3,527 matches
-
performanțe artistice, farse și dramatizări hilare, forme de amenințare simbolică, defilări marcate de acte și declarații licențioase, travestiri, consum excesiv de băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează ideea de libertate (C. Humphrey, 2001, pp. 40-42); inversarea normelor sociale, parodierea formelor de exercitare a puterii, exagerarea (excese ale unor gesturi licențioase, excese de consum alimentar), suspendarea temporară a normelor (M.J.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
hilare sau obscene. ș...ț Caiqa creează o lume alternativă În care o multitudine de puteri se confruntă Într-o arenă rituală. Aceste puteri, prin natura lor antisocială, nu se luptă pentru legitimitate, ci luptă una Împotriva celeilalte pentru controlul efemer asupra discursului ritual, care acum nu mai este centralizat și controlat (M. Harkin, 1996, p. 294). Contestarea simbolică a ierarhiilor nu ia forma unui monolog (nu este o simplă inversare a monologului hegemonic al claselor și grupurilor dominante), ci apare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
descriere a sistemului ceremonial instituit la curtea regală franceză de la Versailles, E. Pommier (1986, pp. 224-225) scrie: Locuința regelui este acum pregătită pentru etalarea liturghiei regale. Liturghia, prin repetarea ei zilnică, ia locul sărbătorii, care Întrerupe fluxul timpului prin străfulgerări efemere. Numele acestei liturghii este eticheta; este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore și În zile riguros determinate. Eticheta este imaginea puterii absolute - ea demonstrează că persoana fizică a regelui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
După aceeași autoare (1998, pp. 17-18), aceste „manifestări de stradă” se disting prin câteva note specifice de alte forme de acțiune, atât politice, cât și rituale (precum greva, defilările, cortegiile): a) reprezintă o modalitate de a ocupa, chiar dacă În mod efemer, strada; b) aduce o ruptură În modurile codificate de a folosi spațiul orașului (spre deosebire de cortegiul oficial, care urmează trasee prestabilite și consacrate de simbolismul oficial); c) se construiește ca o formă subversivă, contestatoare, de comunicare socială; d) pune În scenă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, gazetă politică apărută la Craiova în aprilie-mai 1879 și în aprilie-mai 1883. Publicație efemeră, scoasă prima dată la 18 aprilie 1879 în cadrul campaniei electorale a Partidului Conservator, D. a fost redactată de I. L. Caragiale, chemat special de la București pentru a întări rândurile publiciștilor conservatori din capitala Olteniei. Nu s-a păstrat nici un număr din
DOLJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286819_a_288148]
-
în 1144, în momentul în care este izgonit de cneazul Vladimir al Kievului. Cneazul Ivan rămâne mai mult timp în regiunile dunărene, apoi, sprijinit de "mulți cumani" și berladnici (turanici), el pătrunde pe teritoriul Haliciului. De-aici rezultă că prezența efemeră a lui Rostislavici în teritoriile din sudul Moldovei nu implică apartenența acestora la statul Halici. Nici acordarea de posesiuni la Dunăre unor cneji ruși de către împărații Bizanțului nu poate fi interpretată ca o dovadă a extinderii teritoriale a cnezatelor rusești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și „Felurimi”. În 1877, scoate revista umoristică „Claponul” (făcând să apară, în 1878, și un „Calendar al Claponului”) și publică în „Albina Carpaților”. Colaborări nesemnate mai are la „Telegraful” (în cadrul rubricii de „Curiozități”) și la „Bobârnacul”. Împreună cu Fr. Damé, dirijează efemera foaie „Națiunea română” (1877), suspendată curând din pricina inserării unei știri ce anunțase prematur căderea Plevnei. Scrie foiletoane de critică teatrală la „România liberă”, se angajează apoi la „Timpul”, în redacția căruia mai lucrau M. Eminescu, I. Slavici, Ioniță Scipione Bădescu
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
, „revistă științifică și literară” apărută la Iași între 1 iulie 1881 și mai 1891, la început bilunar, iar din iunie 1886 lunar. Prefigurată de câteva periodice efemere, C. este cea dintâi publicație legată de ideologia socialistă din România cu o apariție mai îndelungată și cu ecou în epocă. Importanța ei a fost supradimensionată după 1950. Ioan Nădejde, Sofia Nădejde, Gheorghe Nădejde, Theodor D. Speranția, C. Mille, redactori
