18,730 matches
-
trei pasaje din Sinoptice. Redusă la minima sa formulare, ideea se prezintă astfel: orice păcat poate fi iertat, chiar și cel împotriva lui Isus, dar blasfemia împotriva Sfântului Duh nu va fi iertată în veci. Întrebările explodează una după alta: Duhul Sfânt este mai presus decât Fiul, din moment ce blasfemia împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis în legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
explodează una după alta: Duhul Sfânt este mai presus decât Fiul, din moment ce blasfemia împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis în legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față, nu există pocăință? Ce se înțelege sau ce trebuie să înțelegem prin „păcat sau blasfemie împotriva Sfântului Duh”? Am pornit investigația din dorința de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis în legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față, nu există pocăință? Ce se înțelege sau ce trebuie să înțelegem prin „păcat sau blasfemie împotriva Sfântului Duh”? Am pornit investigația din dorința de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am înțeles, pe parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori sfatul duhovnicesc „la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câțiva termeni esențiali din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor în context restrâns (evanghelic) și lărgit (biblic). Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 „Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care înseamnă pur și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care înseamnă pur și simplu „oameni”. τ „Împotriva Duhului”: exact, „în legătură cu Duhul, la adresa Duhului”. τ „Vinovat”: gr. œnocoj. E un derivat de la verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la”, „pasibil de” (Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca în fragmentul nostru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care înseamnă pur și simplu „oameni”. τ „Împotriva Duhului”: exact, „în legătură cu Duhul, la adresa Duhului”. τ „Vinovat”: gr. œnocoj. E un derivat de la verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la”, „pasibil de” (Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca în fragmentul nostru. ¦ hamartolos: în manuscrisele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care înseamnă pur și simplu „oameni”. τ „Împotriva Duhului”: exact, „în legătură cu Duhul, la adresa Duhului”. τ „Vinovat”: gr. œnocoj. E un derivat de la verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la”, „pasibil de” (Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca în fragmentul nostru. ¦ hamartolos: în manuscrisele vechi există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mărturisi în Mine”. Ebraism cu sensul: „va mărturisi că este cu mine, de partea mea”. La fel și pentru „cu el” de mai jos. τ „împotriva Fiului”: exact, „la adresa Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul și iertarea. Înainte de a intra în dezbaterea teologică propriu-zisă, se impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care nu trebuie rostite în cursul unui sacrificiu”. Sensul religios al termenului, așa cum s-a tehnicizat cu timpul, este exact „a rosti cuvinte ofensatoare la adresa zeilor sau la adresa unor realități sacre”. În Noul Testament, fac obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos, Sfântul Duh, Biserica, îngerii. La origine, termenul presupune „lovirea agresivă”: „a lovi cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică și semantică! Ulterior, sensul acesta se dilată: o realitate legată de sfera sacrului devine obiect de blasfemie nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
neconceput într-o societate egalitară, democratică, în sens politic sau religios (ca monoteismul iudaic, unde toți sunt egali în fața lui Iahve)60. • Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor sau cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete în care nu intervine deloc ideea de voință, de hotărâre a subiectului de a șterge cu buretele consecințele nefaste ale unei acțiuni reprobabile. • Indiferență sau nepăsare față de consecințele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva Duhului. Isus le arată încă o dată contradicția, falsul în care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în prostie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în prostie și ideologie, împotriva logicii vieții, a credinței și a iubirii; încarnarea îndărătniciei ideologice împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în prostie și ideologie, împotriva logicii vieții, a credinței și a iubirii; încarnarea îndărătniciei ideologice împotriva evidenței bunului-simț, a evidenței unei acțiuni realizate cu acordul sau complicitatea Duhului Sfânt. De remarcat în același context radicalismul bun al lui Isus: alegeți între Mine și Beelzebul, între Cel care intră în casa demonilor, îl leagă fedeleș pe Nefârtat, îi fură lucrurile, adică îi scoate pe draci la lumina zilei, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Împăciuitorul sufletelor, opusul lui diabolos, „cel care separă și scindează” sufletele, comunitățile, inima, lumea, acela risipește și se risipește pe sine. „De aceea” - concluzie logică, așteptată, necesară - „vă spun: orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate oamenilor, dar hulirea Duhului nu va fi iertată. și, dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar dacă cineva ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul acesta, nici în șveaculț următor”. Totul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așteptată, necesară - „vă spun: orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate oamenilor, dar hulirea Duhului nu va fi iertată. și, dacă cineva ar spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar dacă cineva ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul acesta, nici în șveaculț următor”. Totul apare la condițional (nu la indicativ, modul realității), tocmai pentru că o asemenea situație pare de neînchipuit în logica bunului-simț și a credinței naturale. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu la indicativ, modul realității), tocmai pentru că o asemenea situație pare de neînchipuit în logica bunului-simț și a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, încât să pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism, dacă am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, încât să pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism, dacă am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, încât să pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism, dacă am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite un anacronism, dacă am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, în sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am interpreta astfel), ci despre Duhul Sfânt ca duh de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, în sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră în sinagogă, unde găsește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, în sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră în sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]