4,405 matches
-
cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret” (10,38). Curând christós ajunge să fie indisolubil legat de numele personal IQso¤s, ori să fie folosit singur că nume propriu, fără articol și cu majuscula, în special în epistolele pauline, unde acest nume are 270 de ocurente, din totalul de 531 din întreg Noul Testament 273. Nu găsim niciodată în aceste epistole expresia IQso¤s ho christós, rareori ho christós; totuși, sensul termenului nu-i era străin autorului, deoarece în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
IQso¤s, ori să fie folosit singur că nume propriu, fără articol și cu majuscula, în special în epistolele pauline, unde acest nume are 270 de ocurente, din totalul de 531 din întreg Noul Testament 273. Nu găsim niciodată în aceste epistole expresia IQso¤s ho christós, rareori ho christós; totuși, sensul termenului nu-i era străin autorului, deoarece în 2Cor 1,21 găsim jocul de cuvinte ho dè bebaiÄÎn hQmăs sØn hymžn eis christòn kaì chržsas hQmăs theós: „Cel care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tQÎs agápQs auto¤ („Fiul iubirii sale” - Col 1,13) sau pur și simplu ho hyiós278 și are rolul să sublinieze poziția cu totul specială în care se află Isus în relație cu Dumnezeu. Apostolul îl folosește în contexte speciale: - în epistolele Români și Gălățeni, pentru a întări afirmațiile despre rolul răscumpărător al lui Isus în polemică paulină cu iudaizanții, care voiau să mențină și prescripțiile legii lui Moise (e.g. Gal 4,4-5: „Iar când a venit plinirea timpului, Dumnezeu a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
precis, chip care traduce esență.”280 Un text auzit, cum este cel liturgic, nu are însă cum introduce note explicative. O soluție fericită se găsește în Liturgia Orelor și, respectiv, Lecționarul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București: „din fire Dumnezeu.”281 Autorul Epistolei către evrei afirmă același lucru despre Fiul când îl definește în prolog, folosind însă alte două expresii: după ce arată că „sin aceste timpuri de pe urmat ne-a vorbit nouă prin Fiul (elálQsen hQmžn en hyiÄÎi - 1,2)” îl definește apaúgasma
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zÄe, „Eu sunt calea, adevărul și viața” (14,6), precum și în finalul lui 1In 5,20: ho¤tós estin ho alQthinòs theòs kaì zÄg aiÀnios, „Acesta (Isus Hristos) este adevăratul Dumnezeu și Viața cea veșnică”. În toate aceste texte, precum și în epistolele pauline, zÄe, sau zÄg aiÀnios, se referă la o calitate cu totul specială a vietii ce vine din credință și din unirea cu Hristos, care începe de pe pământ și continuă dincolo de moarte. Pentru viața fizică obișnuită, apostolul Pavel folosește cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
42, Petru spune despre Isus: ho¤tós estin ho hÄrisménos hypò to¤ theo¤ kritgs zÀntÄn kaì nekrÄÎn, „El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți”. Iar Iacob, vorbind în îndemnurile finale ale epistolei sale despre iminentă venirii Domnului, spune: ido¤ ho kritgs prò tÄÎn thyrÄÎn héstQken, „iată, Judecătorul stă în fața porților!” (Iac 5,9). Metaforă antropomorfizantă a judecătorului suferă însă amendamente în Noul Testament, în special în Evanghelia după Ioan. Aici Isus afirmă: „Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Verbe” (BJ); „the Word” (RSV). Acest nume e prezent doar în texte ioanice (În 1,1.14; 1In 1,1), precum și în Apocalips, unde călărețul de pe calul cel alb se numește ho lógos to¤ theo¤i (Ap 19,13). Prologul Epistolei către evrei explică parțial acest nume: „După ce Dumnezeu, odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit părinților noștri prin proroci, în aceste timpuri de pe urma ne-a vorbit prin Fiul..., prin care a făcut și lumile” (Evr 1,1-2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
