie, orchestrată de pasiune și talent cu o lume seducătoare care susține universul existențial. Mă bucur că am lucrat din nou și această bucurie vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus prin repetiție. El
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul“ feminin al autorului). Astfel, titlul romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul feminin, enigma unei vârste și a vieții însăși: Nu numai Otilia era o enigmă - gândește în fi nal Felix -, ci și destinul însuși. Un alt argument este chiar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prejudiciul nu trebuie să fie mai mare de 25-30% în contractele civile și de 30-40% în cele comerciale în care caracterul lucrativ este mai pregnant. Potrivit altei opinii 202 reducerea clauzei penale se va face la o limită rezonabilă eventual dublul valorii prejudiciului produs. Principiile UNIDROIT prevăd că suma penalităților specificată în contract poate fi redusă la una rezonabilă. Suma convenită poate fi redusă și nu suprimată așa cum s-ar întâmpla în cazul în care judecătorul, în pofida înțelegerii părților, ar acorda
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
depășirea prejudiciul nu trebuie să fie mai mare de 25-30% în contractele civile și de 30-40% în cele comerciale în care caracterul lucrativ este mai pregnant. Potrivit altei opinii reducerea clauzei penale se va face la o limită rezonabilă eventual dublul valorii prejudiciului produs. În proiectul Codului civil legiuitorul roman a agreat și el drept criteriu valorea prejudiciului efectiv suferit de creditor, însă în forma finală a Codului, asa cum este în vigoare astăzi, a preferat drept element de referință prejudiciul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
nu poate fi confundat, comparat sau evaluat cu alte tipuri de efort intelectual. Întotdeauna vom avea situația, poate intrigantă pentru ceilalți intelectuali, poate indefinită și incoerentă de: Istorie și... celelalte discipline. Întotdeauna oamenii s-au lovit de complexitatea istoriei cu dublul ei regim: dinamică social-politică, figurare prin cuvânt sau vizual. Foucault a descris funcțiile istoriei, așa cum niciun alt gânditor modern nu a făcut-o. Printre aceste funcții avem: 1) memorie; 2) mit; 3) transmitere a cuvântului și a exemplului; 4) vehicul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cum textul deșănțat, de un ridicol monstruos, semnat de Rică Venturiano, este expresia necritică a unui manipulator de opinie, carierist dar și victimă el însuși a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează exorcizându-l prin râs și dublă parodie, travestindu-l în una din figurile inofensive și inconsistente ale veselului său carnaval, ascunzându-și spaima de kitsch-ul interior, care-l pândește ca "operator" de limbaje publice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem fobie a eului extrem de acuzată. Sinele indistinct sau proiecțiile astrale sunt preferate dreptului la propria imagine, la propria persoană". Mai mult ca sigur, negativarea eroului liric nichitian, ca un "dublu artificial al realității", va deranja pe monografii mai vechi și mai noi ai poetului. Mai aproape de comuniunea între gând și vorbă, între faptă artistică și crez artistic, se află, în opinia lui Caius Dobrescu, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dat seama nu numai de rezonanța experiențelor intelectuale ale junelui Eminescu în fragmentele sale fantastico-filosofice, ci și de ancora aruncată peste timp și spațiu prozatorilor postmoderni ce metabolizează cu succes repertoriul romantic, adică imaginarul gotic, fantasmatic, evaziune onirică, regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
exprimate în embleme tip "mai am un sigur dor / iar când voi fi pământ / geniul morții" etc. Scris în forma originară a baladei românești, Luceafărul este limbajul epic al "visului vieții", al reveriei și aspirației acelui animus arhetipal nocturn spre dublul din oglindă, spre diurna anima. În acest climat de reverie primordială a copilăriei (avem în vedere și mitologemul lui Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în regiunea sudică locuită de o populație majoritar șiită (guvernoratele Maysan, Basra, Dhi Qar, Al-Muthanna, Najaf). În Teritoriile palestiniene s-au declanșat din 1967 acțiunile armate antiisraeliene sub conducerea Organizației pentru Eliberarea Palestinei. Astfel, Cisiordania și Gaza au căpătat un dublu și totodată tragic statut politico-teritorial, fiind atât zone de ocupație, dar și teritorii insurgente. În Liban insurgența declanșată în 1975 de formațiunile adverse autohtone sprijinite militar, financiar și logistic din afară, a cuprins și devastat treptat întreaga infrastructură publică a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
