2,305 matches
-
serviciu - cum se numea pe vremuri. Trebuia doar să cauți sertarul potrivit, pe urmele cotei care ți-ar fi deschis paginile adevăratei povești, la care râvniseră deopotrivă și-n timpuri diferite Eminescu, Borges, Eco și Culianu: istoria secretă, cumplită și enigmatică, în codurile căreia viața și ficțiunea se împreunează ca monștrii lui Goya, până când nu mai poți distinge plăcerea de durere și desenul minții de carnea realității. Părea un vis curat și bălos, o fantasmă cuprinsă într-un algoritm care-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice, nedivulgabile. Caracterul lor secret presupune obscuritate, stil enigmatic, limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea, autonomizarea și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Titulescu. Dacă această renunțare la serviciile unui tehnician atât de încercat de accentuată autoritate a fost îndreptățită sau nu, ne este peste putință a ne pronunța fiindcă nu ne este cunoscută cauza care a determinat-o și cu atât mai enigmatică apare această înlăturare, cu cât se continuă liniile ei esențiale, politica urmată de domnul Nicolae Titulescu (...)”144. Cel mai important ziar din Iași “Opinia” care nu are nici o orientare politică, își exprimă, fără rezerve, simpatia față de politica promovată de Titulescu
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
desfășura discursul său, Delavrancea își formulează miezul interogativ la care va aduce un răspuns exaltant: "Copii, ce e Patria, ce e patriotismul?". "Ce este" se întreabă mai departe cărturarul, încercând să pătrundă mai adânc în vălurile care înfășoară acest fenomen enigmatic "acest sentiment care răscolește toate puterile unui om, și în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i va cunoaște și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aparat propagandistic în scopul îmbrăcării simbolice a liderului în aureola charismei în vederea consolidării legitimității politice a acestuia. M. Weber a gândit charisma ca pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
das selber wüsste und aussprechen könnte!"67. "Cum se numește, cine este acela care întrerupe mereu discursul meu și mă face să spun lucruri pe care eu nu aveam de gand să le spun?", se întreabă poetul 68. Ideea acestei enigmatice intruziuni a fost asociată, de către unii cercetători, celei a originii de natură irațională a poeziei (sociologul american Pitirim Sorokin oferă o listă amplă a numelor date, în diferite epoci, zone geografice și doctrine filosofice, forței creatoare "supraconștiente" a omului, din
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
fapt, în ce consta idealul „cavalerului sărman“, dar se vede că acesta era o imagine luminoasă, imaginea „purei frumuseți“, și cavalerul îndrăgostit, în loc de fular, își legase chiar un șirag de mătănii la gât. Ce-i drept, mai există o deviză enigmatică, vagă, adică literele A.N.B., pe care și le-a încrustat pe scut... — A.N.D., o corectă Kolea. — Spun că A.N.B., asta înseamnă că așa vreau eu, i-o reteză înciudată Aglaia. Oricum, e clar că acestui cavaler sărman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și-o singur. Aproape numai el vorbise în toată seara aceea, povestise mult; clar, cu bucurie și în amănunțime, răspundea la întrebări. Dar nimic din ceea ce spunea nu semăna, de altminteri, a discuție amabilă. Ideile lui erau serioase, uneori chiar enigmatice. Prințul enunțase chiar câteva din opiniile sale, câteva din propriile sale observații tăinuite, așa că totul ar fi putut părea comic dacă „relatarea n-ar fi fost excelentă“, cum au fost apoi de acord toți cei care l-au ascultat. Generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu fruntea sus și privindu-i drept în ochi pe toți. Anecdota începea să fie atât de înflorită cu scandaluri, într-atâta erau amestecate în ea numeroase persoane cunoscute și importante, într-atât i se conferiseră diferite nuanțe fantastice și enigmatice și, pe de altă parte, era prezentată în fapte atât de incontestabile și de evidente, încât curiozitatea generală și bârfele erau, desigur, foarte scuzabile. Interpretarea cea mai subtilă, cea mai iscusită și în același timp cea mai plauzibilă le revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
