1,922 matches
-
antisemitismul. Pentru cea mai inteligentă critică a acestei poziții, vezi splendida carte a lui Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie. Un eseu despre patriotism și naționalism, traducere de Mona Antohi, introducere de Aurelian Crăiuțu, Humanitas, București, 2002. Din păcate, în ciuda erudiției și elocvenței autorului, format în Europa și profesor la Princeton, și a excelentei introduceri semnate de eminentul său discipol român, traducerea românească a trecut neobservată. Tocmai în România, unde se discută zilnic despre patriotism și naționalism! Viroli demonstrează că societățile
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
disonanță cognitivă fertilă și perspicace, o diferență interiorizată și reflectată, de bună-credință în ciuda retoricii nemiloase, de luat în seamă în ciuda faptului că Bloom este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe un campus asediat de lumea americană ostilă, filistină, arhaică, antimodernă, premodernă, postmodernă (dar niciodată modernă!), tânjind bovaric după viața socială și culturală a Parisului; un savant respectat într-un cerc restrâns, dar visând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nenorociri. În nuvele, notabile sunt pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de „republici”, „deputați”, „vot”, „guvern național” ș.a.). Deși valențele artistice ale limbii scriitorului au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
dintre autoare își păstrează nu numai identitatea, ci și opiniile, fără ca acestea să se armonizeze integral cu cele ale colegei de reflecție și scris, dar fără să se afle vreun moment în disarmonie cu acestea. Nu e o carte de erudiție pedantă, dar nu e niciun eseu sau un volum de memorii, fiindcă reacțiile și reflecțiile fiecăreia dintre noi tind către judecăți cauzale și sunt dintru început ordonate de o lungă asceză a cercetării istorice. Am adăugat ediției în limba română
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și tu, ca dintr-o stampă / sau ca din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă a unei erudiții reci, ci trăire de voluptăți estete. Formula definitivă e revelată de pendularea între „panta clasică din miazăzi” și o jouissance de vivre cu cețuri de burg medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu doar peisagistic - pentru Elada, căruia Al. Rosetti i-a închinat prima sa creație literară, expresie a unui liric nemărturisit, frânat în efuziunile sale de cenzura unei erudiții, ea însăși dozată cu severitate! MIRCEA ZACIU SCRIERI: Colindele religioase la români, București, 1920; Note din Grecia, București, 1938; Limba poeziilor lui Eminescu, București, 1956; Istoria limbii române literare (în colaborare cu Boris Cazacu și Liviu Onu), București, 1961; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care acumulează mașinal fapte" (Comte, 1999, p. 26). Dimpotrivă, metoda analizei discursive, mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu dexteritate metodologică și imaginație analitică, metoda analizei conținutului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
realizează în istoriografia românească trecerea de la iluminism la romantism" (Teodor, 1970, p. 90). Prin mixul de continuitate și inovare în raport față de moștenirea patrimoniului Școlii Ardelene, despre Aaron se poate spune că el a fost cel care a deschis ecluzele erudiției istoriografice cantonată în iluminismul transilvănean prin care a pătruns reflecția însuflețită de spiritul romantic. Opera istorică a lui Florian Aaron, în ciuda certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost încercarea cea mai grea a puterii elementului roman dela Dunăre. Biruința lui a păstrat caracterul latin al țărilor noastre" (Floru, 1923, p. 27). Travaliul depus de B.P. Hașdeu și I. Bogdan în avangarda reflecției lingvistico-istorice, în lucrări de mare erudiție precum Etymologicum Magnum Romaniae (Hasdeu, 1887-1898), sau programatice cum este Însemnătatea studiilor slave pentru români (Bogdan, 1894), au reușit să impună ideea importanței elementului slav în țesătura etnică și lingvistică a românității. Influența slavilor, devenită de netăgăduit, este totuși minimalizată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu scopul de a