1,945 matches
-
descoperă rostul simbolului și al tăcerii"386. Pentru Sergiu Al-George, calea influenței este de la absolut și mister către simbol, iar de aici către antinomic. Dogmaticul este un implicat al ideii de absolut. Deși este de obicei considerat cheia înțelegerii operei epistemologice și metafizice a lui Blaga, dogmaticul este doar o expresie limită a antinomicului. Epistemologia antinomică a lui Blaga își află întemeierea prin raportare la antinomia simbolului și absolutului din filosofia indiană. Această cheie interpretativă se găsește, după Sergiu Al-George, într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost interpretate ca acte metaforice, astfel încât metafora a fost interpretată mai general ca trecere de la sensibil la inteligibil. "În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu ar fi făcut adăugarea pe care o voi cita imediat, care mai atenuează tonul observației critice, acuza de plagiat ar fi fost fără drept de apel: Diferența fundamentală față de Florenski e că Blaga instrumentalizează dogma într-un sens exclusiv epistemologic și secularizează saltul credinței din religios în serviciul eului și al creativității sale culturale infinit stimulate de o metafizică negativă, totul de o inspirație romantică greu de contestat". Voi încerca să judec această acuză. Într-una dintre scrisorile ce compun
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoaștere supra-rațională îi apropie foarte mult pe cei doi gânditori. Însă, Blaga duce discursul despre dogmă și antinomie într-o direcție cu totul diferită, fapt cu care Ion I. Ică jr. este de acord. Pentru el, dogma este un instrument epistemologic, iar nu religios, o formulă de minus-cunoaștere, iar nu de trăire mistică, un prilej de ecstazie intelectuală, nu de renunțare la rațiune. În sfârșit, dogma este un act al spiritului prin care misterul se potențează, iar nu o deltă în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logice sau formale, întreținând o anumită ambiguitate. La Blaga, în schimb, contradicția ia sensul de contradicție logică, care se opune principiului noncontradicției. Deși Lupașcu se luptă tot timpul cu principiul noncontradicției, ceea ce vizează el este mai curând aplicația ontologică și epistemologică a acestuia. În al doilea rând, cunoașterea luciferică blagiană, cea care procedează prin contradicție, este un mod alternativ de cunoaștere în raport cu cea obișnuită, care evită contradicția. Și Lupașcu se delimitează de acest mod de gândire non-contradictoriu, urmărind un altul, care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de vedere formal. Înseamnă că logica dialectică nu este supraordonată și constitutivă pentru logica formală, cum spunea Joja în declarațiile sale de intenție. Dacă lucrurile stau așa cum le-am înțeles, atunci ideile lui Athanase Joja se situează într-o perspectivă epistemologică asupra logicii asemănătoare celei a lui Werner Heisenberg cu privire la teoriile științifice închise 598. Logica clasică are legile ei, valabile pentru un anumit domeniu de raționalitate, fără ca ceva să o mai poată face inadecvată, să o falsifice. Există însă domenii unde
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
științifice din secolul al XX-lea, teorema lui Gödel, demonstrată în 1931, care spune, pentru cazul aritmeticii, că un sistem de axiome suficient de bogat duce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii 658. Ea înseamnă, din punct de vedere epistemologic, că o teorie științifică completă este iluzorie. Aplicând acest rezultat la discuția sa, Basarab Nicolescu conchide că este imposibilă o teorie completă care să descrie ansamblul nivelurilor de realitate, cunoașterea aceasta trebuind să fie inevitabil una deschisă. Un alt rezultat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a filosofiei secolului al XX-lea. Probabil că, într-o lucrare rescrisă despre irațional în acest ultim secol, el s-ar afla printre cei care promovează recursul la irațional ca metodă a cunoașterii și gândirii, fără a asuma o poziție epistemologică iraționalistă. b) Un alt punct de reper pentru înțelegerea tematizării blagiene a antinomicului în contextul epocii este legat de situația metafizicii. Se pare că aceasta era o problemă foarte importantă la acea vreme 696. Secolul al XIX-lea fusese unul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a teoriei cunoașterii. El va recunoaște mai târziu acest lucru, într-o autoprezentare filosofică, spunând că a văzut în aceste situații din știința timpului o reactualizare a gândirii dogmatice, fapt ce l-a determinat o dată în plus să urmărească sensul epistemologic și metodologic al acesteia și să încerce să acrediteze ideea unei cunoașteri cu sens minus, în care un mister nu este atenuat, ci e potențat, radicalizat și formulat numai antinomic. Astfel, el va privi aceste descoperiri și teorii nu ca