psihologic (răul care nu mai vine sub forma unui gigantic nor radioactiv apocaliptic, ci sub forma unor monștri populând creierul unui personaj). Hitchcock devine el însuși o figură iconică în cultura americană, combinând calitatea de producător și regizor cu apariții enigmatice ca personaj secundar, figura sa literalmente bântuind multe din fimele pe care le realizează. Psycho (1960), versiunea cinematografică a cărții lui Joseph Bloch, apărută cu un an mai înainte, este o creație hitchcockiană complexă, introducând detalii psihologice ce amintesc de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
direcția în care liniile se îndepărtează una de alta, ci conjunctiv, spre locul unde se întâlnesc (Nadeau: 161). În roman, Herbert Stencil caută tipare, forme, ordine într-un demers pe care îl face pentru a identifica și găsi o figură enigmatică, Victoria Wren, pornind de la informații din jurnalul tatălui său. V. sugerează și asumă, proteic, diferite identități, în special figuri feminine misterioase, precum Victoria Wren, Veronica Manganese, Vera Meroving în diferite părți ale lumii în cursul câtorva decenii de la sfârșitul secolului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a lui Dumnezeu. În orice caz, prezentarea părintelui Dumitru arată că în ciuda distanței infinite între Dumnezeu și creația Sa, există și o intimitate reciprocă neînțeleasă, dorită de Dumnezeu însuși"15. E, cu siguranță, aici altceva decât conceptul platonician, oricât de enigmatic, de participare (méthexis), căci modelul filosofic grec este static, pe când cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
felul kenozei Mântuitorului, destinat sacrificiului, adică morții, care echivalează cu neantizarea egoismului nostru funciar. Sacrificiul Demiurgului se insinuează ca anihilare a monismului (unicității) Dumnezeului non-treimic, care încă poate fi cel al Vechiului Testament. Antropologia eminesciană este extrem de tulburătoare și de enigmatică. La poetul nostru, revolta lui Lucifer capătă nuanțe nemaiîntâlnite și ea se arată ca o revoltă împotriva unicității lui Dumnezeu încă iudaic, vechi testamentar. Eminescu e convins să răul egoismului care bântuie omenirea e o reminiscență a Dumnezeului nontreimic: "Făcuți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dacă ar evolua în transmodernism. Prin moarte, pământul demiurg a devenit lume-lumen, care are un glas al lui, un plâns la care oamenii rămân surzi: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Acesta e un vers rătăcit prin manuscrise, rămas enigmatic. Ce sunt epigonii? Oameni care au pierdut acuitatea privirii și a auzului, oameni care nu mai aud plânsul Demiurgului. Cu viziunea sa, Eminescu recunoaște că nu vine spre Dumnezeu dinspre teologie, ci dinspre filosofie, așteptându-se să fie mustrat de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
153. Nu e vorba de vreo retragere gasteropodică în sine, zice Dieckhoff, ci e "mai degrabă condiția indispensabilă a progresului", într-un "mediu cultural accesibil, comprehensibil, care poate fi stăpânit, decât într-un cadru cultural necunoscut, cu reguli de funcționare enigmatice". Nomadismul pe care pariază apostolii postmoderniști, nu e un fenomen agreat de națiunile puternice, consolidate economic și cultural, ci e produsul dramatic al sărăciei și al neîmplinirii în sânul propriei națiuni. Este exodul celor subdezvoltați, al celor care se simt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în favoarea unui triunghi ontologic, al celor trei materii: macrofizică, a mineralului și a omogenului, dominantă în universul nostru, supusă celui de al doilea principiu al termodinamicii, tinzând către entropie maximă; materia biologică, opusă, a eterogenului, negentropică și care "ascultă" de enigmaticul principiu al excluziunii descoperit de Wolfgang Pauli; în fine, materia microfizică, a psihicului, transcendându-le pe celelalte două, fără a fi, hegelian vorbind, sinteza lor, ci având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și a semipotențializării, acel misterios echilibru între
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dau dreptate și viziunea transdisciplinară a filosofiei lui Ștefan Lupașcu îl confirmă. Iată de ce poezia este translingvistică. Nichita Stănescu îi zice metalingvistică. De aceea, cuvântul nu mai este cuvânt, ci necuvânt, fiindcă semantica lui vine din tăcerea cuvintelor, adică din enigmatica zonă a transparențelor. Sintaxa e cel mai misterios mecanism subatomic. În mod insistent, Nichita Stănescu a identificat structura materiei de la început cu sintaxa poeziei. Prin atomistica poetică el a revoluționat stilistica. Vom înțelege acum de ce a echivalat primul vers din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aduce soluția cea mai bună a rezolvării raporturilor strâmbe dintre autohtoni și alogeni, invocând toleranța reciprocă, într-o Europă integrată, obligată să fie ea însăși transdisciplinară pentru a supraviețui sub semnul devenirii întru ființă. În această cheie trebuie înțeleasă o enigmatică observație a lui Victor Teleucă: Suntem, poate, singura națiune care am susținut năvălitorul pentru a-l asimila. Prin asta am vrea să-l detestăm. Parcă am fi proprii noștri năvălitori peste noi înșine din noi înșine". Ar trebui, deci, o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
