35,511 matches
-
de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o singură chila, si era un spectacol demn de văzut cum incredibilul Miti Matái reușea să-l mențină în echilibru mile întregi, pentru ca să-l îndrepte dintr-odată, să realizeze o manevră complicată cu o abilitate extraordinară și apoi să-l ridice pe chila cealaltă, ca un jongler care este în stare să țină un obiect în echilibru, în ciuda vântului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l mențină în echilibru mile întregi, pentru ca să-l îndrepte dintr-odată, să realizeze o manevră complicată cu o abilitate extraordinară și apoi să-l ridice pe chila cealaltă, ca un jongler care este în stare să țină un obiect în echilibru, în ciuda vântului și a valurilor. Iar Tapú Tetuanúi învăța. Învăța din clipă când se trezea, după o dimineață agitată, în care trebuise să doarmă rostogolindu-se de colo colo pe puntea de la prova, până când, odată cu zorii, se retrăgea iarăși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acoperit cu ulei, să se facă reparațiile. Pentru aceasta, toți oamenii trecură pe puntea din stânga, făcând în acest fel că partea dreaptă a vasului să se ridice din apa atât cât era nevoie, insă încercând în același timp să mențină echilibrul, pentru a nu pune în pericol ambarcațiunea. Atunci dulgherul începu să se miște cu agilitatea unei maimuțe, atârnat de o funie groasă în exteriorul vasului și „cârpindu-l“ cu ajutorul unui ac uriaș din os, pe care un ucenic de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adapta la orice mediu. Nici un marinar european nu s-ar fi simțit în stare să repare o navă de treizeci de metri lungime folosindu-se doar de funie împletita din fibră de cocotier și menținându-o, în același timp, în echilibru pe una din chile, însă cei de pe Marara o duceau la bun sfârșit cu naturalețea unui fapt cotidian și, în timp ce dulgherul și ajutoarele sale munceau, ceilalți ascultau într-o tăcere respectuoasa relatarea plină de amărăciune a captivității fetelor, o povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
folosesc spoturi de dimensiune mică, ce pot lumina doar anumite porțiuni ale subiectului (ochii în cazul unui portret sau numele mărcii în cazul unei fotografii publicitare) (figura 5.5). Fig. 5.5. Iluminare complexă de studio Se poate observa un echilibru între zonele de umbră și cele de lumină, punându-se astfel în valoare portretul. Soluția iluminării „artistice” a fundalului poate fi înlocuită cu una simplă, fără a crea astfel structuri de lumină și umbră, care sunt inutile pentru unii fotografi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
cele mai afectate fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor care conțin subiecte cu contraste scăzute (figura 6.3). Fig. 6.2.a. Negativ corect expus și imaginea pozitivă rezultată Există un echilibru între zonele luminoase și cele de umbră. Fig. 6.2.b. Negativ subexpus și imaginea pozitivă rezultată Pe negativ avem zone mari transparente (albicioase), fără detalii, cărora le corespund în pozitiv zone puternic întunecate. Fig. 6.2.c. Negativ supraexpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de orice interes, striga să fie lăsat în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând ghidonul metalic, încercând s-o susțină, dar puterile lor se dovedeau nefolositoare. Luana se încăpățâna să urce pe șa. Se chinui până îi dădură lacrimile. Păcat că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe culoar clătinându-se. Nuța Cordel se îndrepta spre ea, cu un zâmbet lățit pe toată fața. Ce mi-au auzit urechile? Te-a lăsat bărbatul. În sfârșit, s-a lămurit cine ești. Luana nu reuși să-și mai găsească echilibrul. I se înmuiară picioarele și se rezemă de perete. Nuța o țintuia cu privirea ei verde, de o răutate dementă. Știam că mai devreme sau mai târziu vei fi pedepsită pentru tot răul pe care mi l-ai făcut, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns și nevăzut în spatele zidului, care-i cerea cu fermitate să se trezească. Strigătul lui avu efect de tunet în tunelul îngust și rece, pământul i se cutremură sub picioare, își pierdu echilibrul și căzu plângând, în timp ce lumina dispărea înghițită de întuneric. Se ridică în bezna înfricoșătoare cu un efort supraomenesc, se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să-l împingă, să-l dărâme. "Nu pot, Ștefan. E prea greu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strigat Adam cât l-au ținut puterile. Nu mă părăsi, Johan! Johan s-a Întors fără grabă. Era Întuneric și Adam nu-i vedea fața prea bine. Valurile Îi ajunseseră până la genunchi și era cât pe-aci să-și piardă echilibrul. — Pleacă, Adam! Ți-am spus, nu trebuie să te ții după mine. Glasul Îi era liniștit, Însă Adam a știut că numai liniștit nu era. Adam a Înaintat spre el, pietricelele ascuțite și noroiul nu-l mai necăjeau. — Adam, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi evitat, ca întotdeauna un răspuns sau i-ar fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică japiță curioasă! Parcă-l vedea tronând la biroul lui masiv, încărcat de cărți până la refuz, teancuri întregi aflate într-un echilibru precar, cu multe semne, bețe de chibrit sau scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la cine știe cine. Una cunoștea dorința celeilalte, se știau toate între ele și echilibrul părea de nezdruncinat. Șoaptele pluteau până târziu de la un pat la