3,359 matches
-
exemplu, II, 216, care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, scrisorile lui Isidor sînt destinate în general publicării, și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie (V, 133, către gramaticul Ofelius). Fotie îl considera pe Isidor un model (kanôn) nu numai de viață ascetică și sacerdotală, ci și de stil, și compara scrisorile sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale originalului nu poți să ștergi cu totul din memorie prestația incomparabilă a unor Kiri Te Kanawa sau Herman Prey evoluând în același cadru. Deci, scenografie luxoasă, mișcare scenică fluentă (preluată de Cristina Cotescu după model) umor, bun gust și eleganță, ceea ce îi lipsește însă spectacolului este o anume lejeritate șăgalnică, acel spirit wienerisch - chintesență a unei societăți hedoniste în perioada cea mai strălucitoare a "capitalei valsului". De aceea actul I nu pare o destul de grațioasă comedie de salon, actul II
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
Marcel Iureș, Cătălina Buzoianu, Oana Pelea, și alții și alții, mulți dintre ei chiar și premiați ai Galei. De curînd am revăzut cîteva imagini de la prima ediție a Galei UNITER ținută în cocheta sală a Teatrului Odeon! Cîtă bucurie, cîtă eleganță și sărbătoare! Marii artiști erau împreună. După opt ani m-a întristat, mai mult ca oricînd, degradarea breslei. Minimalizînd orice sărbătoare a teatrului, ne minimalizăm singuri profesiile și nu mai trebuie să ne minuneze desconsiderarea și tratamentul aberant de care
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
rare", viitorul istoric al religiilor își concentrează atenția asupra modului în care cei doi poeți au contribuit la lărgirea orizontului spiritual european, contrazicînd prejudecata curentă conform căreia spiritul latin s-ar reduce la cîteva atribute convenționale cum ar fi claritatea, eleganța, echilibrul. Așadar, demersul său nu intenționează să se plaseze nici în cadrul istoriei literare comparate, nici în cel al criticii influențelor (deși dimensiunea comparatistă îi este, într-un fel intrinsecă), ci mai degrabă în acela al istoriei mentalităților. Ceea ce-l interesează
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
în copilărie în fața cruzimii cu care câțiva camarazi de joacă au schingiuit și ucis o veveriță până la experiențele-limită ale războiului, la care naratorul ia parte ca medic militar. Tema romanului se naște ca tensiune între concretul vieții - imaginea plină de eleganță și energie a studentei, care trăiește evenimentele cu dăruirea și lipsa de inhibiții a unui animal tânăr - și schemele raționale abstracte, simbolizate de desenele celulelor nervoase, cu prelungirile lor arborescente, în care doctorul Ilea, profesor de neurologie, a încercat să
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
a apropierii sfârșitului lumii, speculându-se pervers iluziile oamenilor, recomandându-li-se renunțarea la sine, dușmănirea trupului și erotismul suferinței. Spiritul roman exaltat de nobilimea imperială, va fi subminat abil și perfid de către apostolul Pavel, care a pus gând rău eleganței și vieții. Barbarul devenea egal cu cetățeanul iar sclavul cu patricianul. „Cel din urmă va fi cel dintâi”. Iată visul mujicului de oriunde, momeala care a înfierbântat masele. Pavel știa ce-i trebuie pentru a stăpâni lumea. Misticismul nu se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
tradițională”, în fond de o modernitate neostentativă, cumpănit eclectică, fără dogmatism metodologic ori aserviri față de grile hermeneutice exclusiviste, iar interpretările și comentariile sunt prezidate de o viziune ideologizată cu moderație. Stilul eseurilor lui S. se distinge prin fluență și claritate, eleganță sobră, dar și printr-o discretă vibrație afectivă, mărturie a atașamentului față de subiectul tratat. Destinată nu atât specialiștilor în literatură italiană, cât publicului doritor de o informare autorizată, Amiaza fantastică a rămas singura lucrare de acest gen a autorului care
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
românească, franceză, rusă, greacă, turcă, ungară, poloneză și germană. Modest, dar extrem de harnic și riguros, S. s-a bucurat de apreciere și datorită altor calități, recunoscute până și de un neiertător pamfletar precum Tudor Arghezi, care îi remarca politețea înnăscută, eleganța atitudinii și a comportamentului, conchizând: „discret, atent și făcând abstracție de persoana lui, domnul Sevastos a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
stângace, descriptive. Primii comentatori ai Rimelor... au apreciat ca originală preocuparea pentru cei mici și umili, a căror suferință S. o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție, de finețe”, ajutat de „facilitatea de versificație, și de eleganța rimei și de bogăția imaginilor” (Tudor Teodorescu-Braniște). Ulterior G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală și plastică definiție a sonetului”, iar mai târziu Al. A. Philippide, considerând cronica rimată „o formă artistică de gazetărie”, subliniază caracterul militant social, grav al