creștinii sunt îndemnați să trăiască „în cumpătare, dreptate și evlavie în această lume, așteptând nădejdea fericită și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (epipháneian tQÎs dóxQs to¤ megálou theo¤ kaì sÄtQÎros hQmÄÎn Christo¤ IQso¤).” (Țiț 2,13) Epistola a doua a lui Petru îl numește și ea de două ori pe Hristos kýrios kaì sÄter (1,11 și 3,2). Semnificații de bază: cel care eliberează de păcat și scapă de osânda veșnică. 3.2.2.13.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1Tim 2,5: hežs gàr theós, hežs kaì mesítQs theo¤ kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Isus.” (t.n.) Când îl compară pe Hristos cu Moise, autorul Epistolei către evrei argumentează că El „este și Mijlocitorul unui legământ mai bun...” (hósÄi kaì kreítonós estin diathekQs mesítQs), afirmație reluată în 9,15 și 12,24: diathekQs kainQÎs mesítQs, El este „Mijlocitorul unui nou legământ” (t.n.). 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14.2. archiereús: „arhiereu” (TC, Blaj, G-R, BS); „Arhiereu” (BVA); „Mare Preot” (C); „pontifex” (Vg); „grand prêtre” (BJ); „high priest” (RSV). Este echivalentul grecesc al ebraicului hakkohQn sau hakkohQn hagg":Äl , desemnându-l pe cel aflat în fruntea ierarhiei preoțești. Epistola către evrei este singura carte a Noului Testament care vorbește despre preoția lui Hristos și face din ea tema să centrală, pentru a demonstra superioritatea noului legământ față de cel vechi. - Hristos a voit „să se facă asemenea fraților săi intru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în care e descrisă grijă păstorului pentru oi, ocrotirea pe care le-o asigura chiar cu prețul vieții, alegorie pe care Isus o traduce apoi spunând: egÀ eimi ho poimgn ho kalós (În 10,11): „Eu sunt Pastorul cel bun.” Epistola către evrei îl numește și ea, la un moment dat, pe Hristos ho poimgn tÄÎn probátÄn ho mégas, „Pastorul cel mare al oilor” (13,20), iar Epistola întâi a lui Petru, archipoimen, „Mai-marele pastorilor” (5,4) și ho poimgn kaì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eimi ho poimgn ho kalós (În 10,11): „Eu sunt Pastorul cel bun.” Epistola către evrei îl numește și ea, la un moment dat, pe Hristos ho poimgn tÄÎn probátÄn ho mégas, „Pastorul cel mare al oilor” (13,20), iar Epistola întâi a lui Petru, archipoimen, „Mai-marele pastorilor” (5,4) și ho poimgn kaì epískopos tÄÎn psychÄÎn hymÄÎn, „Pastorul și purtătorul de grija al sufletelor voastre” (2,25). 3.2.2.16.2. ho epískopos: „Socotitoriul” (SC); „Păzitoriul” (Blaj); „Veghetorul” (BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
simplu tò pne¤mă (de ex. Fp 2,4; 10,19; 11,12; 19,21; Ap 2,7.11.17.29; 3,22 etc.), iar alteori, tò pne¤mă tò hágion, acesta fiind și numele lui cel mai răspândit în epistolele apostolice și care apare și în Mt 1,18. Alte sintagme în care apare îi precizează personalitatea: - tò pne¤mă to¤ patròs hymÄÎn, „Duhul Tatălui vostru” (Mt 10,20) sau tò pne¤mă theo¤ „Duhul lui Dumnezeu” (Mt 12,28
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unor verbe antonime, nu are corespondent ca atare în Biblie; l-am semnalat doar pe ’Pl misetatter pentru al-B"”in312. Totuși și în Biblie Dumnezeu este arătat că posedând o existență vădita, în vreme ce ființă lui este de nepătruns pentru oameni. Epistola către români vorbește de vinovăția păgânilor, care ar fi trebuit să-și dea seama de existență lui Dumnezeu contemplând creația: „...cele nevăzute ale lui, de la facerea lumii se arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-W"riÖ (2.1.3.3.), care spune despre Dumnezeu că va moșteni toate când oamenii, cărora le-a încredințat bunurile acestei lumi, nu vor mai fi. În acest sens, nici numele, nici ideea nu au corespondent biblic. Cand, în Epistola către evrei, se spune despre Hristos că a fost rânduit klQronómon pántÄn, „moștenitor a toate” (1, 2), este vorba despre o luare în stăpânire. În Vechiul Testament, în virtutea legământului, Israel este naƒalaÖ YHWH „moștenirea lui YHWH” (1Sam 10, 1; 26, 19
