55,956 matches
-
deosebit, de dezvoltarea cognitivă. Experiența clinică sugerează că, acei copii, cu stimă de sine scăzută, un sentiment al eficienței scăzut și un simț al controlului slab tind să evalueze negativ experiența adopției și să utilizeze strategiile de coping mai puțin eficiente în procesul de adaptare. De aici se structurează două categorii de copii: cei care se autoînvinuiesc pentru că au fost abandonați determinându-i să manifeste adeseori un comportament depresiv, de retragere în sine și lipsa dorinței de comunicare. În mod contrar
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
mamă semnalează dificultatea de adaptare a copilului, fiind "neajutorat" și "slăbuț", condiții în care a fost agresat de alți copii. Deși conștientizează aceste probleme este interesant de constatat că, părinții adoptatori nu mai identifică mecanisme de coping și resurse la fel de eficiente. În cazul copiilor cu dificultăți de vorbire, doi dintre copii au frecventat un logoped, problemele fiind rezolvate. În cazul celui de-al treilea copil, deși i s-au recomandat ședințe de logopedie, teama mamei de stigmatizare a copilului, a împiedicat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
venituri, presupunând participarea membrilor ei din mai multe generații. La baza acestei stări de fapt se aflau relațiile de rudenie și proprietatea acumulată în timp. Chiar sprijinul intergenerațional era întărit prin moștenirea averii bătrânilor. Relațiile de rudenie alcătuiau o rețea eficientă de sprijin mutual (E. Zamfir, 1998, p. 27). Acestea priveau în primul rând familia, apoi comunitatea în ansamblul său. Ajutorul în familie presupunea îngrijiri acordate vârstnicilor, copiilor, celor bolnavi. În cadrul comunității, se practica un gen de ajutor reciproc, cum era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am mâncat la redactorul Marklund. Nu mai pot servi nimic. Tata se așezase în fața ușii. O studia, necontenit, cu ochii mijiți. Avea cei mai eficienți ochi pe care i-am văzut vreodată. Când cerceta un pin marcat, puteai să vezi imediat în irisul și în pupila lui cât valora copacul, nu numai în coroane, ci chiar în öre. Și i s-a adresat, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în condițiile actuale, ale interdependențelor multiple și liberalizării accelerate a piețelor, ale retehnologizării și dereglementării, dar el rămîne o necesară "plasă de siguranță" în aventura mondializării. Inclusiv țările în tranziție au nevoie nu de un Stat omniprezent, ci de unul eficient. Astăzi se cer ajustări rapide în toate sectoarele economiei, inclusiv abilitate din partea guvernelor pentru a se adapta la schimbări, ceea ce le poate diminua rolul intervenționist. "Noul stat va continua să exercite o influență decisivă asupra procesului de industrializare și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
privat, pe baza cărora se vor derula toate politicile și programele guvernamentale"2. Măsuri se impun, în continuare, pentru simplificarea reglementărilor, a labirintului de controale și a sistemelor protecționiste și pentru introducerea de reguli, instituții, politici care să sprijine piețele eficiente și să îmbunătățească distribuția. În ultimii zece ani, rolul Statului în politica economică a suferit transformări dramatice. Încă nu există un model teoretic, o paradigmă care să descrie și să explice aceste schimbări, dar ea se poate regăsi credem în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
autostrăzi, monumente, biblioteci, muzee ș.a.). În concluzie, există foarte puține servicii publice pure, deci non-exclusive și non-rivale în consum, iar pentru cele care există nu rezultă cu necesitate faptul că producția trebuie să aibă loc în sectorul public, mult mai eficientă fiind cea în regim privat. În ce privește ponderea sectorului public în P.I.B., judecata după ponderea cheltuielilor guvernamentale, ea variază de la țară la țară. De pildă, în Hong-Kong este de 15%, iar în Ungaria, de 60%. În fapt, diferența dintre un sector
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dispoziția autorităților locale a pârghiilor și mijloacelor necesare pentru a-și îndeplini mandatul, pentru instituirea și desfășurarea unor relații directe și corecte între cetățeni și aleșii lor. Altfel, procesul democratic are de suferit, iar fără o administrație participativă, stimulativă și eficientă nici o strategie de dezvoltare eco-nomico-socială nu poate reuși. 1.5. Putere centrală și putere locală Organizarea politică a unei națiuni nu înseamnă că puterile Statului central sau ale nivelelor intermediare ale puterii politice sunt fixe. Această structură politică are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