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
anneauxț-uri, și lucru ciudat și inexplicabil până mai ieri, o cochetă și albă freză se înalță spre ceafă, căzând pe umeri, lucrată parcă din dantelă străvezie, cum nu s-a mai văzut la noi până acum, în acest veac dedat eleganței. Dar scufia aceasta cu «hurletț (fiindcă, trecând peste demontarea unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un văl atârnând de sub coroană 319. Viața caftanului (concurat mai târziu de conteșul polonez, făcut tot din catifea sau din mătase, cu broderii și îmblănit), ca veșmânt domnesc de ceremonie va fi lungă. Secolele nu-l vor putea modifica esențial. Eleganța vestimentară - formă a culturii aparențelor Chiar dacă „ieșirile” lor în public erau mai puține, soțiile de Voievod - căci despre ele va fi vorba în cele ce urmează - trebuiau să se supună acelorași rigori ale vieții de Curte - plăcute, fără îndoială, pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de reculegere, capela domnească ori altă biserică unde asculta liturghia, locurile presărate pe traseele plimbărilor (palatele voievodale din țară, conacele boierilor, mănăstirile), grădinile. Nici în aceste locuri (în cele mai multe), privatul vestimentar nu putea fi deposedat de înfățișarea luxoasă și de eleganța ostentativă, căci era vorba de menținerea identității, chiar dincolo de limitele ceremonialului. Se făcea, totuși, trecerea dinspre un „public” oficial către un alt „public”, neoficial de data aceasta. în comparație cu soții lor (obligați să mențină anumite „semne”, culoarea stofelor, de pildă), Doamnele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tot ce puteau produce. La fel, deschiderea acelui burj i yakh dersh n-ar fi fost de nici un folos pentru știință dacă dl Honigberger n-ar fi observat, cu exactitatea sa obișnuită, forma insolită a construcției interioare, remarcabilă printr-o eleganță a stilului al cărui prim exemplu Îl și oferea. Nu pot Încheia acest raport asupra descoperirilor arheologice făcute În Afganistan de dl Honigberger fără să indic rapid câteva dintre cele care au lipsit succesului complet al cercetărilor sale și care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se aseamănă cu a lui Fred Vasilescu din Patul lui Procust de Camil Petrescu și cu a lui Emanoil Glineanu din Femeia sângelui meu de Mihail Celarianu. Și Concina prădată s-a bucurat de aprecierea criticii, mai cu seamă datorită eleganței stilistice, fiind definită, de pildă, de Mihail Sebastian ca „o carte spumoasă, ironică, scrisă nuanțat, spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi, București, 1930; Concina prădată, București, 1939; Magie albă, Valle Hermoso, 1952
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
secolului al XIX-lea francez: Chateaubriand, Victor Hugo, Alfred de Musset, Balzac, Stendhal, Gustave Flaubert și Émile Zola. Alături de exactitatea comentariului și de soliditatea construcției, pe care bogăția aparatului critic nu o sufocă, aceste contribuții se disting prin fluența și eleganța discursului. SCRIERI: Julien Green, o conștiință tragică, Iași, 1995; Personajul literar în secolul al XIX-lea francez, Iași, 1997; Timp și spațiu în literatura franceză din secolul al XIX-lea, Iași, 1999. Repere bibliografice: Corina Dimitriu, „Direcții în critica și
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
ref id="119">119 Emanoil Hagi-Mosco, op. cit., p. 50. </ref>. Gh. Jurgea-Negrilești Își amintea de prezența diplomatului rus În anii de dinaintea izbucnirii primului război mondial: „Coziel Poklewski, cu picioarele lui lungi și șoldurile Înguste, era de o distincție, de o eleganță poloneză. Dar de polonez nebun” <ref id="120"> 120 Gh. Jurgea Negrilești, Troica amintirilor. Sub patru regi, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, 2007, p. 139.</ref>. Tot de la Gh. Jurgea-Negrilești aflăm că tatăl diplomatului a fost deportat
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
prin caracterul de „miraj” al poeziei (D. Țepeneag), un miraj lucid controlat, de tablă de șah, care amintește de peisajele lui De Chirico. La T. este izbitoare construcția geometrică a imaginarului, straniul are la el o splendoare exactă, eleată, o eleganță și un fast baroc-orientale, nu dinamism, exuberanță suprarealiste, deși de suprarealiștii români îl apropie câteva procedee, precum lungile concatenări, mai ales nominale, ca și metaforismul luxuriant. Se apropie în egală măsură de ermetismul lui Ion Barbu, inclusiv de rețeaua conceptuală
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
