2,620 matches
-
Unde-i ura să așez iubirea;/ Unde-i jignirea să aduc iertarea.” Conventualitatea: reprezintă totalitatea activităților apostolice făcute pentru binele societății și al Bisericii: asistență medicală și socială pentru cei suferinzi, activități liturgice și pastorale cu predici misionare, doctrinare și ecumenice, cursuri ecologice, de comunicare și acțiuni caritabile. „Fraților, până când mai avem timp, să facem Binele.” Marile orientări în viață lăsate de Sfântul Francisc, drept moștenire tuturor fraților sunt: dragoste mutuală, stimă înaltă față de sărăcie și fidelitate față de Biserică. Ordinul a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
l-a găsit în persoana ardeleanului Adam Nagy, care, timp de 50 de ani a educat cu har mai multe generații de brăileni, fiind iubit și respectat de întreaga comunitate. Părintele Ambrozie a îngrădit cimitirul, și, generos și cu spirit ecumenic în 1862 a înființat o școală pentru copii unguri, o capelă calvină la care slujea un pastor (care mai târziu avea să oficieze căsătorii mixte, fără actele necesare cerute de către Starea Civilă, făcând mereu propagandă calvină printre credincioșii catolici). Holera
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mișcarea ecumenistă a sporit mereu, iar dușmănia între adepții celor două confesiuni a dispărut de mult cel puțin la nivelul marii mase a credincioșilor. Sunt convins că întâlnirea celor doi înalți ierarhi va aborda cel puțin două mari chestiuni: cea ecumenică, de strângere a relațiilor dintre cele două confesiuni-surori. Despre reunirea Bisericilor nu cred că poate fi vorba decât la nivelul unei declarații generale, diplomatice, pentru că o despărțire istorică veche de o mie de ani nu poate fi anulată în cursul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
islamismul, așa, ca între rude. Despre un asemenea dialog au vorbit multe spirite luminate laici și teologi în ultimele două secole. Au apărut și organizații și organisme internaționale și interconfesionale care-1 promovează cu insistență cum ar fi, de exemplu, Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB). În ultimii 35 de ani campionul acestui nou spirit ecumenist și tolerant a fost însuși Papa Ioan Paul al II-lea, polonez de origine, adică provenit dintr-o țară de un catolicicm fervent și chiar conservator. El
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
sa unele biserici din fosta Uniune, cum sunt Mitropoliile Moldovei și Bielorusiei. În orice caz, Biserica Rusă are cei mai mulți credincioși dintre toate bisericile ortodoxe. De aceea, ea poate juca un rol important în relațiile complicate dintre confesiunile creștine, iar Mișcarea Ecumenică nu poate face nicicum abstracție de ea. În cadrul acestei Mișcări, relațiile Bisericii Ruse cu Vaticanul au o greutate aparte, dată de importanța celor doi parteneri, dar și de istoria încărcată a relațiilor dintre ei. Câteva secole după nașterea ei, Biserica
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Vasile Lupu. Conform aceluiași plan, avea să apară și Colegiul de Teologie din Kiev în 1631. Doar doi ani mai târziu, în 1633, arhimandritul Petru Movilă este ales Arhiepiscop și Mitropolit de Kiev, Galiția și a toată Rusia, în timpul Patriarhului Ecumenic Kiril Lukaris și al regelui Poloniei, Vladislav. Din această poziție, Petru Movilă construiește într-un timp foarte scurt un spațiu comun de valori ortodoxe între Dunăre și Nipru. Opera sa de căpătâi, „Mărturisirea ortodoxă”, redactată în latină și structurată în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iubire întrupează toate convingerile din istorie, din fapte și opere îndreptate spre civilizația iubirii și spre triumful vieții de spirit. Lumina trebuie să se răsfrângă generos asupra realității, cu neajunsurile și dramele ei. Și mai credem că dialogul jovial, cultural, ecumenic trebuie să se circumscrie demnității unui prezent al dinamismului și unui viitor al speranțelor de bine. Cuvintele noastre se vor simple mesaje de iubire, curaj și adevăr. "Să se deschidă în inima culturilor o cale a libertății", iată o sintagmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
toți creștinii. De ex. [Decretul lui] Gratianus socotea camătă orice profit obținut peste capital; la fel și un decret al papei Alexandru al III-lea (+1181), un altul al papei Urban al III-lea (+1187), și un canon al Conciliul ecumenic din Lateran III din 1179, reînnoit în Conciliul din Lyon din 1274. Ba mai mult chiar, Conciliul din Vienne (Franța) din 1311, îl supunea unor pedepse rezervate ereticilor pe oricine ar fi negat că «exercere usuras» ar fi fost o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ar părea inutile pentru oricine altcineva. Dacă disciplina bisericească ar revela nevoia vreunui retuș, se va îngriji Biserica de asta. Nu s-a vorbit puțin, în zilele gloriosului papă Pius al XI-lea (1922-1939), de încercări pentru convocarea unui Conciliu ecumenic, și continuă să se vorbească acum, după evenimentele care au revoluționat fața pământului. Ce răspuns profund ar fi acesta dat celor care au vorbit despre falimentul creștinismului! Dar nu ar fi nici o surpriză pentru toți cei care observă cum, Biserica