libere și în domeniul ofertei de bunuri și servicii publice. Descentralizarea a devenit efectivă în multe zone, tot mai vizibilă, autoritățile sau comunitățile locale și regionale dobîndind tot mai multă putere de decizie, înțelegîndu-se că astfel se produce o mai eficientă alocare a resurselor și o mai echitabilă distribuție a veniturilor. Economiile naționale au pierdut doze mari de autonomie în favoarea unor entități și/sau instituții suprasau sub-naționale. Ciclul economic al afacerilor a devenit tot mai independent de ciclul politic național. Comunitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și politico-administrativă cît mai apropiată de individ și de nevoile sale. Noua filosofie s-a impus mai cu seamă în spațiul protestant, datorită mentalității specifice. Avuția personală a început să fie considerată, în primul rînd, rezultatul acțiunii personale, al întreprinderii eficiente, al inovației și alegerii optime a fiecăruia și mai puțin rodul redistribuirilor forțate, operate grație voinței și autorității Statului. Sistemului piețelor libere s-a dovedit mult mai eficient în acest sens. Este vorba despre înlocuirea egalității rezultatelor cu egalitatea șanselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sectorului privat al economiei este bine să fie lăsate în competența nivelului cel mai jos de guvernare, pe cît posibil. Coexistența și conlucrarea agenților publici cu cei privați, în diferite formule de parteneriat sau liber pe piață, este benefică funcționării eficiente a piețelor și dezvoltării economice locale. Țările foste comuniste ar trebui să nu mai repete vechile greșeli, învățînd din experiența țărilor avansate, în încercarea lor de articulare a unui sistem eficient. În acest sens, e bine de reținut faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de parteneriat sau liber pe piață, este benefică funcționării eficiente a piețelor și dezvoltării economice locale. Țările foste comuniste ar trebui să nu mai repete vechile greșeli, învățînd din experiența țărilor avansate, în încercarea lor de articulare a unui sistem eficient. În acest sens, e bine de reținut faptul că un sector public de mari dimensiuni nu este recomandat, datorită costurilor exorbitante, birocrației și ineficientei sale. Apoi, descentralizarea nu conduce la slăbirea guvernului central, ci la creșterea eficienței acestuia. Nu în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politiciele monetare, comerciale, chiar bugetare, pot opera mai bine la nivelul economiei naționale. Dar, pe termen scurt, guvernările locale pot stimula dezvoltarea economică a zonei respective, își pot asuma responsabilități efective în alocarea resurselor și distribuirea veniturilor. Cadrul pentru acțiuni eficiente ale autorităților locale în plan economic este asigurat, în primul rînd, prin descentralizarea politicii fiscale și a patrimoniilor, pentru evitarea jocurilor politice cu subvenții și transferuri. Mai mult, sunt necesare, de multe ori, facilități fiscale pentru atragerea în zona respectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din principalii exponenți ai econo-miilor publice modeme, acțiunea economică a Statului vizează: 1) Stabilizarea, cu scopul de a asigura o rată ridicată a ocupării și creșterii economice, ca și stabilitatea prețurilor. 2) Afectarea, cu scopul de a asigura o utilizare eficientă a resurselor și, în particular, o distribuție adecvată între bunuri publice și bunuri private; 3) Repartiția, cu scopul de a asigura o împărțire echitabilă a veniturilor între diferiți subiecți economici. Este o viziune formală și normativă, pedagogică dacă vreți, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Thatcher și R. Reagan în plan practic politic. De fapt, în ultimul secol, prezența guvernului în economie s-a făcut tot mai simțită. Potrivit lui R. Musgrave, această creștere se datorează următoarelor realități: a) Piața nu duce întotdeauna la o alocare eficientă a resurselor, acolo unde competiția este limitată sau inexistentă; b) Fără aranjamente legale și contractuale care să întărească activitatea de piață, nu poate fi vorba de asigurarea unei activități de piață eficiente; c) Valorile sociale nu sunt reflectate în deciziile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a) Piața nu duce întotdeauna la o alocare eficientă a resurselor, acolo unde competiția este limitată sau inexistentă; b) Fără aranjamente legale și contractuale care să întărească activitatea de piață, nu poate fi vorba de asigurarea unei activități de piață eficiente; c) Valorile sociale nu sunt reflectate în deciziile de piață, dar joacă un rol în determinarea angajării forței de muncă, a prețurilor și a creșterii economice. După anii '80, modelul economic dominant a pus accentul pe liberalizare și pe restrîngerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
are de jucat un guvern în cadrul sistemului economic includ, în primul rînd, mărimea (amploarea) și scopul intervenției guvernamentale. Includ pro-blema proprietății, baza redistribuirii avuției prin intermediul politicilor de venituri și cheltuieli, responsabilitatea finanțării și a prestării serviciilor publice, metodele cele mai eficiente etc. În sistemul capitalist, cu toate că acumularea de avuție este ma-re, aceasta se concentrează tot mai mult în mîinile a tot mai puține persoane. Cum remarca James Tobin, "Capitalismul de piață generează mai degrabă inegalitate decît armonie față de valorile democratice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
