2,823 matches
-
PĂUȘESCU, Exacustodian (19.XI.1928, Cotu Ciorii, j. Buzău), memorialist și eseist. Este fiul Elenei (n. Negrilă) și al lui Gheorghe Păușescu, preot. Face școala primară în satul natal, la Buzău urmând, între 1940 și 1948, Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu”. În 1954 va absolvi Facultatea de Medicină din București. Un an lucrează
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
care l-ar fi meritat atât pentru ipoteza de lectură aplicată romanului contemporan românesc (investigat la nivelul unor opere emblematice) și calitatea analizei, cât și pentru originalitatea opiniei critice (nu o dată în răspăr cu opiniile consacrate). Interesat de metamorfozele epicului, eseistul se oprește asupra romanelor în vogă - unele controversate, nu numai atunci - din anii ’70-’80 ai secolului trecut : Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda), Săptămâna nebunilor (Eugen Barbu), Don Juan (Nicolae Breban), Viața și opera lui Tiron B. (Dumitru
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
propriu-zise, ci tot eseuri - referitoare la scriitori români, în majoritate contemporani. Repartizate în trei secțiuni, ele vizează prozatori (Dumitru Țepeneag, Nicolae Breban, Ioan Lăcustă ș. a.), dramaturgi (de la Camil Petrescu și Ion Minulescu la Marin Sorescu și Vlad Zografi) și critici, eseiști, diariști (Nicolae Balotă, Arșavir Acterian, Ion Vartic, Vasile Popovici, Șerban Foarță). SCRIERI: Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, pref. Irina Petraș, București, 1997; Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pitești, 2002; Ficțiune și teatralitate, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Nicolae
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
PĂTULEA, Dinu (22.IX.1947, Galați), poet, eseist și traducător. Mama poetului, Ortansa (n. Dimitriu), avea preocupări intelectuale, iar tatăl, Ion Pătulea, era negustor. P. a urmat școala primară în orașul natal, continuându-și învățătura la București, unde va absolvi Liceul „I. L. Caragiale” (1965). Licențiat în 1970 al
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
, Ovidiu (8.I.1959, Arad), prozator și eseist. Este fiul Mărioarei (n. Popița) și al lui Alexandru Pecican, contabil. Urmează cursul elementar și liceul în Arad (1966-1978) și face studii la Facultatea de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1981-1985), lunându-și doctoratul cu teza Istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
, L.[eon] (17.X.1908, Focșani - 24.I.1990, Focșani), gazetar, eseist și memorialist. Este fiul Iuliei (n. Gherghel) și al lui Sarchis Kalustian. Face liceul la Focșani și la București. Atras încă din adolescență de activitatea gazetărească (a debutat în 1926 în „Cuvântul”), publică sub semnătură, dar și sub pseudonime ca
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
literatura franceză (1954). A fost redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, șef de secție la Editura pentru Literatură Universală (devenită Univers), la revista „Transilvania” (din 1972). Din 1980 se stabilește la Sibiu. În „Steaua” debutează ca poet (1958) și ca eseist (1960). Primul volum, Versuri, îi apare în 1968. A fost distins cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru Poeme (1970) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Alte versuri (1972), obținând ulterior numeroase alte premii, între care și Premiul
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
, N. (pseudonim al lui Nicolae Andreescu; 4.II.1907, Râmnicu Vâlcea - 2000), prozator și eseist. Provine dintr-o familie de funcționari. Urmează o școală tehnică de aeronautică, Liceul Teoretic din Dumbrăveni, Facultatea de Litere din București și cursuri de aerodinamică. Lucrează ca maistru de escadrilă (1929-1945), tehnician, maistru și profesor la o școală profesională (1946-1947
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
, Victor (14.X.1923, Chișinău - 16.II.1995, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul Tamarei (n. Onilă) și al lui Eugen Kernbach. Prin tată, se înrudește cu poetul Gheorghe din Moldova (Gheorghe Kernbach) și cu Ana Conta-Kernbach, sora filosofului Vasile Conta. După studiile secundare, începute la Liceul „ B.P. Hasdeu” din
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
, Ioan (11.III.1958, Turda), poet, eseist și traducător. Este fiul Valeriei (n. Ilea) și al lui Gheorghe Milea. Învăța la Scoala nr. 3, iar din 1973, la Liceul Industrial nr. 1 din Turda, luând bacalaureatul în 1978. Urmează Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
atenția în Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Marian Papahagi, Aurel Sasu, Mircea Zaciu). În preambulul la Scriitorincul, căutând să-și circumscrie personalitatea, autorul se întreabă asupra preocupărilor ce ar defini-o: „Istoric literar sau critic de întâmpinare? Traducător, editor sau eseist cu veleități de one man show? Eminescolog, caragiolog, cioranolog, ionescolog ori simplu gazetar?” Răspunsul îl găsește în alcătuirea polimorfă a ornitorincului (de unde și derivatul pe care îl propune: „scriitorinc”). Dintr-un asemenea polimorfism a rezultat și savuroasa București.Carte de
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
MIHALAȘ, Marcel (15.VIII.1937, Tighina - 13.XII.1987, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Valentinei (n. Hartea) și al lui Antonie Mihalaș, economist. A urmat la București liceul și cursurile Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic (1954-1959). Lucrează ca inginer la Uzinele Chimice din Buciumeni și la Uzina de
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
MIHĂILESCU, Călin Andrei (16.XII.1956, București), eseist și teoretician literar. Este fiul Mariei Casandra Mihăilescu (n. Theodorescu), profesoară, și al lui Sebastian-Mihai Mihăilescu, antrenor de volei. A absolvit Liceul „Iulia Hasdeu” din București (1975) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1981), secția română-spaniolă. Până în 1984