le institui ca mărturii adiacente ale punctului de vedere propus și susținut în teza sa. Așa încât numărul celor 1060 de note pot să dea o sugestivă imagine a seriozității cercetării propuse de doctorandă, dar și asupra erudiției Oanei Simona Zaharia în tematica abordată. Autoarea lucrării precizează că nu cunoaște „existența unui alt studiu comparativ care să se axeze, cu precădere, asupra imaginii feminității, așa cum apare ea la Giovanni Boccaccio și la Geoffrey Chaucer. Desigur că suntem conștienți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe cât e în stare viața.”161 Iată o femeie care reușește să formuleze un articol dintr-o declarație de drepturi ale omului: dreptul la viață și păstrarea acesteia cu orice preț. Pampinea cunoaște legislația și o întărește prin exemple din erudiția sa. Pe femei nu le poate concepe decât ca pe niște ființe care iau inițiativa, acționează pentru binele lor și nu se complac doar în lamentații. Devine un factor activ, întreprinzător, are o lucidă capacitate de analiză a situației și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un moment la altul. Nu exista observație psihologică, remarcăm rara prezență a dialogului, iar evenimentele cunoșteau un deznodământ fericit. Spre deosebire de aceste narațiuni elementare, Boccaccio introduce portrete psihologice mai bogate, acordă mai mare atenție detaliilor, structurilor alegorice și dă dovada unei erudiții debordante.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 20. (trad. n.) 599 Thomas G. Bergin, op. cit., p. 1. (trad. n.) 600 Judith Serafini Sauli, op. cit., p. 20. (trad.n.) 164 pornește în căutarea fetei. După numeroase aventuri o găsește, reușește să pătrundă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești și medievale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tinerilor reprezintă o lume închisă, un microcosmos îndepărtat în timp și spațiu de evenimentele din povestirea ramă, un deliciu pastoral, dar și spiritual. Donnele angelicate (Biancifiore, Fiammetta), deși excelează printr-un cumul de calități fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
notă: „Modul primitiv de a încerca vindecarea de maladia sifilisului prin fumuri mercuriale. În salce s-ar fi pus și A.D.Xenopol...”, p. 306. În loc de a discuta realiile textului, cum i-ar fi stat bine, I.E. Torouțiu face paradă de erudiție ceea ce este bine, desigur, dar nu e suficient. El este mai încredințat decât Hanrieta că bolnavul suferă de sifilis. Altfel, ar fi trebuit să observe că se apropie acel important 14 iulie cu consultul de la Iași, să-și dea seama
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de importantă în istoria pe care însuși o trăiește, cu un 8 iulie problematic N. Pătrașcu nu poate să convingă. Când propune relația Leopardi Ranieri ca gen proxim al aceleia dintre Eminescu și Chibici, nu vrea decât să epateze prin erudiție, cum fac mulți dintre contemporanii săi. Mai mult ca sigur, avem de-a face acum, la 1890, cu strategii ale grupului care vrea să liniștească opinia publică în privința bolii și morții lui Eminescu, lansând asemenea informații pentru a face „digerabilă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
relațiile riscă să degenereze În familiarism adică Într-o formă de intimitate neprincipială, cînd nu se mai poate face distincția necesară Între defecte și calități sufletești. * „Mulți oameni foarte Învățați n-au minte.” (Democrit) La rîndul său, Heraclit a spus: „Erudiția nu ne Învață să avem minte”. Acest paradox poate fi explicat prin faptul că pot exista, Într-adevăr, oameni cu multă Învățătură, Însă care să nu cunoască folosul acesteia, sau care Îi dau o Întrebuințare greșită, pentru că o interpretează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
paradox poate fi explicat prin faptul că pot exista, Într-adevăr, oameni cu multă Învățătură, Însă care să nu cunoască folosul acesteia, sau care Îi dau o Întrebuințare greșită, pentru că o interpretează pe dos. Într-altă accepțiune, se pare că „erudiția” slăbește foarte mult simțul practic, adică Înseși abilitățile obișnuite de viață. * „Omul are bucurie și-n durere.” (Homer) Pentru că o suferință, cum este de exemplu cea a „remușcării”, poate să-ți Îndrepte gîndul; pentru că o „durere” - așa cum spune P. Syrus