un mare talent, el a realizat o serie de manuscrise, întocmind mai multe cărți care puneau în circulație texte religioase slavone și grecești de primă necesitate: evanghelii, scrieri patristice și hagiografice. Importanța particulară a acestor lucrări constă în acuratețea și eleganța caligrafiei, în măiestria cu care sunt executate ornamentațiile și miniaturile, de o armonioasă policromie. Sunt evidente modelele bizantine, dar miniaturistica sa conține numeroase elemente personale sau inspirate din surse folclorice autohtone care, tratate cu o tehnică perfectă, într-o viziune
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
vădește încă actuală atât prin temă, cât și prin stil. Literatura lui U., autentic povestitor, se caracterizează printr-o mare putere de evocare a tot ceea ce este frumusețe a Bucegilor, iar legendele și poveștile munților se însuflețesc prin armonia stilului, eleganța limbii și firescul hazului. Fixându-l ca autor de literatură ușoară, adică „pentru tineri”, Ilarie Chendi îl aprecia pe U. ca „dibaci mânuitor al limbii române”. SCRIERI: Conferințe ținute la Societatea Geografică și la Ateneu, București, 1901; Zânele din Valea
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
identifica elemente ale fantasticului (povestirea Vânătoarea), în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin întrebări cărora nu li se sugerează un răspuns. Chiar de la prima carte, 1100 de zile risipite, autorul dovedea calități stilistice, precum și o anume eleganță a frazei. Acestea însă nu reapar și în construcția romanului Soarele de pe Ararat (1981), realizare modestă, care a trecut aproape neobservată de critică. Ca mulți confrați de generație, V. a parcurs o lungă pauză a dezmeticirii după decembrie 1989. Revenirea
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Navigator în septembrie (1983), Crinul îngândurat (1986), Oglindă retrovizoare (1991). I s-au decernat Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu” (1993), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1999) ș.a. Z. cultivă o poezie pătrunsă de un fior elegiac, de „o aleasă eleganță a versului, ce parcă vine să convingă că își face ucenicia la vibrația versului eminescian” (Anatol Ciocanu). Intenția poetului este de „a da glas esențelor vieții”, creșterii și reînnoirii plaiului natal ori de a-și interoga semenii („Cât sânge cald
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație, în spitalul amorului sunt „spasme de parfumuri” și o desfătare cu tristeți (Nunțile efemere, 1972). Versurile sunt ritualice și criptice, galante uneori în chip excesiv, cu podoabe și sonorități livrești, de o eleganță care place totuși, fiindcă Z. pune gravitate și pricepere retorică în lirica sentimentală. După o frumoasă parafrază barbiană în Cartea de copilărire (1974) revine, cu Astralia (1976), la tema lui privilegiată, erosul, pe care o tratează într-un vers mai
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
despre autori români - Martha Bibescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Otilia Cazimir, Paul Zarifopol - și francezi - Jean Giraudoux, Contesa de Ségur, André Maurois. Cu siguranța intelectualului înzestrat cu o solidă formație filosofică și cu o metodă critică riguroasă, dar nu lipsită de eleganță și chiar de umor, sunt abordate, de asemenea, probleme de teorie și estetică literară, precum exotismul în literatură, specii literare noi, feminitate și literatură, psihologia simbolului. Eseul Iarăși problema fond și formă pleacă de la articolul lui Mihai Ralea Saturația fenomenelor
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
Un rapport de l’UNESCO, UNESCO-Fayard, 1972 (trad. rom.: A învăța să fii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974). În continuare, textul conține referiri directe la ideile lucide ale raportului, care însă au fost apreciate în epocă mai ales pentru eleganța exprimării decât pentru profunzimea și profetismul lor. 13. „Nu este suficient de a reuni pe homo sapiens și homo faber, trebuie ca el să se simtă în armonie cu ceilalți și cu el însuși: homo concors ș...ț. Timpul nostru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
II (B), 9, 290 b12 - această precizare despre explicația alegorematică pitagoreică: „Din toate acestea reiese că teoria după care armonia se naște odată cu mișcarea astrelor prin ceruri, iscându-se sunete în consonanță (sumfwnia), deși a fost enunțată cu ingeniozitate și eleganță, nu este adevărată - așa cum stau lucrurile”. Consonanțele (symphoniai), pe care pitagoreicii le considerau căi de explorare a tuturor realităților pornind de la numere, par a fi trepte de extrapolare de la percepții umane sensibile la speculații suprasensibile. Stagiritul recunoaște că această metodă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]