2,127 matches
-
împuternici în Moesia regatul bulgar își întinse în veacul al nouălea granițele lui și preste Valachia, iar aceasta din urmă se împopulă cu numeroși români ce imigrau bucuroși din munții Emului și din Macedonia în statornicele șesuri ale frumoasei țări dunărene, lucru la care îndealtmintrelea erau și nevoiți prin multiplele persecuțiuni ale guvernului bizantin. În suta a zecea s-așezară pe pământul Valachiei pecenegii, iar aceștia făcură loc cumanilor, ce au stătut timp îndelungat pe locurile acestea (1083 - 1220). Dar și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu cază numaidecât sub năvălirea osmană. Tot pe timpul acela, întîmplîndu-se ca regele Poloniei Wladislaw Iagello și soția sa Hedwiga să pizmuiască amândoi și să dușmănească pe Maria, regina Ungariei și pe bărbatul ei Sigismund, perechea polonă întindea mreji voievozilor Principatelor dunărene și-i poftea prin anume soli ca sau să se închine, sau să se alieze cel puțin cu Polonia. Deci având gând rău mai cu seamă asupra Ungariei, regele polon le oferi principilor dunăreni ocrotirea sa atât despre vrăjmași în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
perechea polonă întindea mreji voievozilor Principatelor dunărene și-i poftea prin anume soli ca sau să se închine, sau să se alieze cel puțin cu Polonia. Deci având gând rău mai cu seamă asupra Ungariei, regele polon le oferi principilor dunăreni ocrotirea sa atât despre vrăjmași în genere cât și daca le-ar veni vreo împresurare anume despre Ungaria. Petru, voievodul moldovenesc, se-nchinase vasal Poloniei în anul 1387 și acuma se silea cu stăruință să apropie și pe voievodul Valachiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și în acela al soției sale. Dar nu tot astfel s-au înțeles și despre țările laterale ale Ungariei, asupra cărora Hedwiga nu desistă de la drepturile ei, ci le strămută asupra bărbatu-său. A se apropia de Marea Neagră, predominând Principatele dunărene românești era un punct în programa politicei polone, al cărei ideal era să se întinză cu cuprinderea între cele două mări: Baltica și Marea Neagră. Aceasta e cheia pentru. a pricepe pretențiile Poloniei asupra Moldo-Valachiei. Ca și pe tată-său Mircea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
multor cârje arhipăstorești în una și în aceeași mână se esplică prin vălmășagul confesional din țară și prin silințele energice și cu zel reațîțate a unor puternici amici ai uniunii, prin a căror asistență și înrîurire biserica grecească din Principatele dunărene era subminată cu hărnicie, încît ajunsese să se clatine. Ocupat cu războaiele cu turcii, armîndu-se mai ales pentru acea campanie care-l conduse la bătălia de la Nicopole, principele Mircea avea tot atâta nevoie de Apus ca și împăratul Manoil Paleologul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și izbuti de se porni o cruciată, fiindcă papa nutrea speranța că cei de lege grecească tot se vor întoarce cu vremea la biserica romană. Atragerea sau cel puțin îngăduirea unor episcopi cu opinii unioniste se recomanda de sine principilor dunăreni. În vremea aceasta episcopi necompetenți căutau în interesul papismului să capete în puterea lor Valachia și s-o înstrăineze de patriarhatul ecumenic, precum o încercase aceasta în Moldova cu oarecare succes. Spre a lupta cu dânșii și a-i respinge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin care se confirmă cumcă episcopul din Achelous câștigase de la mitropolitul din Ioannina iertare și dezlegarea afuriseniei aruncată asupră-i. {EminescuOpXIV 193} Împăratul Carol IV renunță la Moldova. Dar nu numai pe terenul confesional, ci și pe cel politic. Principatele dunărene erau mult pețite, de se certau pentru ele. Împăratul Carol IV, care măritase pe fiică-sa Anna după marchioinul de Brandenburg Otto (Cel Leneș), începuse cu acesta ceartă serioasă pentru multele pretenții ce le avea asupra acelui marchizat, o ceartă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu putere regatul și tronul, liberă mai întîi pe regina Maria din închisoare, pedepsi în mod exemplar pe hainul ban al Croației, Ioan Horvat cât și pe cei mai de frunte complici ai lui și-și îndreptă armele contra Principatelor dunărene românești cari se îndărătniciseră, făcând începutul cu Moldova, ce se declarase pe față pentru Polonia. C-o oaste reîntinerită și cu gând statornic de cucerire, regele irupse în Principat la anul 1390, unde însă Ștefan Vodă se sili din răsputeri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la Pâclele Mari și Pâclele Mici. 2.1.6. Relieful litoral Relieful litoral este rezultatul acțiunii mării asupra țărmului și cuprinde trei sectoare, fiecare cu valențe turistice specifice: - sectorul deltaic, caracterizat prin prezența gurilor de vărsare a celor trei brațe dunărene: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe, și a plajelor întinse de nisip (la Sulina, Sf. Gheorghe, I-lele Sacalin), alături de un cadru pitoresc, la îngemănarea uscatului cu apa; - sectorul lagunar, întins de la vărsarea brațului Sf. Gheorghe până la Capul Midia, ce se
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
