1,989 matches
-
făcut lumea. Dumnezeu, arhitectul, avea o bibliotecă plină de schițe. Sfântul Petru era cadastrul cerului, uneori își dădea cu părerea și despre cum trebuie zidit sub soare, Sfântul Petru i-a șoptit lui Manole câteva cote dintr-un plan al Edenului: "Piatra crescută în cer este altfel decât piatra crescută în inimă. Meștere, zidește, zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Preacurata plânge a toamnă, a dor plânge, părinte. Copoul și-a însușit abuziv partea de primăvară timpurie: a cules o floare de păpădie și a ascuns-o într-un ierbar cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin pătimire, nici măcar în viețile sfinților. Dumnezeirea nu este o compensare echitabilă a spațiilor și, în final, un abandon dulce în nedefinire. Dumnezeu secționează timpul felii fără să-și privească ceasul. Primești moartea, primești viața atât cât te lasă inima; edenul, genunea, casa bonusuri pentru un exercițiu al răbdărilor irepetabile. Genia, marginile sunt perceptibile doar atunci când te temi de hău, așteaptă-mă, vin în curând să-ți alung spaima. Om drag, icoană, contur, umbră, nisip, înger, așteaptă-mă, mai am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privi în ochi un Dumnezeu orb, precum o pasăre și un înger nu-și intersectează aripile în același zbor. Of... cum m-am amăgit, Stăpâne, crezând că sunt singurul daltonist din univers, pe când Tu, Tu, pipăiai culorile cu bastonul prin Eden! Cât de naiv am putut fi! În fond, după propria asemănare m-ai modelat. În dimineața aceasta, Doamne, vei face ascultare desăvârșită, așa cum eu, 33 de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nivel cu geamul meu de la etajul întâi? -Am căzut dintr-un măr. -Ai grijă Ovidiu, nu ar trebui să te urci în pom cu ghipsul pe braț. Dar nu mă asculta. Apoi trecea la strugurii aflați în fața blocului, acolo era edenul pentru el și amicii lui. Îi plăcea să vorbească cu adulții, poate acasă nu-l asculta nimeni, doar îl certa. Ion i-a dat voie să strângă struguri într-o punguță, dar l-a atenționat să nu dea strugurii pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și la toate trucurile celei mai de jos doctrine ca să-i convingă pe enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului, au fost nevoiți să-și adune forțele, dumnezeu știe cu câtă greutate, pentru că și ei primiseră, În acea dimineață, plicul de culoare violetă și de aceea aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Klick. Dinspre mal se aude fâsâitul valurilor murind în nisip. Undeva o trompeta țipă răgușit o melodie pe care nu o pot recunoaște. Dau încet și ritmic din brațe. O pot lua spre larg, spre nesfârșit. Așa cum a făcut Martin Eden, acum un veac și mai bine. El a făcut-o mai la nord... Mă întorc spre țărm... Klick <seba>: vick! <vic47>: maya <vic47>: îți tot schimbi nickul <seba>: se iau puștii de mine <seba>: nu te-am văzut de două
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o iau acum? Spre larg, ca Martin Eden? Spre mal, căutând în slipii ce imi atârnă pe cap bisturiul? Nici nu as simți tăietura peste vene. Apă neagră ar ascunde roșul vieții. Marea va aruncă, cine știe când și unde, un corp mâncat de pești - dar atât de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să-I aduceți tămîie. 12. Și Leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii Chehatiților; și din fiii Merariților: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; și din Gherșoniți: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah; 13. și din fiii lui Elițafan: Șimri și Ieiel; și din fiii lui Asaf: Zaharia și Matania; 14. și din fiii lui Heman: Iehiel și Șimei, și din fiii lui Iedutun: Șemaia și Uziel. 15. Au adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14. Levitul Core, fiul lui Imna, ușier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare și lucrurile preasfinte. 15. În cetățile preoțești, Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Secama erau puși sub cîrmuirea lui ca să împartă cu credincioșie fraților lor, mari și mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16. celor de parte bărbătească înscriși de la vîrsta de trei ani în sus; tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
operă a lui Holderlin - „Hyperion”?...” . “Sincer! Nu...”. “Să nu-mi spui că nu te-ai delectat cu scrierile lui Anton Dumitriu, „Cartea Întâlnirilor admirabile”... sau ale lui Baudelaire, Esenin, Andrei Pleșu - „Minima Moralia”, Octavian Paler - „Scrisori Imaginare”, Jack London - „Martin Eden”, Constantin Noica - „Cuvânt Împreună despre rostirea românească”... “Nu Încă!” - răspund abia șoptit. „După ce vei citi, vom face analize, vom căuta Înțelesuri și abia pe urmă vom vorbi despre stil, tehnică și alte taine ale poeziei, pe care singură le vei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ntr-un trifoi cu patru foi. 2013 La Înviere Ce miez de noapte luminos! Ce muzici clopotele cântă în liniște atât de sfântă a Învierii lui Hristos! Dispare un incert trecut suntem deja în altă eră, speranța suie-n atmosferă chipul Edenului pierdut. Întoarcerea spre unde-am fost, e pretutindeni acum și din inimă, această zi dă existenței noastre