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lui Niels Bohr, pe care o va rezolva prin ideea complementarității, era să găsească un mod prin care structurile conceptuale clasice să poată fi folosite în raport cu noua situație a experimentării fizice. În acest sens, el va da o interpretare strict epistemologică ideii sale, sarcina fizicii fiind, în opinia sa, nu să determine cum este natura, ci ce putem spune asupra acesteia. Ceea ce trebuie să îl preocupe pe fizician este obiectivitatea descrierii experimentale și comunicarea neambiguă, iar nu realitatea fizică. În acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a dezvălui, de a cunoaște simultan manifestarea ondulatorie și cea corpusculară, postulatul lui Bohr ne arată că membrii dualității sunt reciproc exclusivi, noi putând surprinde când pe unul, când pe celălalt, succesiv, în reprezentări complementare"758. Deci, "complementaritatea, ca principiu epistemologic (...), nu face drumul până la contradicție, ci se centrează pe principiul contrarietății", lucru cuprins în interpretarea dată mai târziu de către Bohr postulatului său: contraria non contradictoria sed complementa sunt759. Cei doi termeni ce formează dualitatea, unda și corpusculul, coexistă doar în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
760. Nu la fel a gândit, se pare, în epocă Louis de Broglie, care a avut rezerve mari în legătură cu interpretarea mecanicii cuantice prin prisma complementarității, atacând-o din două unghiuri: al manifestării succesive a aspectelor duale și al interpretării strict epistemologice a dualității undă-corpuscul761. Adoptând un realism fizic de descendență einsteiniană, de Broglie "face pași în plus pentru o înțelegere mai nuanțată a dualității", afirmând simultaneitatea opușilor și încercând o interpretare ontologică a dualității, în sensul unei veritabile coexistențe a membrilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
comporte o logică din categoria logicii contradictoriului sau a terțului inclus, exersată de Ștefan Lupașcu. De asemenea, metoda lui Blaga poate fi asociată într-o anumită măsură cu ideea logicilor paraconsistente, prin anumite trăsături ce le așează în același orizont epistemologic mai larg822. În ambele cazuri este în joc o gândire favorabilă contradicției, în sensul integrării acesteia în structuri discursive care nu cad în non-sens. Teoreticienii paraconsistenței urmăresc să salveze logic teoriile ce cuprind contradicții și totuși nu sunt triviale. Teoriile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se înscrie în cursa înțelegerii practicilor configurative și a formelor de viață în care se află cuprinsă moștenirea noastră socio-istorică"825. Această idee reușește să pună la îndoială cerința modernă a universalității și necesității, fără a cădea într-un anarhism epistemologic. "Ea face posibilă convergența fără coincidență, concordanța care nu îngheață într-o impermeabilă asemănare și armonia care permite disonanța"826. Traducătoarea cărții așează acest proiect al lui Calvin O. Schrag în spațiul paradigmei de gândire holist-complementaristă, de care aminteam la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ea nu poate supune legilor ei mișcarea dialogică a gândirii, buclele recursive, complexele hologramatice, solidaritățile, organizările conceptuale 881. Pentru astfel de situații, principiile aristotelice devin limitative și este necesară înglobarea și transgresarea lor. În acest sens, Morin afirmă, contrar tradiției epistemologice, că logica trebuie să fie subordonată gândirii. Gândirea trebuie să transgreseze, în mișcarea ei, logica clasică, respectându-i însă exigențele în fiecare din segmentele ei. În aceste condiții, imaginea raționalității se modifică. Nu putem să fondăm rațiunea doar pe această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată obscurității sau confuziei"891, ori unei forme de iraționalism. Această știință a complexității nu este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din perspectiva unui nou "maniheism epistemologic" gândește profesorul francez abilitarea acestui mod de a gândi 892. Altfel vede el lucrurile: "În momentul în care gândirea clasică identitară este stopată din elanul său, în care ea se află constrânsă să-și revizuiască o bună parte din postulatele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Gh. Zane", Iași). Constantin STOENESCU este prof. dr. la Universitatea din București, Facultatea de Filosofie. A publicat Teoria cunoașterii. Teme. Texte. Literatură (în colaborare, 1999), Experiență și semnificație (2002), Managementul cunoașterii (în colaborare, 2007) Limbaj, experiență, cunoaștere (2009), O perspectivă epistemologică asupra managementului cunoașterii (2011), precum și numeroase studii în volume și articole în reviste de specialitate pe teme de epistemologie, filosofia științei, logică, filosofie românească. A editat volume de studii despre: filosofia austriacă, Popper, Quine, managementul cunoașterii și etica cercetării. A
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