de cultură, serioși, exigenți, plîng ca niște pici ai lui Chaplin; sau ai lui Dickens. Una din ele m-a pălit în... luciditate, nu de mult; și ca să nu mă mai obsedeze, o aștern acum pe hîrtie, cititorule, fratele meu, dublul meu, amator în secret, ca și mine, de prilejuri de înduioșare... Am un amic care a fost, ani de zile, peste două decenii, directorul unui teatru de copii. Teatrul, de cînd am montat eu prima oară în el, acum 40
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se arată ca parodie a formei. Pe direcția imitației subversive, deconstructive, ironia este reprezentată de o transformare intertextuală pe care o recunoaștem oricînd în parodie. Constructul ironic se aseamănă, în for(t)ul lui adevărat, cu schema mitică a uzurpării dublului, cu un fratricid abstract. În "oglindă", cel asemenea e sortit pieirii. Natura duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia, înseamnă, în două straturi, supunere șireată la o semnificație inofensivă, familiară, dar concomitent sabotare nemiloasă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în locul, a suferi cu cel aflat în durere, Bietul Ioanide răscumpără, cu o etichetă și într-un cinism implicit -, situarea inferioară a tuturor celorlalți față de personaj. O revanșă subtilă, inavuabilă, pe care și autorul o lasă a se manifesta cu dublul ei sens. Dincolo de tragedie, victorie efemeră și măruntă a celorlalți; ca titlu, ironie a modestiei abuziv asumate, construită ca un scut, pentru a acoperi eșecul. Inteligența alertă și, firește, orgolioasă, simțul infailibil al propriei superiorități, priceperea șireată, natura lesne de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
greș, presupunînd că a surprins, sub vorbele soțului, adevăratele intenții. Privind mai cu seamă raporturile de ironie ale așezării personajelor, vom vedea că Ioanide are cîteva replici semnificative în roman. Sînt nu doar simetrii, ci imagini de-realizante, ale unui dublu posibil. Să notăm varianta serioasă in spe: arhitect cum Ioanide, rival și deopotrivă pretendent la atențiile Indolentei Pomponescu. Ironia cu care-l înzestrează aproape ostentativ naratorul îl însoțește oriunde, însă fără nici un haz. Este, dacă acceptăm calamburul, un grav al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ironiei, ceea ce revine la categoria ridiculizată încă de spiritul rabelaisian, a celor care nu știu să rîdă: les agélastes. În plin spectacol, ironistul stîrnește reacțiuni. Neseriozitatea lui Ioanide, strivitoare pentru agélaste, oripilează pe Gonzalv Ionescu, gafeurul cu delegație, bufonul inconștient, dublul negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
buf este același: accese de panică, alergarea nebună pe străzi. Ectoplasma naratorului invizibil, privilegiatul, demonstrația vie, mizantropică și definitivă a proiecției sale, Bietul Ioanide suferă blînd efectele ironiei auctoriale. Una acceptabilă, care-l atestă într-o oglindă imaginară drept singurul dublu veritabil. SCENA EXOTICĂ. UN ...EASTERN MEDIEVAL În Europa secolului al XVII-lea, un călător român trece porțile Marelui Zid al Chinei. Nu este un aventurier, iar suita de 150 de curteni și oficiali care-l însoțesc se află în subordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este că o fată ar fi bine să se mărite virgină, iar un băiat ar trebui să aibă cât mai multă experiență înaintea căsătoriei. Acest fenomen se manifestă în multe alte domenii ale vieții sociale. El are și o denumire: dublul standard. Adică, ceea ce este valabil pentru bărbați nu este valabil și pentru femei. La baza acestei teorii nu stă misoginismul, ci tendința specifică bărbaților de a-și rezerva cele mai importante valori ale vieții sociale, precum: libertatea, dreptul la opinie
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]