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
, Virgil (28.VI.1951, Cluj), poet și eseist. Este fiul Lucreției Mihaiu (n. Gaja), profesoară, și al lui Virgil Mihaiu, medic. A făcut școala elementară în limba germană la Cluj, tot aici a urmat Liceul „Emil Racoviță”(1962-1970) și Facultatea de Filologie, secția germană-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai”, luându
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
MAZILU, Teodor (11. VIII. 1930, București - 18. X. 1980, București), dramaturg, prozator, eseist, poet și traducător. Este cel de-al patrulea copil al Mariei (n. Mureșanu) și al lui Tudor (Teodor) Mazilu, muncitor la Societatea de Transporturi București. Urmează școala primară din mahalaua Lupeasca. Amână să se înscrie la liceu, preferând să realizeze
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
O, 1972, 17; Dana Dumitriu, „Pălăria de pe noptieră”, RL, 1972, 32; Angela Lazăr, „Teatru”, CL, 1972, 8; Dan Medeleanu, „Pălăria de pe noptieră”, CNT, 1972, 35; Alexandru George, Cel ce refuză iluziile minții, LCF, 1972, 41; Laurențiu Ulici, Teodor Mazilu. Prozator, eseist, poet, CNT, 1972, 42; Ovidiu Ghidirmic, Reflecțiile unui moralist, RL, 1972, 46; Alexandru Paleologu, Fantezie și imaginație, LCF, 1972, 46; George Pruteanu, „Ipocrizia disperării”, CL, 1972, 21; Nicolae Prelipceanu, „Cântece de alchimist”, TR, 1972, 47; Georgeta Horodincă, Obsesia vieții, CNT
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
, Paul (13.VI.1926, Giulești, j. Suceava), poet, prozator, dramaturg, eseist și editor. Este fiul Elenei (n. Danielescu) și al lui Vasile Miron, prim-grefier la Curtea de Apel din Iași. Își începe studiile la Fălticeni, oraș care îi va inspira monografia sentimentală Fălticeni - mon amour (1996), semnată împreună cu Grigore Ilisei
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
, Adrian (5.IX.1921, Iași - 16.III.2005, Cluj-Napoca), istoric literar, teoretician literar, comparatist, eseist și publicist. Este fiul Ecaterinei (n. Zadig) și al lui Nicolae Marino, inginer. Urmează la Iași Liceul Militar (1933-1937), Liceul Internat (1938), apoi Seminarul Pedagogic (1939-1941) și Facultatea de Litere (1941-1943). Se transferă la București (1943-1945), unde după absolvire va
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ridicarea abstracției la rangul de faptă, în ambele sfere. În acest fel, cultura poate deveni un ghid și un instrument al politicului, iar a ști, o ipostază a lui a face. Nexul formator care dă coerență opțiunilor hermeneutului, comparatistului, teoreticianului, eseistului politic, într-un cuvânt ale intelectualului M. e încrederea în demnitatea pragmatică a teoriei și în fuziunea fertilă dintre idealism și militantism. A fost singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de amplă deschidere ideologică
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
aventură semiotică”, M. îi numără pe poeții Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Florin Iaru, Cristian Popescu, Aurel Pantea, pe prozatorii Alexandru George, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Gellu Naum (în Zenobia), pe dramaturgul Matei Vișniec sau pe eseistul Petru Creția în Norii ș.a. Odată cu volumul Textualism și autenticitate, concepția textualistă a criticului depășește nivelul tehnicist al anilor ’80 (sub influența modelului tel-quelist): va miza acum pe ideea de autenticitate și pe dimensiunea existențială a actului scriptural. Poeticitate românească
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
, Grid (9.I.1944, Galați), poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Sofiei Modorcea (n. Puiu), bibliotecară, și al lui Grigore Modorcea, mecanic pe vapor; prenumele la naștere este Mitică. După terminarea Liceului „V. Alecsandri” din Galați (1963), face studii universitare de matematică la Galați și la București, funcționând ca
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
ajutat să remarcăm, din nou, că între marile binefaceri ale Revoluției anticomuniste se numără dreptul mărturisirii în sfera publică. Textul despre „puterea credinței și arta speranței” compilează adnotările noastre simpatetice la o carte semnată de unul dintre cei mai fecunzi eseiști din România postdecembristă. „Ciornele filozofice” se deschid cu o pledoarie în favoarea unui nou tip de critică culturală, arbitrată de Logosul increat al lumii și desfășurată în limitele unei ontologii a participației. Urmează două eseuri referitoare la doi autori gata să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mărturisirii, cândva un act sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative, în fața oglinzii (speculum). În raport cu problematica centrului, eseul este deja descentrat. Lumina gândului pătrunde acum doar prin interstițiile literelor, care, altminteri, trăiesc mai ales din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc "Lumea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și versat arbitru al epitetelor, dl Baconsky se lasă prins adesea în mrejele formulei sintetice și adâncimile interogațiilor polare. Marcat de stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă scrisul românesc din ultimele două decade
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dacă ar exista o definiție pe care acest gânditor fluid și imprevizibil ar accepta-o flatat, îmi imaginez că ea n-ar putea proveni decât din Nietzsche. Filozoful german spunea despre sine, cu infinită precizie: „Sunt o nuanță”. La aceasta, eseistul român își adaugă atributul ingenuității, care-i transformă identitatea aparent contradictorie într-un fapt paradoxal. H.-R. Patapievici a scris în ultimii ani cu o egală competență despre lumea lui Dante, istoria fizicii moderne, epistemologie contemporană, istoria ideilor, destinul „cerului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]