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tendința de a se lărgi continuu, ajungând să cuprindă texte, monumente, relicve, observații de tot felul. Ca patrimoniu național și universal al culturii, istoria se Înscrie În documente de epocă și vestigii de genul: - celor latinești: carta, celula, chirographum, codex, epistola, registrum, sigillum etc. sau grecești: scrisoare, pecete, poruncă, hrisov etc. ori slavonești: Înscris, zapis, izvod, adeverință, uric ș.a., care se prezintă sub formă de pergamente, manuscrise, imprimate etc. originale, cu grijă păstrate În arhive, biblioteci, muzee, colecții etc.; - unor cărți
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două curente se adaptă din aceleași izvoare, răspund acelorași nevoi dintr-o aceeași epocă. Climatul apasă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acestui părinte sever al creștinătății pentru a-ți justifica dezmățurile sexuale de tot felul! Tarsiotul dușman al cărnii deturnat de cei care-i cer să le accelereze ascensiunea la cer! Asta-i culmea! Dar iată și pasajele incriminate: cel din Epistola către Romani îVI, 14) care afirma absența prizei păcatului asupra unui individ născut sub semnul grației divine și nu al Legii. De asemenea, cel din Ziceri îI,14) care îndeamnă la punerea în comun a întregii avuții. Drept pentru care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și în refuzul recunoașterii oricărei autorități: legea oamenilor contra legilor lui Dumnezeu. în sfârșit, acest Spirit Liber interpretează liber Scripturile. El surprinde Biserica antrenată în propriul ei joc, prevalând din textele din Vechiul Testament sau din Evanghelii, dar chiar și din Epistolele lui Pavel, extrase cu ajutorul cărora el își fondează edificiul său libertin. Beatitudinile ne învață că cei săraci cu duhul vor ajunge mai repede în paradis? Partizanii Spiritului Liber ne îndeamnă să lăsăm Scripturile și să ne întoarcem la inocența primitivă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cum se pot mișca îngerii în plan local”... Greu, greu! Renașterii îi este propriu un mod de expunere mai fluid, mai elegant, mai simplu, mai plăcut. Dacă aș avea îndrăzneala, aș zice mai hedonist... Sunt descoperite acum Tratate, Dialoguri, Eseuri, Epistole, Scrisoarea, Discursul, tot atâtea feluri de exprimare mai atractive, care vădesc mai mult dorința de a transmite, de a împărtăși, decât voința de a formula pentru niște discipoli incapabili să citească în absența autorității magistrului, singur deținător al cheii interpretării
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i permite, întrucât este econom, o mai bună folosință a timpului său; deloc naiv, interesatul înțelege că Eusebiu îi aduce aminte leneșului de exactitate...; Teofil se alege cu Evanghelia lui Matei, ca să-i întărească dragostea lui de Dumnezeu; Eulal primește Epistolele lui Pavel Chrysoglotos - o lămpiță, ca să poată, zice Eusebiu, să-și satisfacă pasiunea lui de mare cititor - dar și pentru ca acest mare amator de somn să rămână treaz mai multă vreme; Theodidact primește pene de scris pentru a proslăvi gloria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. în ruinele de la Boscoreale, se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un manifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vine și el la Herculanum, în vilă. Horațiu scrie numeroase versuri legate de modul de viață practicat în vila lui Piso, iar o lectură avizată permite reperarea unei multitudini de referințe la lucrarea Despre moarte a lui Philodemos în Ode, Epistole și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în iubirea aproapelui, ca toți cei din casta sa, lui i se datorează pachetul de informații detestabile despre poet cuprinse în anexa la Cronicile lui Eusebiu din Cezareea. Dalmat convertit la Roma, Ieronim a rămas în istorie ca autor de epistole, comentator al Evangheliei după Matei, exeget și biblist - mai precis, traducător și adnotator al textului Bibliei în limba latină. Că astfel de misiuni au putut reveni unor indivizi atât de puțin scrupuloși, cinstiți și loiali spune multe despre ideea pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]