decât valoare instrumentală, deoarece ele produc organisme individuale care au valoare intrinsecă 56. Nefiind relațională, valoarea intrinsecă este concepută asemenea unei proprietăți obiective 57, caz în care pot fi formulate trei tipuri de obiecții filosofice, și anume, din perspectivă metafizică, epistemologică și motivațională 58. Obiecția metafizică constă în exprimarea îndoielii cu privire la posibilitatea existenței unei asemenea proprietăți dacă între aceasta și trăirile sau dorințele unor creaturi înzestrate cu sensibilitate nu ar fi nici o conexiune necesară. Valoarea intrinsecă ar fi o entitate ciudată
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sau rațiune a oricărei acțiuni ar fi dependentă sau derivată din altele, atunci care ar mai fi temeiul? Ajungem astfel la problema metafizică a naturii temeiului. În cele din urmă, în ordine metafizică, temeiul ultim trebuie să fie ireductibil. Obiecția epistemologică ține de modul în care am putea știi că o anumită entitate are valoare intrinsecă, dată fiind diversitatea opiniilor susținute și a intuițiilor. Problema este dată de faptul că nu dispunem de nici o procedură cu ajutorul căreia să validăm sau să
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Astfel, argumentul cu privire la valorarea autonomă a întregilor, fundamental în etica mediului, va fi extins într-un capitol despre versiunile holismului și delimitările acestuia față de individualismul etic. De asemenea, voi lua în considerare, chiar de la bun început, trei probleme cu încărcătură epistemologică, distincția dintre nivelul descriptiv și cel normativ, problema demarcației și problema criteriului. Așa cum am mai precizat, în cadrul acestei discuții vor fi anticipate unele dintre temele care vor fi dezvoltate ulterior. Precizările făcute în acest capitol vor fi subînțelese de fiecare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
oamenii să evite perspectiva epistemică specific umană. Cunoașterea omenească se bazează pe experiența omenească asupra lumii. Dar această localizare epistemică a omului nu este tot una cu antropocentrismul. Grey amestecă în argumentul său două lucruri diferite, interesele etice și situarea epistemologică. Atunci când ne raportăm la alți oameni suntem într-un context etic, iar acest context etic presupune prin el însuși o anumită detașare de sine, fără a duce însă la adoptarea unei perspective cosmice perfect neutrale, care să fie echidistantă față de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
omul. Dacă răspunsul ar fi afirmativ, atunci am putea să justificăm diferența de atitudine a oamenilor față de animale. O asemenea întrebare cu privire la genuri diferite ale suferinței duce însă la o altă problemă, fundamentală în raport cu prima, și care capătă astfel prioritate epistemologică pentru a primi un răspuns. Această întrebare fundamentală poate fi exprimată astfel: ce temeiuri am avea pentru a crede că și animalele suferă? Regresiv, această întrebare duce, la rândul ei, la altă întrebare care ține de domeniul filosofic fundamental al
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
orientală. Ecologia profundă este o teorie complexă, cu mai multe nivele de construcție: • Nivelul metafizic. Omul este parte a naturii, iar toate părțile au aceeași demnitate ontologică. În ontologia socială nu contează individualitatea autonomă, ci sinele și țesătura naturii. • Nivelul epistemologic. Este necesară o perspectivă holistă. Sesizarea întregului și a interdependențelor se realizează intuitiv. Moralitatea se poate constitui intuitiv. • Nivelul etic. Natura are valoare intrinsecă. Ecologia profundă susține un egalitarism biocentric, în opoziție față de antropocentrism. • Nivelul politicilor. Trecem printr-o criză
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cu natura nevorbitoare, la depășirea opoziției dintre natură și cultură și la reconsiderarea locului omului în univers. Nu în ultimul rând, redefinirea echilibrului dintre rațiune și sensibilitate în raportarea la natură devine marca unei teorii robuste a mediului. Din perspectivă epistemologică ecologia profundă respinge ideea clasică a descompunerii, separării și analizabilității lumii în părți independente și acordă prioritate întregilor și interconectivității. Dacă în mod tradițional deosebim între sine și ceilalți și formulăm ipoteze cu privire la posibilitatea cunoașterii altor minți, din perspectiva ecologiei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unor asemenea entități colective. Nu putem avea datorii față de generații care nu există și nu putem avea în general obligații față de generații, ci numai față de indivizi. Campionul acestei obiecții este Parfit cu a sa lucrare Persons and Reasons 321. • Obiecția epistemologică. Chiar dacă obiecția ontologică ar putea fi evitată, apare o altă problemă: nu putem știi nimic despre generațiile viitoare în privința scopurilor și nevoilor acestora, așa că nu putem lua acum decizii bazate pe ipoteze cu privire la ceea ce se va întâmpla în viitor. • Obiecția
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]