2,902 matches
-
de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dacă recuperezi ceva armament care poate fi folosit. Și verifică subsolul, să nu fie montat ceva explozibil acolo. Am înțeles! Mă anunți dacă găsești ceva. Carol și Romulus aduc pe brațe o femeie leșinată. Locotenentul îi luminează fața cu lanterna. Dungi subțiri și lungi, cu margini însângerate, lăsate de o cravașă, sunt perfect vizibile pe față și umeri. Ce-i cu ea? Am găsit-o în biroul de 'colo șa! Cu un gest scurt al capului, Carol arată spre spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primăriei să-și mîngîie caii, cei doi ce-i erau dați În grijă. Aveau ochii mari, umezi, lui i se păreau omenești, Înțelegători; se sprijini cu mîinile și fruntea de grumazul unuia din ei și rămase așa cîteva minute, În dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mîngîind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce Înseamnă să fii om!” Apoi plecă Împăcat cu el. CÎnd ajunse acasă, În curte, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu fie adevărat? Atîta lume vorbește! - Și, totuși, dacă nu-i adevărat? Lumea vorbește vrute și nevrute, asta e lumea. - Nu se poate să nu fie adevărat. Să-ți dau un exemplu, rosti una din ele, Îmbrăcată Într-o rochie maro cu dungi verticale subțiri, galbene și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara Își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surîse. Vru să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
decît În absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci Înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre Înserare și noapte, În fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat În dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” Întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decît pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-i spună băiatul În vîrstă de 18 ani ce desfăcea o sticlă cu bere, și eu mă miram că un tînăr la vîrsta lui poate pricepe asemenea lucruri. Ana privea spre fluviu, dar de la masă, perspectiva, Închisă parțial de dunga lată a gardului de la capătul Grădinii și a platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Intrînd, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lîngă ușă, care se mișcară: primul lor semn de Înviorare În primăvara aceea. Era Îmbrăcată cu o rochie, bleumarin Închis, ușor sobră - Între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stîng pînă spre mijlocul Încins cu un imaginar cordon alb, făcînd parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tînără, observai, - Împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un obraz care, e limpede, este prea mic
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
Tel. 0741291569. Dorel, din Timișoara, mulțumesc doamnei Sabina că mi-a adus soția înapoi. Telefon 0746766727. Dinu, din Arad, mulțumesc doamnei Sultana că mi-a dezlegat cununia. Tel. 0744254471 sau 0721580640. Pierdut cățel Labrador maroniu închis, cu ochi verzi și dungă albă pe piept, are 4 luni și răspunde la numele „SCUBY“. Suferă de o boală genetică rară. Oferim recompensă. Telefoane 0745010169, 0722457927, 475748. DECESE Înregistrate la Timișoara în perioada 24 noiembrie - 1 decembrie 2005 Toth Alexandru, 72 ani l Popescu
Agenda2005-49-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284460_a_285789]
-
s-a născut în urma înmulțirii elementelor inproductive, elementul productiv al țării, țăranul, dă îndărăt, se corumpe, împle temnițele. Nu se poate zice că în lămurirea cestiunii am fi cruțat pe cineva. Drepți și cu unii și cu alții, am aruncat dungi largi de lumină asupra relelor ce discompun și corup societatea română, dovedind totodată că elementul evreiesc, improductiv cu totul și alungat de mizerie și stricta organizare a statelor vecine în țara noastră, e dintre toate cel mai uzurar, cel mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu curul spre ușă când îți intră bărbatul în dormitor... Cum dracu de n-am pus eu mâna atâția ani pe curea și să te croiesc peste buci până la sânge, să nu poți să stai pe scaun decât pe-o dungă, sau pe-o vangă, pe zbanț... Un intelectual e un imbecil când crede că o femeie poate să-l înțeleagă, eu am fost, în orice caz, un astfel de imbecil (și-și zornăi cu putere cheile în buzunar in timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rapid îl evitai și eu, mă întinsei peste masă și doar ridicai mâna cu paharul spre cineva mai binevoitor care mă observa demult... Băurăm! Matilda stătea în capul mesei, ea nu bău. Observai că pumnii ei, pe jumătate ascunși de dunga mesei, erau încleștați. "Orice-ai zice, Matilda, într-o situație ca asta îți iei boarfele și te duci, zise Tasia fără respect pentru ceea ce ar fi putut spune cumnată-sa. Îți iei boarfele, ca să nu mai ai discuție într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te trimit la ea. Eu nu m-am angajat să-ți întrețin ție familia! Cum, dar e mama, începe să strige la mine... Da? Și îi ard una! Atunci o văd că îmi bagă ghearele în gât, uite-așa niște dungi mi-a făcut pe grumaz. Atunci m-am desfăcut și eu la curea și trage-i pe buci... Ce vorbiți, dom' profesor!? Păi loviturile astea de curea îi plăceau, scotea niște țipete nu de durere, ci de veselie, chiuia, dom