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
de la nefericirile petrecute în viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice semne ale romantismului care se definea în poezia occidentală, C. rămâne prezența cea mai interesantă pentru începuturile poeziei moderne românești. Originalitatea lui Conachi constă în specializarea erotică, în cultul
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
corespondenței din străinătate și traducerilor din autori „la modă” (în general scriitori-cetățeni): Czeslaw Milosz, Michel Foucault, Vladimir Bukovski, Günter Grass, André Glucksman, Milan Kundera, Al. Zinoviev ș.a. Încep să se contureze și câteva rubrici, unele mai rezistente în timp, altele efemere: „Ieri și azi” (unde se publică texte apărute în presa românească de altădată, care nu și-au pierdut însă actualitatea: Mihai Ralea, N. Iorga, Nae Ionescu, Pamfil Șeicaru, Mircea Eliade, Al. A. Philippide), „Observator” (unde se publică puncte de vedere
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
particulară forță de absorbție a tehnicilor poeziei beatnicilor americani. Mircea Cărtărescu definește poemele lui C. ca pe niște „scenarii elaborate, spirale strălucitoare construite cu ajutorul laitmotivelor și al imaginilor recurente, într-un registru indecidabil între ludic și elegiac. Stări de spirit efemere sunt evocate printr-o comedie arcimboldescă a obiectelor care tind să se organizeze compunând lumi absurde și tandre, ca de desen animat sau videoclip. Peste puritatea sentimentului inițial e suprapus un colaj de «citate» din real, prelucrate prin savante manipulări
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
Măgurele (1952-1955), absolvind apoi Facultatea de Istorie a Universității din București (1959-1964). Debutează cu versuri în anul 1959, în revista „Luceafărul”, la rubrica lui Mihu Dragomir, „Steaua fără nume”. A lucrat ca publicist-comentator la „Contemporanul”. După 1989 migrează la revistele efemere „Eco” și „Alternative”, iar din 1993 este redactor-șef adjunct la Agenția Națională Rompres, de unde se pensionează în anul 1999. Între timp a ocupat postul de consilier în Ministerul Culturii. Poezia lui C. este un amestec subtil de spontan și
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
al revistei „Familia” (1994), Premiul pentru traduceri al Asociației Scriitorilor din București (1997). A colaborat la „Familia”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Trăind într-o epocă „ieșită din țâțâni”, străin de compromis și imun la ademenirea gloriei efemere, C., poet prin excelență, a ales să-și „spună” poeziile prietenilor, iar de scris, le-a scris pe ale altora, dedicându-se traducerii. Așa se face că volumele apărute începând cu anii ’70 la Editura Univers, volume ce l-au
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
Se crede că petrece perioada de noviciat la Putna; revine însă la Suceava unde, din martie 1599, slujește la biserica domnească din cetate. În iunie 1600, e ridicat la treapta de episcop, și păstorește până în septembrie la Rădăuți (cât ține efemera guvernare în Moldova a lui Mihai Viteazul). După întoarcerea lui Ieremia Movilă din Polonia, cedează eparhia și se retrage pe proprietatea sa de la Dragomirești (danie de la Petru Șchiopul, pentru „credincioasă” slujbă). Va priveghea aici, între 1602 și 1605, la înălțarea
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
ajutor de contabil la Prefectură; în iunie 1914 este internat la Sanatoriul de boli nervoase al doctorului Mărgăritescu din București. În decembrie același an primește vizita lui Al. Macedonski la Bacău. Viața lui B. se împarte, în continuare, între slujbe efemere (copist la Direcția învățământului secundar și superior a Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, șef de birou în Direcția generală a asistenței sociale din Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, profesor de desen și caligrafie la Școala Normală de Băieți din Bacău, bibliotecar la
