2,389 matches
-
său, Ha-Rama, se bucură și astăzi de prețuire deosebită în lumea talmudică. Fiul străbunicului meu, Moshe, a fost rabin la Bonyhád și în aceleași cercuri talmudice este cunoscut ca "Vaidaber Moshe", după titlul cărții care i-a consacrat reputația de erudit și analist fin și pătrunzător. Nici la Bonyhád, una din marile comunități evreiești din sudul Ungariei până la Shoah, nu mai trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la dispoziție. Sînt profesorul Cernescu, prinde curaj bătrînelul. Tremurînd, nesigur, mă pune la curent cu problema lui. Să vedeți, să priviți puțin... merită. O să vin cu cineva de specialitate, de la muzeu. Nu, doar dumneavoastră. Sînteți doar universitar. Îmi amintesc de eruditul meu profesor Zghibarț. Îmi povestea de Cernescu, de groaza tuturor deținătorilor de biblioteci. Eram curios și mai ales ciudos că Dumnezeu l-a răbdat atîta pe pămînt. -Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rog lui Dumnezeu să-l ocrotească. Printre străini În amintirea profesorului Florea Conferențiarul Florea avea un mare of și anume, acela că nu l-au făcut profesor la Universitatea din Timișoara. Pe bună dreptate era supărat pentru că era un mare erudit în domeniul său și publicase mult și de calitate. Din acest motiv a venit în Algeria, ca s-o șteargă englezește în lumea largă. Băieții l-au cam mirosit, dar și el, șmecher nu glumă, i-a păcălit. Eram prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imaginația, intenționalitatea, capacitatea de anticipare și planificare." Citându-i dese contribuții la temă, autorul izbutește să readucă, într-o anumită măsură, stima pentru rusul Pavlov, al cărui prestigiu, în mentalul generației mele, rămăsese fixat doar la nivelul cățel-cârnat-clopoțel... Remarcabil acest erudit și neașteptat Dicționar, căruia avem a-i face un singur reproș, deloc minor. Este vorba de moftul "științific" potrivit căruia citatele se cuvin lăsate în limba în care au fost scrise. Și cum prea puțini sunt cei care știu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fi aflat la Cernăuți; nu știu cum a ajuns această adevărată comoară bibliofilă la Iași. N-are coperți o să aibă. Nu-i cunosc povestea, fiindcă, surpriză, filele sunt netăiate, ceea ce-i de neînchipuit pentru cărturarul bucovinean, a cărui primă și atât de erudită ediție din Jurnalul intitulat " Zilele și umbra mea" am publicat-o în 1975. Traian Chelariu nu cumpăra cărți pe care să le lase netăiate, ceea ce mă face să cred că "Scrierile..." au fost cumva repede înstrăinate, spre a ajunge cine știe cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
adică, tocmai a unui reprezentant al intelectualității deprinse cu largile desfășurări ale tratatelor și monografiilor: Const. Călin (el însuși, între altele, autor al unor documentate monografii de mari proporții). În diverse publicații, universitarul băcăoan semnează pagini întregi de scurte, acide, erudite și pilduitoare însemnări, adevărate modele de exprimare concisă, elegantă și cu tâlc. Sunt construite, de regulă, prin apelare la texte ale autorilor din alt veac, cărora le propune o continuare în cheie actuală. Rudolf Șuțu (vezi "Iașii de odinioară") proceda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care s-au înrolat clandestin în trupele finlandeze. În același timp, numeroși copii și bătrâni finlandezi, din teritoriile invadate de sovietici, au fost găzduiți și ocrotiți în familiile suedeze. Mai mult încă. Nepotul regelui Gustav al V-lea al Suediei eruditul conte Folke Bernadotte, ofițer superior și director al Crucii Roșii suedeze a intervenit și reușit, prin insistente și pertinente negocieri cu Germania, să obțină, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, eliberarea a mii și zeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fiecare la alt profesor. Acum, o luăm amândoi, la stânga, pe lângă glasvandul din hol, pe treptele ce duc la etajul trei, spre Rectorat, la sala de protocol, unde suntem chemați. Urcăm încet. La ultimul etaj, ne întâlnim cu un bătrânel magistru, erudit și temerar, pensionar, arhicunoscut și respectat între slujitorii acestei Alma Mater. Magistrul coboară treptele, una câte una, sprijinindu-se într-un baston cu mânerul aurit și oprindu-se din loc în loc, spre a-și tampona ușor fruntea îmbrobonită și palidă. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
