5,416 matches
-
de Dumnezeu prin aplecarea spre patimi. Patimile reprezintă uitarea de Dumnezeu, uitarea teoretică și practică a țesăturii raționale a lumii, prin care se străvede Dumnezeu, Rațiunea Supremă. (n. s. 202, p. 160) 119 „... Amin”. „Amin. Cuvântul Amin este un cuvânt ebraic, care înseamnă așa să fie”. (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, LXV, în PSB, vol. 2, p. 93-94) Bibliografie ● La selecția tematică a citatelor Părinților și scriitorilor bisericești, s-au folosit următoarele ediții ale colecției Părinți și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
faptelor de limbă, așa cum s-a întîmplat în cazul cacografiei cu â și cu sunt sau în cazul așa-zisei "limbi moldovenești". 272 Vezi Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 49-50. 273 Fenomenul este relevant în cazul limbii ebraice, refăcute în epoca actuală pentru a reuni (pe un teritoriu comun) pe evreii din diferite zone ale lumii. 274 Vezi Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Științifică, București, 1974, p. 57-67. 275 Vezi în acest sens Herbert Landar, Language and
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1968-1972) la Freiburg; a și publicat un interviu cu celebrul filozof german. L-a guvernat insistent ideea de patrie, de unde doctoratul (1973) cu teza vizând Patria la Pindar și Eminescu; l-a ademenit Cântarea Cântărilor, capodopera biblică, transpunând-o din ebraică, direct. Fișa lui bibliografică include versiuni în română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune ebraică și islamică ori în simbolismul budist, deșertul e spațiu de așteptare; pustia cheamă, ademenește și constrânge. S-a spus, forțând lucrurile, că simbolismul deșertului, tărâm de adânciri și iluminări, e "unul dintre cele mai fertile din Biblie" (Jean Chevalier, Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
despre moarte, niște tristia, sunt fragmente de monolog narativizat, recital de constante și variabile. Pigmenți de înțelepciune de pe Nil ("Cartea morților") și ecouri din Buddha, catastrofisme din Apocalipsă, trimiteri la "Marele Ordonator", la "Nirvana" și "Karma" sau la "Ultimul Dibuk" (ebraic), acorduri biblice despre "Gog" și "Magog", despre "Sfânta Vergură" ori despre "cămașa lui Hristos" acestea, cumulate, conduc la ideea de murire și regenerare în etern. "Moartea-și primblă iar trăsura / prin turcitul București" (Doina Melodie fără sfârșit). Dacă în Rosarium
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de cîtă smerenie avem nevoie să înțelegem asta și să ne supunem ? Realizați ce bucurie imensă, ce cîntare a cîntărilor presupune asta ? Atunci, bucurați-vă ! Căci în Adam sălășluiește înțelepciune divină, ființa sa este întemeiată in divinis. Verrum esse ! În ebraică, Adamah înseamnă "pămînt interior", "tărîm al făgăduinței", de cucerit, dar și promis. Iar un mit hasidic ne spune că se află mereu împrăștiați pe pămînt 36 de înțelepți, oameni de obicei umili și umiliți, dar care țin baierele lumii, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mod de viață (Pierre Hadot) și la impunerea fericirii ca preocupare a gînditorilor, în peisajul secolului al XXI-lea. Apoi, filosofia nu mai este o poveste strict occidentală. Se scrie filosofie și în sanscrită, chineză, tibetană, japoneză, arabă, persană sau ebraică, limbi care oferă multe sensuri noi, îmbogățitoare, ca să nu mai spunem că fac filosofie și popoare fără scriere (Lévi-Strauss). Globalizarea, multipolarismul și tehnologia aduc și ele bulversări majore și foarte multă incertitudine. Viitorul este deschis... 2.8. PRIMIȚI CU APOCALIPSA
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
casa lui Israel, ea, ne-evreica, și dă naștere unei seminții. Faptele săvârșite de Rut față de soacra ei sunt fapte de iubire și bunătate, fără gândul la răsplată, nici obligație morală. Ele țin de hessed, milă, generozitate. Mai târziu, în ebraica rabinică, acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor, asigurarea unei zestre pentru mireasa săracă, îngroparea mortului. Cartea lui Rut anticipează această
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al unei apropieri de Dumnezeu. Despre buna folosință a morții voluntare Dar, în iudaism, ca, de altfel, și în alte tradiții religioase, suferința nu este doar un rău suportat. Ea poate fi voluntară, ca în cazul martiriului. Locuțiunea folosită în ebraică pentru a desemna martiriul înseamnă literal "sfințirea Numelui (lui Dumnezeu)"hh. "Sfințirea Numelui" constă mai întâi în a-i proclama sfințenia în rugăciuneii, apoi în a-i manifesta sfințenia în fața coreligionarilor și a ne-evreilor printr-o respectare riguroasă a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