major în redistribuirea avuției, inclusiv prin intermediul sistemului de asigurări sociale. În tranziția pe care o parcurgem, rolul Statului în activitățile de natură economică trebuie schimbat în mod fundamental, dar lipsa unui sistem bine articulat și a unui aparat de stat eficient, care să acționeze în sensul schimbării, reprezintă una dintre piedicile majore în țările aflate în tranziție. Microeconomia furnizează reguli clare de evaluare a performanței economice. Evaluarea eficienței, a rentabilității și productivității este bine dezvoltată și se bazează pe criterii cantitative
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sectoarele economiei publice. Analiza lumii reale, prin intermediul metodei pozitive, duce la decizii politice bazate pe evaluări normative ale sistemului politic și economic. 2.1.2.2. Criterii efective 1) Criteriul fundamental de evaluare a economiei de piață este reprezentat de eficienta alocare a resurselor. Dacă în realitate, piața ar realiza această alocare, nu ar mai fi nevoie de intervenția guvernului. Dar cum nu este cazul, putem evalua acțiunile guvernului prin prisma promovării eficienței și competitivității în realitatea economică și a legilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ale piețelor financiare și de asigurări, prin asigurarea (respectarea) independenței justiției etc. Pentru a nu afecta perfomanțele sectorului privat, guvernul ar trebui să se bazeze mai mult pe mijloace indirecte de reglare a activității economice, în scopul asigurării unei activități eficiente și competitive a pieței. 2) O funcție importantă a tuturor guvernelor o reprezintă protecția drepturilor individuale. Pentru asigurarea acesteia s-a constituit uneori o adevărată birocrație guvernamentală, mulți preferînd să se protejeze singuri, în măsura posibilului, decît să fie protejați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
practică, limitele lor sunt considerabile. Dificultatea constă în aceea că, în realitate, aproape toate politicile guvernamentale implică beneficiari și perdanți, învingători și învinși. Există un conflict între funcțiile redistribuirii și eficienței, nefiind întotdeauna sigur că un guvern echitabil este și eficient. Pareto și-a dat seama de această dificultate și a căutat o metodă prin care cei care cîștigă să-i recompenseze pe cei care pierd în urma unor asemenea decizii politice, un mecanism de compensare a cărui dezvoltare pare însă imposibilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unui criteriu potrivit, cuantificabil, pentru evaluarea rolului guvernului în economie și aprecierea prestației sale. Măsuri se impun în continuare pentru simplificarea reglementărilor, a labirintului de controale și a sistemelor protecționiste și introducerea de reguli, instituții, politici care să sprijine piețele eficiente și să îmbunătățească distribuția. În ultimii zece ani, rolul Statului în politica economică a suferit transformări dramatice. Încă nu există un model teoretic, o paradigmă care să descrie și să explice aceste schimbări, dar ea se poate regăsi credem în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a costurilor de producție, din cauza imposibilității producătorilor privați de a-și recupera costurile prin preț. Multe servicii publice pot fi furnizate de sectorul privat. Contracting out-ul, folosit în mod curent în țările occidentale, arată că piața poate fi mai eficientă decît o structură guvernamentală, mai ales la nivelul local. Trebuie să recunoaștem faptul că guvernele pot adopta soluții care nu slujesc, de fapt, interesului public general, ci anumitor grupuri de privilegiați. Sub masca interesului public se pot produce manipulări dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dominantă este democrația reprezentativă. În principiu, reprezentanții ar trebui să acționeze pentru ale-gătorii lor, dar acest lucru nu este în mod necesar adevărat. Așa cum arăta A.Downs, "Partidele politice din modelul nostru nu sunt interesate per se în a face eficientă alocarea de resurse ale societății; fiecare caută doar să fie reales, maximizînd numărul de voturi primite. De aceea, chiar dacă guvernul are abilitatea de a duce societatea spre un optim Pareto, nu o va face decît dacă va fi forțat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lor pentru marele public. Aceleași rezultate le poate avea și accesul redus la informație. c) Legislația este concepută de politicieni, dar aplicarea sa se realizează prin intermediul sistemului birocratic, al funcționarilor. Societățile nu pot funcționa fără birocrație. Întrebarea este cît de eficiente pot fi soluțiile sistemului birocratic? Există, în acest sens, o întreagă teorie a birocrației. Niskanen susține că utilitatea birocratică maximă va avea în vedere, mai întîi, mărimea bugetului propriei organigrame. Cea mai dezvoltată doctrină a birocrației aparține Școlii Public Choice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]