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cei care observă cum, Biserica se afirmă în orice domeniu ca o autoritate morală căreia îi revine orientarea lumii. Mesajele papei Pius al XII-lea (1939-1958) revelează deschis această intenție, iar elemente clarvăzătoare o anunță. Dar și deliberările unui Conciliu ecumenic ar avea un efect limitat dacă nu ar fi urmate de o puternică mișcare de reluare a energiilor spirituale ale clerului, atât diecezan cât și religios. „În sărăcie - scrie venerabilul Chevrier - preotul își află forța, puterea sa, libertatea sa. Ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cristos, în fața oricui așteaptă un răspuns din partea unui preot al Său. În capitolul VIII, autorul ne prezintă încrederea Apostolilor în rugăciunea către Duhul Sfânt și consecințele dezastruoase ale vieții sacerdotale în absența acesteia. Respectul lumesc, conflictele (personale sau belicoase), dialogul ecumenic și interreligios (evrei), pot fi depășite prin căutarea desăvârșirii noastre vocaționale în Cristos, de Care nimic nu trebuie să ne despartă pentru nici o rațiune. În capitolul IX, plecând de la reacția Sf. Ap. Petru față de Simon Magul, autorul ia atitudine împotriva
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cât însă celebrațiunea lor nu aduce o atingere ordinii publice sau bunelor moravuri. Religiunea ortodoxă a răsăritului este religiunea dominantă a Statului român. Biserica ortodoxă română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie streină, păstrându-și însă unitatea cu biserica ecumenică a răsăritului în privința dogmelor. Afacerile spirituale, canonice și disciplinare ale bisericii ortodoxe române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală, conform unei legi speciale. Mitropoliții și episcopii eparhioți ai bisericii ortodoxe române sunt aleși după modul ce se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
duhovnicească>”</citation>, Înțelegând că se află față În față cu Dumnezeul său și a enoriașilor păstoriți. Pentru preotul Ioan Răzvan Scurtu . Noul preot transformă biserica de lemn și „chirpici” În catedrala sufletului său. Își susține examenul de capacitate la Centrul Ecumenic din Durău. Slujba de sfințire a locului viitoarei biserici a fost oficiată de Episcopul vicar . Preotul Ioan Răzvan Scurtu face demersurile necesare pe lângă primărie În vederea reparării drumului județean ce străbăte satul Frenciugi. În anul 2000 este atestat ca profesor de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
lansarea de către Eminența Sa Ion Robu, Primatul Bisericii Romano-Catolice Române, a strălucitoarei exegeze Mircea Eliade, semnată de analistul Wili Dangă, de la Institutul Teologic din Iași. A.B.Cum a fost primită această interpretare dogmatică? Bineînțeles, această interpretare dogmatică, cu caracter ecumenic, a atras în jurul standului editurii ieșene, care au avut inițiativa publicării volumului, un mare număr de vizitatori printre care la loc de cinste s-a aflat academicianul Gabriel Țepelea. Vreau să reamintesc că, împreună cu lansarea memoriilor președintelui Ion Diaconescu, volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
foarte departe de prototipul pastorului protestant suedez, care exact în aceeași epocă nu resimte impietate în juxtapunerea propriei specializări în iranistică și exercitarea funcției sale teologice, anume Nathan Söderblom, cunoscut la noi, cum spunea Eliade, mai ales prin activitatea sa ecumenică. Sau de profilul lui Jean de Menasce, în egală măsură părinte dominican și iranist. Un argument în plus ca posteritatea însăși a subiectului și relevanței acestor teze să fie și ea aproape nulă. Alături de cercetările cu privire la folclor ale lui Gaster
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
când ultimii „primitivi” mânuiesc mitralierele sau pier din cauza sifilisului - astăzi, credeți că este indiferent să vezi în mit un fapt social sau un vis sau o superstiție? Cred că trăim sfârșitul „provincialismului occidental”. Dacă Cultura va supraviețui, ea va fi ecumenică sau ceva analog. Trebuie să ne pregătim pentru a dialoga cu oamenii aparținând altor moduri de existență - numiți-o șcum vreți,ț „primitivă”, asiatică, șamanistă etc. În orice caz, nicăieri în altă parte umanitatea nu poate dobândi mai bine conștiința