intuitiv, în plin ethos transmodernist. Prozatorul ceh, dublat de un gânditor profund, ilustrează, mai degrabă, modelul de romancier-filosof, așa cum l-a definit Albert Camus, adică opusul romancierilor cu teză. Kundera pare să plece de la o "teză" postmodernistă, aceea a reinterpretării enigmaticei eterne reîntoarceri din centrul filosofiei lui Nietzsche. Am văzut cum de la Jacques Derrida la Gilles Deleuze, eterna reîntoarcere devine axă a canonului postmodernist, stând la baza teoriei simulacrelor. Kundera apreciază ideea lui Nietzsche ca pe un mit uluitor, menit să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
excelență, cu lumea lui Caragiale. Fantoșele lui Caragiale ascund în spatele lor destinul, cu tot tragismul lui. Ușurătatea maschează greutatea, ca să revin la termenii lui Kundera. Dar în spatele simulacrelor postmoderniste se ascunde nimicul, adică moartea. Fantoșele lui Caragiale au o transparență enigmatică, cele ale postmoderniștilor sunt opace. Ele sunt, pur și simplu, simulacre. Simulacre de iubire sunt, firește, aventurile lui Tomas cu cele 200 de femei în care el se iluzionează a căuta diferența, negăsind, în definitiv, decât moartea. El însă va
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
include, de asemenea, pe Hegel, Nietzsche și Freud - gânditori care ne-au f]cut în mod dureros conștienți de modurile în care viața moral] ne implic] inevitabil în iraționalitate, lips] de inteligent] și alienare. Ceea ce sugereaz] aceast] tradiție este posibilitatea enigmatic] și înfricoș]toare c] reflecția moral] modern] își va submina la un moment dat însuși caracterul s]u moral. Pentru a-l parafrază pe Marx (MEW 1, p. 387; CW 3, p. 184), utopic] s-ar putea dovedi reflecția reformist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
efort în direcția conectării la actualitate se vădește însă în 1930, când se realizează o anchetă - Săptămâna poeziei - și un ciclu de interviuri luate de N. Crevedia. Menționabile sunt „cărțile redate în extrase”, alese de Numa Cartianu și de un enigmatic Dimitry, care mai trimite câteva corespondențe din Paris. Pe de altă parte, sunt reuniți vechi colaboratori și câțiva noi, reale promisiuni. Cu poezii vin, în ordinea frecvenței, Artur Enășescu, G. Talaz, Mircea Dem. Rădulescu, I.U. Soricu, Victor Eftimiu, George
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce la un moment dat poate să fie ambiguă, enigmatică, scăpând parțial controlului conștient. Nimeni nu poate pretinde că este capabil să „citească gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este important, semnificativ și relevant pentru noi acționează ca un filtru de decodificare a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și ne ajută să construim și să înțelegem realitatea. Desigur că, în procesul devenirii noastre, structurile pot fi reconstruite, adaptate, dar sunt puternic determinate cultural și social; - contingentă: învățarea ce se produce la un moment dat poate să fie ambiguă, enigmatică, scăpând parțial controlului conștient. Nimeni nu poate pretinde că este capabil să „citească gândurile”, care, uneori, nu sunt clare nici pentru noi; - autoreferențială: referințele pentru ceea ce este important, semnificativ și relevant pentru noi acționează ca un filtru de decodificare a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Franklin XE "Franklin" și românii ardeleni se va materializa Încă de la Începuturi printr-un spectaculos contact personal, ocazionat de Întâlnirea savantului american cu un român din Transilvania, pe nume Samuilă Dămian XE "Dămian" . După ce vânturase Europa prin anii 1744-1745, acest enigmatic preot ortodox cu veleități de globe-trotter ajunge În 1748 la Philadelphia, unde se Întâlnește cu Franklin, de la care Învață să efectueze anumite experiențe În domeniul electricității; pe urmă, Dămian Își va continua voiajul, cu intenția de a face ocolul lumii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]