existenței de pe pământ. După deznădejde începe timpul consolării. În Numeri se spune: Atunci toată obștea a ridicat strigăt și a plâns poporul toată noaptea aceea"uu. Midrash-ul plasează această noapte la Tish'a be-av, adică a noua zi a lunii ebraice av (iulie-august). Interpretarea care-i este dată este următoarea: văzând că poporul său plânge fără motiv, Dumnezeu ar fi spus: Voi face din noaptea aceasta o noapte de plâns pentru generații"vv. Ființa care suferă nu este singură, Dumnezeu veghează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a suferit Iezechiel și se încrede în Dumnezeu ca și el. În atmosfera apăsătoare a acestei zile de doliu, se citește la sinagogă cartea biblică a Plângerilor, pe care tradiția o atribuie profetului Ieremia, martor la distrugerea Primului Templu. Titlul ebraic al cărții este o întrebare, Eikha, "Cum?", și această întrebare apare de mai multe ori în chiar corpul textului. Pe de altă parte, se citesc elegiixx care exprimă nostalgia poporului lui Israel pentru pământul lui și-i îndeamnă pe îndoliați
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fusese transmis doar în greacă, în Războiul evreilor, de către istoricul și comandantul militar evreu roman Flavius Josephus și citit de evrei în versiunea originală abia în secolul al XVI-lea. Relatarea lui Josephus este, desigur, parțial cunoscută, printr-o traducere-adaptare ebraică, Sefer Yossipon, începând din secolul al X-lea. Însă în această versiune evreii asediați nu se sinucid, ci mai degrabă luptă până la moarte. Cât despre sinuciderea colectivă de la Iotapata, survenită după eșecul revoltei iudeilor împotriva romanilor în 70 din care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
putem considera că vocația morții pentru credință, cu rădăcini în originile Bisericii primitive, ideal de suferință voluntară ținând de imitatio Christi, nu este străină de noua configurație a martiriului evreiesc în perioada Cruciadelor, care o readuce la ordinea zilei. Cronicile ebraice ale primei Cruciade asociază martiriul cu răsplata cerească și furnizează pentru prima oară o imagine clară a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată în nenumărate rânduri reticența în a stabili o relație între martiriu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al XVIII-lea. În raport cu alte populații, grație structurii de întrajutorare pe care au dezvoltat-o, sărăcia lor a rămas mai mică decât a țăranilor. În ce privește Inchiziția, aceasta nu i-a vizat direct pe evrei stricto sensu, decât prin cenzurarea cărților ebraice, ci mai degrabă pe cripto-evrei și pe creștinii iudaizanți, și doar pe acei evrei acuzați că atacă creștinismul sau că fac prozelitism printre creștini. Evreii ca atare, chiar dacă erau priviți ca eretici, se găseau deasupra jurisdicției Inchiziției. Maurii și protestanții
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fideli religiei lor, precum strămoșii lor, și au acceptat mai degrabă să moară ca evrei decât să trăiască devenind creștini 26. Materialul din care s-a inspirat cronicarul pentru a descrie situația de la Tulczyn din 1648 provenea din trei cronici ebraice contemporane publicate înainte de a sa27. Uneori copie conținutul acestora, alteori le parafrazează, dacă nu transpune în relatarea despre Tulczyn evenimente care se produseseră în alte părți. Cititorii cronicilor nu erau interesați atât de relația istorică, cât de cea între masacre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asupra evreilor între 1575 și 1605, această din urmă dată fiind cea a ediției complete. Deși copii ale acestui text circulă mult timp în manuscris fără a cunoaște totuși o largă răspândire, el este tipărit pentru prima oară în versiune ebraică de un iluminist evreu, Letteris, în 1852, la Viena. Va deveni apoi o sursă importantă pentru istoria secolului al XVI-lea. Traducerea germană apare în 1858 la Leipzig. Publicarea în franceză i se datorează lui Julien Sée și se produce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aici clar modurile diferite de a răspunde la catastrofă care-i disting pe așkenazi și sefarzi. În traducerea în idiș a Sceptrului lui Iuda, căderea Ierusalimului și distrugerea Templului sunt direct legate de păcatele evreilor, și nu, ca în originalul ebraic, de revolta lor împotriva Romei și de asasinarea guvernatorului imperial al Ierusalimului. Cronica lui Ibn Verga trebuia să intre în tiparul tradițional de explicare, care făcea din dezastru în primul rând pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele lui Israel. De asemenea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evrei din secolul al XIX-lea au inițiat o mânuire nouă a ei, anunțând, prin anumite laturi, practicile contemporanilor noștri. Astfel, între secolul al XIX-lea și mijlocul secolului XX se publică mai multe colecții de surse prezentând răspunsurile literare ebraice la Cruciade. Ceea ce, mai mult decât o relatare istorică oarecare, pune la dispoziția intelectualilor și a publicului, în formă concentrată, memoria lacrimală evreiască. Cruciadele se erijează, pentru noii istorici și filologi, în momente fondatoare ale suferinței evreiești în diasporă. Astfel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