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu un capitol despre Simbol și Istorie. În acest din urmă capitol nu atac problema frontal: ar fi subiectul unui volum gros. Mă mulțumesc să comentez câteva exemple (simbolismul baptismal, simbolismul Arborelui Lumii = Cruce), pentru a degaja în ce măsură un simbol ecumenic este modificat de o religie istorică (în primul meu caz, tipologia botezului își proiectează simbolismul într-o istorie sfântă- Vșechiulț Tșestamentț - și atunci se pune problema dacă această continuitate istorică abolește în mod real sensul „universal” al unui simbol). Mă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
timpurie în raport cu starea europeană a istoriei religiilor, în particular cu situația acesteia în Suedia - „Nathan Söderblom era cunoscut la noi mai ales prin acțiunea sa de unire a Bisericilor. Rolul său în uniunea «Life and Work» care a organizat Conferința Ecumenică de la Stockholm, în 1925, în asociațiile similare («Institutul etic-social» de la Zürich etc.) și în uniunea «Faith and Order» (conferința de la Lausanne, din 1927) e destul de cunoscut și apreciat în cercurile noastre ecleziastice și în cele interesate în religiozitatea timpurilor moderne
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poarta Hulda, Domul de pe Stâncă, fântâna al-Qods, piața Kotel, muntele Moriah, tunelul Asmoneenilor, cartierul maghrebienilor, moscheea Marwani, muntele Templului, cartierul evreiesc din Orașul Vechi, Institutul Templului, strada Mirga Vlada, strada Profeților, Mea Shearim, poarta Damascului, suk-ul el-Wad, Har Homa, Institutul Ecumenic de la Tantour, Casa Sfântul Isaia, Abu Dis, Notre-Dame-des-Douleurs, Saint-Vincent -de-Paul. Harta 5. Orientul Apropiat și fontierele lui / 162 Capitolul III. Prin Siria și Fenicia / 163 1. Mesia metis / 165 2. Frații noștri musulmani / 169 3. Pe drumul Damascului / 178 4
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit! (Luca, XIII, 34) Întâlniri la nivel înalt, simpozioane, dialoguri, plouă cu invitații. Patru, în medie, la fiecare cinsprezece zile. Punctul comun: toate aceste efuziuni ecumenice se desfășoară acolo unde nu au loc incidente armate. Ierusalimul continuă să nu le vrea, astfel încât lipsesc tocmai acolo unde e mai multă nevoie de ele. Profesioniștii dialogului nu așteaptă să li se spună de două ori că vatra părintească
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-și spună în particular. Colocviul înlocuit cu un cor? Toți ar avea de câștigat. Și totuși, poate că greșeam. Am descoperit în vârful unei coline, între Betleem și Ierusalim dar încă în teritoriul israelian, în fața coloniei-fortăreață de la Har Homa, Institutul Ecumenic de la Tantour, menit în mod explicit "trilogului" (cum, greșit, se mai spune câteodată). O grădină minunată, o bibliotecă de optzeci de mii de cărți, două măicuțe americane (în civil) la intrare și, în fruntea lui, un bărbat înalt, epatant, David
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel care a deschis calea convorbirilor cu șeicul de la Al-Azar și cu grupul său din Alexandria. Așadar, cap spre Cape Cod și spre Tamisa! Să vină la noi Atlanticul și mările Nordului! Nu mă pricep câtuși de puțin la chestiunile ecumenice (fiecare cu competențele lui), dar este adevărat că anglo-saxonii ca și scandinavii și canadianii nu sunt cel mai prost plasați pentru a închide triunghiul. Arhiepiscopii lor n-au admis niciodată steaua galbenă și raziile, și nici n-au binecuvântat cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
explică faptul că libanezul, indulgent și împăciutor în viața privată, se poate transforma într-un energumen dezlănțuit de îndată ce drepturile comunității i se par a fi amenințate (contradicție pe care mi-a semnalat-o Georges Khodr). Și că foarte inventivul Consiliu Ecumenic al Bisericilor, reglementar constituit la Beirut, pare în aceste locuri un articol de lux. Disputa legată de filioque și enciclicile nu provoacă cine știe ce emoție într-o țară în care, ca și la vecini, religia desemnează identitatea grupului și nu realitatea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plecare pentru un progres ulterior pe un plan mai râdicat, în care vor fi dominate și nu conciliate contraste în aparență ireductibile. Astfel, probleme nouă se vor pune, făcându-ne să uităm conflictele trecute. Scopul suprem este realizarea unui stat ecumenic, în care binele nu va fi biruit răul, ci în care lupta va duce la o evoluție dincolo de bine și de rău. Răul nu stă în ideile adversarului, ci în imobilitatea noastră. 3 Iunie 1927 [OLANDA JURNAL DE CĂLĂTORIE]* Plecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Este vorba de cel mai mare cutremur din secolul al XV-lea, care a afectat și alte țări vecine cu Moldova. Fiind un semn, care se adresa în principiu împăratului, monarhului universal, care pentru cronicarul nostru arată că “mesajul cutremurului ecumenic se adresa propriului său suzeran, pe care, prin urmare, îl socotea nu numai voievod și domn, ci, și împărat”. Dumitru Năstase a considerat că această interpretare este întărită de felul în care este primit Ștefan cel Mare la Suceava, după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]