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Cristina, cu corpul său viguros și cu un glas puternic, i-a făcut pe toți supușii să creadă că profeția s-a adeverit. Chiar ea afirmă, pe un ton trist"țipetele noului născut au umplut palatul de o falsă și efemera bucurie" <footnote Quilliet, Bernard. Christine de Suède: un roi exceptionnel, Presses de la Renaissance, Paris, 1982, passim footnote>. În secolul al XVII-lea, venirea pe lume a unui moștenitor era un prilej de bucurie. Continuitatea dinastiilor era asigurată, iar prin căsătorii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pământ, inclusiv percepția senzorială, gândurile și sentimentele, personalitatea și eul. Scopul celor mai înalte niveluri de practică qi gong este acela de a dezvolta conștiința vie a spiritului primordial, o sarcină dificilă, care necesită recunoașterea și acceptarea naturii artificiale și efemere a eului. Atingerea conștientizări primordiale a minții Tao este cunoscută sub numele de „iluminare” sau „nemurire”; Focul (hou) și Apa (shui) - Focul este simbolul arhetipal al principiului yang, în timp ce Apa reprezintă principiul yin. În sistemul energetic uman, Focul este forma
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ca și aceea a fiecărei ființe, la orice nivel al existenței, are trei calități naturale esențiale: „vid” - aceasta înseamnă că toate elementele universului sunt, în mod esențial, imateriale, lipsite de formă materială concretă și că toate lucrurile materiale sunt așadar efemere și iluzorii și, în cele din urmă, „ireale”. Astfel, corpul fizic este, în esența sa, doar un vârtej rapid de energie organizată, temporar stabilă în spațiu și timp și așadar, asemenea tuturor formelor de materie compozită, asemenea corpului din carne
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
său. Mi-a mărturisit că Academia și dicționarul ei îl îngheață”. Alphonse Daudet Treizeci de ani la Paris I 1 Încă de copil ghiceam că zâmbetul acela aparte însemna pentru fiecare femeie o mică și ciudată victorie. Da, o revanșă efemeră asupra dezamăgirilor, asupra grosolăniei oamenilor, asupra rarității lucrurilor frumoase și adevărate din această lume. Dacă aș fi știut să o spun pe vremea aceea, aș fi numit „feminitate” felul acela de a zâmbi. Dar limbajul meu era pe atunci prea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
impostura. Discuția s-a întrerupt. Mini-societatea s-a împrăștiat. M-am pricopsit cu câteva priviri aproape compătimitoare. M-am simțit și mai disprețuit. După tentativa aceea jalnică, m-am cufundat și mai mult în căutările și în lecturile mele. Reflexele efemere ale Atlantidei de-a lungul timpului nu-mi mai ajungeau. De-acum înainte, năzuiam să cunosc istoria sa intimă. Rătăcind prin cavernele bătrânei noastre biblioteci, încercam să clarific pricina căsătoriei extravagante dintre Henric I și prințesa rusă Anna. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am povestit atunci întâmplarea aceea și nu alta? Pesemne că existase un motiv, un început de conversație care îmi sugerase subiectul acela... Era un rezumat, foarte scurtat de altfel, al unui poem de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Scăunelul Charlottei, lampa cu abajur turcoaz, bacanta de piatră, cu surâsul ei melancolic, balconul acela îngust atârnat deasupra stepei nocturne - totul mi-a părut dintr-o dată atât de fragil! Năucit, îmi aminteam de dorința mea de a distruge cadrul acela efemer... Balconul devenea minuscul - ca și cum l-aș fi privit de la o distanță foarte mare -, da, minuscul și fără apărare. A doua zi, un vânt fierbinte și uscat a invadat Saranza. La colțul străzilor bătătorite de soare se iscau mici vârtejuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță amețitoare: într-un mod misterios, ele făceau imposibilă moartea Charlottei. Ghiceam că întâlnirea din izba neagră cu tânăra femeie de lângă fereastra acoperită de promoroacă - icoana de gheață! - și chiar povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
culce Ș-adoarme mintea-i veche cu o poveste dulce Sperată-n tinerețe pe țară-o dalbă soarte, A desperat acuma... dar speră după moarte! ȘT[EFAN] Ceea ce cred bătrânii, aceea ce ei speră, Pentru copii li este o vorbă efemeră. ARB[ORE] O, când un copil fraged privește o ruină Și știe c-avea zale de aur și lumină, Ai vrea să fie-un rege cu-ncoronată frunte, Un rege trist și palid din vremile cărunte, Cu o regină dulce și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Ș-îngrop țări înflorite sub oceanul creț, Dezmint secol de secol, zdrobesc eră de eră Fac din a vieții fapte lucire efemeră. [MUREȘANU] Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar. Dovadă-s lumi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]