publicului, în formă concentrată, memoria lacrimală evreiască. Cruciadele se erijează, pentru noii istorici și filologi, în momente fondatoare ale suferinței evreiești în diasporă. Astfel, celebrul predicator și savant vienez Adolf Jellinek pregătește încă din 1880 prima ediție modernă a surselor ebraice despre Cruciade. Acest om de acțiune, deși credea în integrare, nu desconsidera trecutul și istoria lui de suferință, ba chiar dimpotrivă, ca și cum cea din urmă n-ar fi avut caracteristica de a-l face uitat pe cel dintâi. Deopotrivă implicat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în sânul comunității, el își făcea cu ardoare munca de cercetare în domeniul iudaismului. Adolf Neubauer, născut în Ungaria și stabilit în Anglia, devenit conservator la Biblioteca Bodleiană de la Oxford, și Moritz Stern, rabin și istoric, publică în 1892 Cronici ebraice ale persecuțiilor evreiești din timpul Cruciadeloreeee, o culegere de cronici în ebraică, cu traducere în germană, care contribuie la profesionalizarea meseriei de istoric al evreilor. Istoria evreiască de suferință devine astfel accesibilă cititorilor de limbă germană. Patru ani mai târziu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
domeniul iudaismului. Adolf Neubauer, născut în Ungaria și stabilit în Anglia, devenit conservator la Biblioteca Bodleiană de la Oxford, și Moritz Stern, rabin și istoric, publică în 1892 Cronici ebraice ale persecuțiilor evreiești din timpul Cruciadeloreeee, o culegere de cronici în ebraică, cu traducere în germană, care contribuie la profesionalizarea meseriei de istoric al evreilor. Istoria evreiască de suferință devine astfel accesibilă cititorilor de limbă germană. Patru ani mai târziu, Sigmund Salfeld publică un volum ce conține materiale legate de persecuțiile de pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și reeditări, versiunea prescurtată în trei volume care apare între 1887 și 1889 (zece ediții până în 1930) contribuie mult la asta. În versiunea prescurtată, Istoria lui Graetz devine una dintre cele mai citite cărți din Germania. Tradusă și adaptată în ebraică în 1890-1899, ea va avea un mare impact asupra populațiilor ebraizante din Europa de Est. Mai multe traduceri în idiș apar, de asemenea, începând din 1897-1898. În franceză, această sumă istorică apare în cinci volume. Rabinul Lazare Wogue participă la traducere, prefațată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Tot seculare, în alte zone se ridicau voci care nu mai așteptau salvare și sprijin de la schema clasică distrugere/izbăvire sau de la o intervenție divină. În poemul său despre pogromurile de la Chișinău din 1903-1906, intitulat În orașul măcelului, marele scriitor ebraic Hayim Nahman Bialik, în contrast cu poetul medieval care se plânge de tăcerea lui Dumnezeu în fața nenorocirilor abătute peste poporul lui, introduce furia în literatura distrugerii. Acest poem de trei sute de versuri îi îndeamnă pe locuitorii orașului la autoapărare, proclamă că moartea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
poem este astăzi adăugat martirologiei din liturghia de Kippur, solemnitate a ispășirii religioase prin excelență. De fapt, Bialik însuși fusese influențat de clișeele tradiționale despre pasivitatea poporului evreu, neluând în considerare actele de rezistență din timpul pogromurilor. Cât despre literatura ebraică produsă de imigranți în America sau de poeții care trăiau în Rusia, aceasta, atunci când evocă pogromul, se plasează în registrul lamentațiilor tradiționale. Astfel, pentru mult timp, diverse răspunsuri la dezastru vor coabita și se vor întrepătrunde în interiorul iudaismului mondial, inclusiv
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moartea cu dragoste, inclusiv în timpul Soluției Finale. Între 1940 și 1942, rebbeoooo Kalonymus Kalmish Shapiro din Piaseczno ține o serie de predici sabatice în ghetoul din Varșovia, la domiciliul său transformat în sinagogă și în cantănă populară. Le traduce în ebraică și le îngroapă la începutul lui 1943. Descoperite de un muncitor polonez după război, ele sunt publicate în 1960 sub titlul Focul sacrupppp. Or Shapiro, el însuși exterminat, considera suferința evreilor ca o suferință a lui Dumnezeu. Ea nu se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]