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cercetările efectuate: cea a perspectivei arhitectonice. În lucrarea intitulată Provocările unei capodopere a Renașterii italiene, în lumina hermeneuticii (post)moderne, aceasta declară: „[...] Fiind mai mult decât un obiect frumos, cartea a atras admirația savanților de pretutindeni pentru înaltul nivel de erudiție privind, în principal, chestiunile filologice și arheologice legate de arhitectură. Într-adevăr, ea conține un tratat erudit de arhitectură care este egal, dacă nu superior tuturor celorlalte tratate ale Renașterii, inclusiv celui mai erudit tratat dintre toate, De re aedificatoria
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Iași, 1997). Există edituri care au inițiat colecția „Eseuri”, dovadă a răspândirii acestei specii În cultura contemporană. Observații Din când În când, În publicistica românească apar ample dezbateri legate de condiția eseului, considerat deseori o specie „ușoară”, care nu presupune erudiție și lucru În bibliotecă. G. Călinescu a criticat specia „eseului vagabond”. Recent, Mircea Cărtărescu a publicat, În LA&I (anul VIII, nr. 30 [286], 1 septembrie 2003, p. 1), suplimentul de cultură al ziarului Cotidianul, editorialul „O cultură de eseiști
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
luam parte la ședințele Societății literare, prezentând referate pe teme ca: „Privire asupra operei lui Calistrat Hogaș”, „Un reprezentant al criticii materialiste: H. Sanielevici”, „Walt Whitman”, „Un ucenic al lui Allesandro Marizoni”. Discuțiile erau conduse cu autoritatea inteligenței și a erudiției de profesorul Zupperman. Ceva mai târziu am devenit membru ai cenaclului de la Biblioteca „Stroe Belloescu", unde oficia George Tutoveanu. Subțire, ușor adus de spate, îmbrăcat totdeauna cu o eleganță ușor desuetă, care-i dădea un aer de mesager al unui
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care ne a atras atenția a fost evocarea lui C. D. Zeletin cu prilejul împlinirii 50 de ani de la moartea poetului G. Tutoveanu. Ceea ce este impresionant la acest medic erudit și rafinat este dozajul perfect la care ajunge îmbinând o erudiție de cuprindere enciclopedică și un simț estetic de o impecabilă tăietură. De obicei savanții, știind prea multe, scriu prost, mulțimea cunoștințelor sleindu-le filonul afectiv. În cazul lui C. D. Zeletin, regula nu se confirmă, ci dimpotrivă: asupra lui cultura
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sunt și ele, domeniul său. Vom spune chiar că nu e posibil să profesezi sociologia fără să cunoști în profunzime trecutul. Una din căile cele mai nimerite pentru a înțelege societatea prezentă este să îi scrutăm geneza. Lucru care necesită erudiție. Cine spune Europa, sugerează o arie culturală, un teritoriu limitat, frontiere. Iar aceste frontiere sunt mișcătoare. Totul începe în bazinul mediteranean, Mare nostrum. Europa viitoare se identifică mai întâi cu Imperiul Roman, care înglobează și Grecia, leagănul creștinătății. Africa de Nord, Orientul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
dar are variante social-profesionale (stiluri funcționale). Din această perspectivă, nivelul de cultură al vorbitorului și, uneori, poziția și audiența lui socială sînt corelate cu gradul în care cunoaște și întrebuințează limba literară, care funcționează de obicei și ca etalon al erudiției. Pe de altă parte, vorbitorul cunoaște și folosește numai ceea ce reprezintă limba la un moment dat, deci o fază sincronică a ei, cum subliniază Ferdinand de Saussure 17, adică ceea ce este starea limbii din vremea sa. Limba nu este însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este făcută cu o intenție sau cu un scop, ci decurge numai din condițiile cunoașterii sau din nivelul cunoașterii. De aceea, conținutul unei noțiuni poate fi diferit la comunități umane diferite sau la nivelul culturii populare față de nivelul culturii de erudiție (care cuprinde și știința), dar acest fapt este implicit, iar nu reflexul unei interpretări voite și orientate spre ceva anume. Logica formală specifică faptul că noțiunile "se expri-mă" prin cuvinte și, în acest caz, noțiunea se instituie în conținut pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]