rost. Știm ce înseamnă fericire, știm sensul dăinuirii noastre, și depășim orice dezastre cu-a vieții noastre mântuire. În sufletele noastre-acu-s luminile de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Plin de neastâmpăr iară doru-ncepe să mă ndemne spre acele tainici semne de-nceput de primăvară. Gândurile parcă-s fluturi învârtindu-se-n lumină - dragoste-adolescentină, neajunsă la săruturi. Doarme trei ore pe noapte și mănâncă te miri ce; merele-n Eden nu-s coapte, vârsta nu-ntreabă de ce?.. Plin de vise, plini de visuri și de taine și de vrere, uși deschise, paradisuri, dragostea îmi dă putere să străbat necunoscute spații pline de surprize unde niciodată nu te poți abstrage unor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, și cum le-au nimicit; și tu, să fii izbăvit? 12. Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei, au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Rețef și pe fiii lui Eden din Telasar? 13. Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, și împăratul cetății Sefarvaimului, Henei și Ivei?" 14. Ezechia a luat scrisoarea din mîna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, și a întins-o înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
de bine cum am încercat să insinuez. Fără îndoială că ai bănuit că lucrurile au mers prea bine ca să fie adevărate. M-am întors pe Third Avenue, nu în Insula Fericirii, ci în locuri care îi seamănă, la Elysium, la Eden, la Arcadia - nu mai mult de o singură dată pe zi - asta o jur în fața lui Dumnezeu, și doar ca să mi se facă laba (iar când sunt bolnav sau greața care mă cuprinde e peste măsură de mare, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în fire știind că-n istorie și-n lume mulți, foarte mulți au crezut că sunt de neclintit: faraoni, tirani, dictatori, coaliții, imperii, și s-au dus pe apa sâmbetei, spiritul lumii rămânând în continuare căutătorul de certitudini, de liniștea Edenului pierdut și căruia va continua să-i caute „la route de l’éternel retour et la porte de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
adunat din nou la Festival, Virtuozi din elita melosului mondial. Organizatorii s-au străduit să nu umbrească Tradiționala ospitalitate românească. Elogiu muncii Munca-i grea, obositoare Și-i izvor de bunăstare Dar din nouăzeci, încoace, Multora nu le mai place. Eden literar Cineva spunea că multe din creațiile literare, Le-a realizat în anii petrecuți în închisoare. Afirmația mi se pare hazardată... Pușcăria n-a fost edenul literaturii niciodată. Disensiuni în familie România s-a ales cu un blam În urma abordării
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Și-i izvor de bunăstare Dar din nouăzeci, încoace, Multora nu le mai place. Eden literar Cineva spunea că multe din creațiile literare, Le-a realizat în anii petrecuți în închisoare. Afirmația mi se pare hazardată... Pușcăria n-a fost edenul literaturii niciodată. Disensiuni în familie România s-a ales cu un blam În urma abordării crizei din Irak. Oferta de a-l sprijini pe Unchiul Sam, L-a cam ofensat pe vărul Jaques. Numărul de pe tricou Jucătorul nu poartă, pe tricou
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
strecor pe falii mișcătoare pământul sterp să le înghită poate cândva în joc de artificii prin lava seismică vor reînvia nu-ți vei aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
putință, câtă vreme i se opune cu desăvârșire, messer Durante, după cum susțineau Socrate și Platon? Dante Își plimbă privirea peste ei. — Crima e o faptă rea, Însă nu e străină de virtuțile sufletului. Ne urmărește de la prima obrăznicie omenească, din Eden. Și de la prima omucidere, atunci când Cain și-a poftit fratele pe pășune. Se opri o clipă, pentru a cântări efectul afirmațiilor sale. — Dar mă gândesc și că nu există mecanism al minții pe care rațiunea și virtutea să nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
minte, alcătuind un ansamblu neașteptat. Pe măsură ce diferitele cartoane Își găseau locul, Își dădea seama cât de diferită era schema lucrării de proiectul inițial. Nu exista nimic din aeriana armonie de ierburi și de păsărele, de plante și de flori ale Edenului. Ambrogio nu abandonase prima idee a lui Arbor vitae pur și simplu pentru că această idee nu existase niciodată. Cu măiestria și cu gustul său extraordinar pentru culoare, el dăduse formă unei alte imagini, cu mult mai senzuale. Secretul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nevrând să mai tândălească, A plecat la pas ușor Prin Grădina Mpărătească. Și mergând așa agale, Fără să aibă vreo vină, A călcat pe o crenguță Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochelarii de pe nas. Mi-a plăcut în liceu. Foarte mult. Când eram mic, am fost la Windridge, la Craftsburry Common și mi-a plăcut foarte mult. Cele mai frumoase locuri unde am fost sunt, îmmmm, probabil Quisisana, în Capri și Eden Rock, în Cap d’Antibes. Trebuie să te duc și pe tine, dulceața mea. Ambele sunt magnifice. Altceva? Mă întrebam dacă Randall își lăsa vreodată garda jos. Nu voiam să-l intervievez, dar voiam să mă apropii de el - voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]