epoca fierului au fost semnalate în 41 de localități de pe teritoriul județului Caraș Severin. Amintim astfel câteva dintre acestea:Gornea, Pescari, Insula Decebal, Milcoveni- Prîslava( comuna Berliște). CIVILIZAȚIE GETO-DACĂ Există urme care dovedesc că locuitorii daco-geți au cunoscut teritoriul Clisurii Dunărene și l-au populat folosind pozițiile strategice naturale pe care le oferă relieful variat al zonei.S-au descoperit astfel așezări fortificate de la Pescari-Culă și de la Stenca- Liubcovei, avanposturi atât în vremea statului dac condus de Burebista cât și, în timpul
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Rolland. În acest context, este important de relevat că în aria central-europeană, frământată de confruntarea tendințelor naționale divergente, se formulează, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, proiecte de federalizare a monarhiei habsburgice, concepută ca o arie viitoare a Confederației dunărene. Este vorba de o recompunere a spațiului dunărean, după dezmembrarea monarhiei habsburgice, prin formarea unei confederații incluzând Polonia, Ungaria, România și teritoriile slavilor de sud. Ea urma să fie constituită cu sprijinul Turciei, pentru a contracara opoziția previzibilă a Austriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
că în aria central-europeană, frământată de confruntarea tendințelor naționale divergente, se formulează, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, proiecte de federalizare a monarhiei habsburgice, concepută ca o arie viitoare a Confederației dunărene. Este vorba de o recompunere a spațiului dunărean, după dezmembrarea monarhiei habsburgice, prin formarea unei confederații incluzând Polonia, Ungaria, România și teritoriile slavilor de sud. Ea urma să fie constituită cu sprijinul Turciei, pentru a contracara opoziția previzibilă a Austriei și Rusiei. Formula dualismului austro-ungar, creat în 1867
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
victorioase, am ieșit din cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ți-e teamă că-ți pierzi sufletul? — Ei, sufletu!... Nu de suflet mi-e mie teamă - spuse visător călugărul. Animi volant, corpora manent, cum au zis proorocii. De trup mi-e frică. Trupul - această necunoscută. — Ciudați mai sunteți și voi, dunărenii! - medită tătarul. — Așa ne-a fost scris, s-avem tihna vântului și nestatornicia apelor. Dar nu ne plângem. Rămânem. Suntem. Toți. Azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut. — Am ajuns - zise tătarul, arătând poarta haremului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oaspeți împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul, privindu-i curios pe dunărenii prăvăliți la umbra unor tătăroaice în floare. — Mărite han! - spuse spătarul Vulture după ce-și stăpâni în ultima clipită un iminent zgomot stomacal. - Noi, adică eu, Vodă și Broanteș ne-om duce, conform tradiției, la Stambul, să vedem dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe aceștia din urmă. După vreo două ceasuri de cale bună, se lăsă noaptea. Călugării mergeau prin stepă fără grăbire. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l pierd?! — Se ridică aici o problemă - răspunse visător viziriul. Oamenii, spătare, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu dexteritate mari bucăți de șnițel - că rapsodului vostru i-a căzut cu tronc țigăncușa armeanului. Am spus corect? — Corect, luminăția-ta - răspunse spătarul. Vădiți o uimitoare cunoaștere a limbii noastre.. — Natura meseriei mele și-o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului „i s-au aprins țurloaiele”, nu? — Călcâiele, luminăția-ta - îl corectă spătarul Vulture. — Da? - se încruntă viziriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v’am vădzut și mare sminteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din presocratici, din neoplatonicieni, din Alixăndria sau din Organonul aristotelic, pe scurt o întreagă bibliotecă ambulantă din care Ianis împrumuta în țările dunărene pe grâu, orz, ovăz, rachiu de pere, icre de morun și miere de albine. Suntem deci pe mare, într-o frumoasă dimineață cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Toto - spuse bătrânelul și apoi se întoarse spre călugării noștri: pe dumneavoastră care-ați venit astăzi cum vă cheamă? — Pe mine mă cheamă Metodiu - răspunse cu blândețe preacuviosul Metodiu - iar pe tovarășul meu Iovănuț. — Și veniți de departe? — Din țările dunărene. — Interesant - spuse bătrânelul. Și cum e vremea pe acolo? — Schimbătoare - răspunse Metodiu. — Vedeți? - zise bătrânelul. Mai întreb eu, mai întrebați dumneavoastră, trece timpul și o dată ne trezim dimineață cu ditamai ceaiul. Acum întreb: da’ vânt bate pe acolo? Bate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde se întoarse într-un buzunar cu o diplomă magna cum laudae, iar în celălalt cu doi tubercoli, pe care îi plantă de îndată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sârguință mințile tinere cele mai strălucite din toate locurile unde-a ajuns umbra crucii Sfântului Petru. Umbra aceasta n-a ajuns încă pe la noi, dar îngăduie înalt-prea sfinția Voastră ca la răcoarea ei să intre cât de curând și câțiva dunăreni de-ai noștri. Socotiți numai ce lumină ar răspândi aceștia peste plaiurile noastre, după o ședere de un an-doi-trei aici. Bănuiesc că frumosului dumneavoastră gând - zise cardinalul Damiani - i se asociază și mica rugăminte ca scaunul papal să le ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]