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceea, nu ți se loveau genunchii de nimic. Patul era de fier, asemeni celor din spital, de fapt o simplă somieră, dar peste ea avea o saltea de lână și o cuvertură dintr-un material simplu de in, cu mari dungi de culoare verde care dădea încăperii un aer tineresc, foarte aerisit, parcă sportiv. De-a lungul lui, în loc de noptieră avea un fel de bancă din stejar lustruit pe care zăceau cărți și alături de pernă o veioză și un aparat de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când era frumoasă cum era?" "Hm! Se vedea la rădăcina nasului o distanță lată între ochi, semn al unei voinți încăpățînate și indestructibile.'' "ça te mettais à l'épreuve... Bun, și ce ciorapi purta?" Mă pufni râsul. "Purta ciorapi cu dungă sau fără?" preciză ea. "Fără! Ce semnificație au ciorapii?" Nu-mi răspunse, se uită într-o parte în felul ei, ca și când n-ar fi auzit întrebarea. Expresia i se schimbă, părea mulțumită de sumarul interogatoriu. "După-masă, zise, ne plimbăm și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că tinerețea lui Gorman îi îngrijora, deși era mai în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă și se așeză lângă Ripley. Aceasta se ridică numaidecât și se așeză de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo suprapopulată cu ființe dintr-o altă epocă. Era prea mult. Mă răzbunam punând mâna pe cartea de telefon și urmărind pagină cu pagină povestea mizeriei umane. Acolo se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se știe când și la ce puteau folosi), rupând și-acum șervețelele de masă în două (să ajungă și pentru mâine), ștergându-și nasul în batista „Braiconf“ (de-o culoare și-o rezistență cretină, neverosimilă: verde deschis, tare, cu dungi violet), păstrând în sertar chiloți și maiouri tetra, chinezești (purtate până când se îngălbeneau de uzură), învelindu-și scaunele de la Logan în folie groasă, transparentă, cu tot cu tetiere - o mașină întreagă, aruncată din fabrică într-un sac de plastic. O bombă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iar, măi Cezărică? Da’ de ce?“ „Am aflat co-combinația la Loto! A-agențiile se-nchid la doișpe, tra-tragerea-i la șapte. Te-ai, te-ai prins?“ „Sincer, nu.“ M-am întors spre Maria. Se eliberase din brațele mele și-acum își aranja dunga subțire a ciorapului, să treacă exact prin crăpătura laterală a fustei. Degetele nu coborau inocent, și nici întâmplător. De fapt, nu era nimic de aranjat, ci doar de stabilit un raport de putere: ea îmi arăta ceva, eu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sticlă și urmăreai morunii și nisetrii fugărindu-se printre alge și bolovani. N-am intrat, doar ne-am lipit nasul de geam: vreo cinci sau șase marinari stăteau la un rom. Îi recunoșteai imediat, după cicatrici și tricourile alea cu dungi, ca la pușcărie: le purtau și vara, și iarna, și probabil și noaptea în pat. Pielea se sudase pe ele, ca o hartă vie pusă la uscat. Îți trebuia timp și răbdare s-o citești; noi n-aveam nici una, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l dai la schimb pe patru Opel Astra noi și-ți mai rămâneau și bani de-o excursie la Paris. S-a grăbit să treacă dincolo, cu pantofii într-o mână și costumul în cealaltă. Îl purta pe braț, la dungă, cum fac ospătarii cu șervetul; sacoul stătea smirnă, cu un mic umeraș de lemn băgat pe dedesubt. A închis ușa după el, cuminte și respectuos. Eu am fugit să mă bărbieresc. Mă aștepta o corvoadă, al doilea lucru care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
roz era udă (se vedea limpede asta din aspectul deschizăturii), nu foarte atrăgătoare. Clamele metalice o ciupeau chiar în mijloc, cu forță și precizie tipografică, împiedicându-ne să privim prin deschizătură. Mai apărea și-un punct albicios sau poate o dungă, ceva nou și nepotrivit care se prelingea printre clame, cum se întâmplă cu viermii pe miezul piersicilor, vara. Ne-am dat pe rând cu părerea („Uite lindicu’!“, „Care-i, bă, cariciu’?“), unii și-au adus aminte de numele hazlii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
desenată, pornind de la schiță. Semnele se-aflau acolo, nu lipsea decât ochiul care să le citească și mintea, murdară și inofensivă, care să le proiecteze: părul lung, brunet-aprins, lăsat să se prelingă pe spatele neformat încă; rochița călcată perfect, la dungă, sub care vara nu mai există chiloțeii (e prea cald, se înțelege); întinderea netedă a brațelor, fără julituri, vânătăi sau ciupituri de vărsat; mușchii nerăbdători ai picioarelor, simpli și neatinși. Și, mai presus de toate, o privire mare, neagră, nevinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuia decât să aștepți, și să culegi roadele. Din a doua poză, zâmbea mama ei, la cincizeci de ani, lângă capota unui Ford Mustang. Aici, fotografia fusese trasă în Kodakolor, roșul de flacără al Mustang-ului spărgea cerul albastru cu dungi albe, lipseau doar cele 51 de stele ca drapelul să fie complet. Mașina îți lua privirea, dar femeia de lângă ea mă interesa mai mult. Am examinat-o filial, respectuos, fără prejudecăți: ochii vii, fără cearcăne, pielea întinsă (puțin cam albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zonă. În fiecare dimineață, străzile și aleile din Pajura se trezeau bântuite de niște ființe teribile, cu nume înspăimântător: Riveranii. Scria mare, în semicerc, pe-un panou rotund înfipt în vârful unui stâlp: „Cu excepția Riveranilor“. Cine să fi fost ăștia? Dunga roșie tăia amenințător panoul, ca o lovitură de cuțit. Te gândeai întâi la râuri, după aia la lucruri secrete, primejdioase. Riveranii adunau copiii neascultători, care întârziau la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]