puțin cunoscuții scriitori, care-au avut și ei un răsunet în epoca lor Ion Dragoslav, Vasile Savel, Mihail Șerban, Nicolae Jianu. Germanistul Virgil Tempeanu. Mai recentul, abia descoperitul, după anii săi grei de detenție, după trecerea sa "dincolo", nefericitul și eruditul poet, profesor și scriitor, Vasile Gh. Popa, primul magistru de limba și literatura română, descoperitorul și îndrumătorul în anii de formare și afirmare a poetului Nicolae Labiș, "buzduganul" generației scriitorilor comuniști și proletcultiști, victimă fragedă și tragică a epocii sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cele dintâi muzee moderne de istorie din întreg teritoriul locuit de români, muzeu cercetat și lăudat de specialiștii epocii sale și de urmași. Cel ce a continuat, îmbogățit și desăvârșit opera începută de Vasile Ciurea, a fost un nefericit și erudit fiu al Basarabiei, refugiat și adoptat ca cetățean al urbei fălticenene, împătimit cercetător și cunoscător neîntrecut al istoriei orașului, care a cuprins și surprins într-o carte, cu o râvnă benedictină, întreaga arhivă vie a acestei așezări, Fălticeni orașul amintirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ochilor, cu niște sprâncene groase, brumării, bârligate și stufoase, sub care licăreau doi ochișori albaștri, spălăciți. Când îți vorbea, clipea, te privea în ochi, așteptând blând să vadă în ce măsură îl urmărești și-i cântărești propriile-i vorbe. Era un poliglot erudit. Știa vreo patru-cinci limbi. Germana. Poloneza. Franceza. Engleza. Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși polonez de origine, vorbea o română impecabilă, bogată, nuanțată, folosind, deopotrivă, arhaisme și neologisme, cât să se poată compara și confrunta cu un bun filolog de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ficțiune" ci "un roman realist". Autorul cărții e "un personaj de legătură între oameni despre care scrie", fiind simultan "și regizor, și scenograf, și reflexiv, și liric", oferindu-ne "comentarii roditoare și topind amănuntele în masa revelatoare", ca un "genealogist erudit", ca un romantic care "palpează sentimentele, cântărește meritele și radiografiază reacțiile invizibile"; el utilizează cu pricepere și metoda pe care o transformă în "instrument de portretizare și mijloc de sugestie". În același timp "distanțarea tactică de cei pe care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu un furnicar de creatori necunoscuți ori știuți doar de câțiva contemporani ai lor, din partea locului: Vasile Savel, Ion Dragoslav etc., ignorați în prezent, neconsemnați nici în cele mai cvasicomplete istorii ale literaturii. Acesta ar fi păcatul fiecărui cercetător și erudit istoric provincial: încercarea de-a prezenta fiecare țânțar ca pe-un ... armăsar. Or, timpul a așezat și ordonat fiecare creator pe o anumită treaptă valorică. Rar, extrem de rar se mai pot face schimbări, modificări esențiale în ierarhia valorilor. Se admit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin ani și ani, și "italieni, englezi, austrieci, stabiliți pentru totdeauna pe pământul țării și devenind români prin căsătoria cu autohtonii". Dincolo de aspectul precumpănitor documentar, captivant și antrenant al cărții, autorul e prezent în fiecare pagină, conducându-ne binevoitor și erudit, obligându-ne la un tainic și intim dialog cu eroii cărții și cu noi înșine. Românii au primit din prea plinul altor popoare, precum cel francez, oameni cu talente și calități valoroase, oameni care au contribuit la făurirea și îmbogățirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și totuși altădată eram foarte cunoscut: eu, Ovidiu, cel mai iubit poet din Roma.” Se deschide cu aceste cuvinte un jurnal cu iz profund existențial. Cititorul, încă de la prima pagină, părăsește, și asta în modul cel mai firesc, orice bagaj erudit, orice rest de amintire scolastică, devenind prizonierul numai al textului. Este exact cum a scris Umberto Eco: „Chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Mincu m-ar fermeca tot atât de mult”. Ovidiu, așadar, devine pentru cititor doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de o viață pentru a deveni și a rămâne om. Toate strădaniile marilor personalități vizează o continuă resemnificare a umanului în funcție de contexte, tot timpul altele. * Am întâlnit prea multe cărți în care spiritul moare un pic, prins în rutina unor erudite comparații ce cad deseori în subînțelegerea unei minți obișnuite. Ca și în cazul oamenilor, toate lucrurile de gen poartă același nume: carte. Dacă ne-am opri din definirea lor prin genul comun și le-am descrie numai prin diferința specifică
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care dovedesc o evoluție a mijloacelor și rolurilor sub care filosofia a stat în aria bizantină. Pentru a ne opri la o singură analiză, să semnalăm funcțiunile pe care le dobândește filosofia într-un veac ce marchează zorii umanismului bizantin. Eruditul patriarh al Ierusalimului din veacul al IX-lea, Photios, cel care împreună cu Leon Matematicianul au fost inițiatorii reînvierii studiilor clasice, poate fi considerat inițiatorul a ceea ce poate fi numit speculație filosofică, însă în termenii spiritului bizantin. Această tendință a prins