altul. Imaginea fraților dăruiți se dubla cu imaginea băieților de la fermă, în liniște, fără nici o zbatere și ele se și vedeau în iarnă măritate, la casele lor de pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odaia copiilor nu se mai aude nici un zgomot, închide lumina. Este foarte receptivă la mângâierile bărbatului, deși se sfiește s-o arate prea clar, afișează mai degrabă o reținere care pe el îl incită. În toate există o compensație, un echilibru, gândește el. Sosi autobuzul în stație. Marcu se îndreptă către mulțimea celor care se îmbulzeau la scară. Sper să te mai văd pe la Alexe, îi spuse el înainte de-ai întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se stabilea o înțelegere, ea era îngrijorată pentru rodul ce avea să vină, așa calm, fără panică, îi ajungea o privire ca să știe dacă trebuia sau nu apă, dacă odaia era suficient de bine aerisită. Inginerul Marcu avea încredere în echilibrul ce-i guverna familia, nu-și făcea probleme, știa că soția lui este mereu prezentă și asta era suficient. După prima naștere, când ea îl anunță că este din nou însărcinată, el bănuise, datorită balanței cu care era obișnuit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
starea de agitație până în pragul unei nevroze greu de stăpânit. Poate tocmai de aceea Fana dorea să fie conciliantă, să înăbușe din fașă orice neînțelegere, se temea să nu-și deregleze puținele ei relații de amiciție și, odată cu ele și echilibrul interior. Ba chiar, într-un exces de zel, ea deschidea ochii prietenelor ei asupra lui Ovidiu, el reprezenta un punct de atracție și, dacă era cazul, cu dragă inimă accepta să medieze un schimb de scrisori, ori mai mult, înțelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul, împiedicând-o să obțină un rezultat bun pe plan cognitiv. În momentul când, fără să se aștepte la așa ceva, prietena ei, Carmina îi spusese că se vor despărți timp de un an de zile, ea rămăsese aproape imobilă, nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea plinului ei sufletesc, că descoperise, în sfârșit, un om din lumea largă, în fața căruia să-și poată deșerta amărăciunile, ca să primească în schimb, vorbe de duh, bine chibzuite, trecute prin ciurul experienței de peste ani, ca să poată căpăta încredere atunci când echilibrul cu ea însăși amenința să se clatine. De când fusese alungată sau mai bine zis singură se îndepărtase de profesorii Alexe, descoperise în primul rând că este posesoarea unor ore plate și goale, pe care nu știa cum să le umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zgomotul de afară, presant, liniștea din casă, apăsătoare. Uneori te doresc. Ovidiu, îți simt lipsa. Și eu te doresc, iubita, crede-mă, parcurg totul în goană, cu sufletul la gură, mă pregătesc mereu pentru revederea cu tine. Ea îmi aduce echilibrul. Și am nevoie de echilibru, multă nevoie. Uite, azi am ieșit de la o ședință mai repede decât speram, am vrut să-ți dau telefon la serviciu, să te rog să găsești o scuză ca să pleci mai repede, n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din casă, apăsătoare. Uneori te doresc. Ovidiu, îți simt lipsa. Și eu te doresc, iubita, crede-mă, parcurg totul în goană, cu sufletul la gură, mă pregătesc mereu pentru revederea cu tine. Ea îmi aduce echilibrul. Și am nevoie de echilibru, multă nevoie. Uite, azi am ieșit de la o ședință mai repede decât speram, am vrut să-ți dau telefon la serviciu, să te rog să găsești o scuză ca să pleci mai repede, n-aș fi vrut să ajung aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea șocant, că viața mea acolo, alături de Dimitrie e de fapt o bătălie continuă. Că stau de veghe noapte și zi, cu atenția încordată și mereu îmi este teamă să nu se interpună ceva, să nu se strice între noi echilibrul, foarte rar mi se întâmplă să uit de luptă și să mă las copleșită de senzații. Uite, acum două zile m-am dus la fermă după Dimitrie, îmi intrase mie în cap că Dimitrie, în fine, o oroare, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încoace și încolo, nici nu-ți observam mașina. O strânse lângă el. O simți foarte subțire, dar crezu că-i numai din pricina faptului că se obișnuise cu trupul Larisei. Gestul lui o dezechilibră, se agăță de el până își regăsi echilibrul, apoi îl respinse cu palmele. Bine, astăzi, îi spuse, și-i sărută lobul urechii, fără să țină cont de respingerea ei, dar mâine, în altă zi? Mâinile ei vlăguite nici nu reușeau să-l clintească. De alminterea, el nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o înțelege pe deplin și-i aprecie momentul de sinceritate. Nu e prea simplu să faci în fața unui om pe care abia îl cunoști un bilanț lucid și neiertător al vieții tale. Ghici existența unei alerte reale ce-i altera echilibrul, și, sigur, ar fi vrut să poată exista și pentru cazul ei o soluție. Ca o compensație, povesti despre sine, despre decesul soției, despre fiica sa, Ela, și despre micile dificultăți ale singurătății. Sidonia părea că se abandonase ceștii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe nimic! Trebuia să se scuture cât încă nu era prea târziu, în ultima vreme echilibrul său sufletesc se deteriorase în mod evident, ea vedea bine, era conștientă încă de tot ce se petrecea. Atâta vreme cât Ovidiu menținuse o oarecare constanță în ritmul întâlnirilor lor, ea avusese sentimentul că-l stăpânește, că-i înțelege fiecare reacție, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]