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
li se stabilesc notele diferențiale și sunt ierarhizate axiologic. Profesionalizarea criticii este așadar un fapt. În același timp, se produce și o specializare a criticii românești din epocă. La critica așa-zis foiletonistică se adaugă o critică de tip universitar, erudită, cu bogat aparat critic, propunând vaste perspective comparatiste, așa cum face, bunăoară, Tudor Vianu. Tot acum cunoaște o semnificativă înflorire eseistica, ilustrată strălucit de Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu ș.a. Dacă autoritatea lui Maiorescu scăzuse considerabil
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sau alta la marea dezbatere dintre politic și estetic a deceniului 1930-1940; participă toți, bineînțeles, în chipuri foarte personale...”2. Perpessicius - s-a observat demult și ideea a devenit un loc comun - practică o critică artistă, cu ocoluri, eufemisme, precizări erudite, considerații sentimentale, amânându-și strategic verdictul, învelindu-l în 1 ibidem, p. 118 2 Pagini de critică literară, vol. III, București, Editura Minerva, 1974, p. 247-248 10 straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
rătăcirilor ideologice din perioada interbelică: „...născut polemist - fiu legitim al rațiunii, nota Vladimir Streinu 1 - el a stăvilit devenirile acelei idei de epocă, pe care însuși a numit-o tracomania”2. În demersul critic Șerban Cioculescu pune la contribuție latura erudită a personalității sale, simțul estetic și filologic, raționalismul de tip cartezian. „Totdeauna ferme - scrie Constantin Ciopraga - judecățile de valoare au la el un suport obiectiv, ridicându-se deasupra tranzitoriului prin surprinderea a ceea ce este realmente fundamental. Mai puțin sau rareori
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Scriitorul este un clasicizant - atribut definitoriu pentru opera redactată la amurgul existenței: „Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții”2. Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil, de o seducătoare și fascinantă alcătuire barocă. Personalității marcante a lui Titu Maiorescu, Vladimir Streinu îi consacră în volumul Clasicii noștri nu mai puțin de șase studii substanțiale: Titu Maiorescu în 1859, Titu Maiorescu - intim, Maiorescu și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
permanentă la care țintește și ajunge temperamentul lui critic este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă și aprins până la urmă atât de amănuntul scăpărător, cât și de însuși stilul cantității. În limitele monumentalului, afirmațiile critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar unele asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. Asia fiind patria barocului, criticul acesta
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
falsifică educația literară și intelectuală a tineretului. Teoreticianul Camil Petrescu se impune atenției criticului prin „agerimea vederilor, bătaia lor lungă, impresia radioactivă a emisiunii ideilor, fenomenul în sfârșit de viață, când original, când numai intens cugetat, nealterat niciodată prin studiu erudit, realitate misterioasă a cărei matrice este un temperament unic între noi.” 7 1 idem, p. 208 2 Pagini de critică literară, vol. II, p. 309 3 idem, p. 310 4 Pagini de critică literară, vol. III, p. 249 5 Pagini
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ce depășește cerințele obișnuite ale breslei.” 1 Autorul stabilește apoi notele definitorii ale poetului intelectualist, de tăietură clasică, stăruind asupra lui Vladimir Streinu, ale cărui scrieri reliefează „un critic și un eseist de înaltă distincție, cu vederi ferme și chibzuite, erudit și subtil în analize, convingător, de cele mai multe ori, în teoretizări și artist în expresie.”2 Leon Baconsky nu aduce în discuție aspecte de o noutate revelatoare, urmărind cu relativă fidelitate și aplicație evoluția criticului în planul ideologiei estetice: „Urmărită dincolo de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Omul de știință asigură termenilor o mișcare strict logică și o perfectă proprietate, omul de litere le face să consune.”3 Extrem de exigent cu Vladimir Streinu, Ion Rotaru 4 îl socotește „nu atât înzestrat cu aptitudini de critic, cât un erudit fin în textologie și istorie literară, în stilistică și în probleme de literatură comparată”5, „un impresionist în fond, documentat profund însă”6, manifestând „preferințe numai pentru anumiți poeți și prozatori ai timpului său, tendința comentatorului fiind mai curând spre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]