2,011 matches
-
a lor. Reamintesc pe scurt că Iuda este al patrulea fiu al lui Iacob, născut de Lea. Aceasta l-a numit yehoudah, făcând o apropiere între numele yahoudah și verbul yâdhâh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște această etimologie teologică. În De somniis II,34, el scrie că numele lui Iuda înseamnă „cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală 30. Susținătorii acestei etimologii văd în Iuda un membru al partidei zeloților 31. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul în „lista celor doisprezece”. Există însă două teorii cu privire la partida respectivă: unii istorici, e drept, minoritari, susțin că ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
curent popular, naționalist iudaic, născut odată cu revoltele macabeilor, în prima jumătate a secolului al II-lea î.Hr., a cărui ideologie a persistat fără întrerupere până la dărâmarea Templului de către armatele lui Titus, în 70 d.Hr. Deși extrem de ingenioasă și seducătoare, etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc. Cel mai pertinent contraargument mi se pare acela că aramaica avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă în legătură cu verbul aramean scheqar, „a înșela”. Iuda Iscariotul ar însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ținutul moabiților. Septuaginta traduce termenul ebraic prin Karioth. Iscariot ar putea fi așadar transcrierea ebraicului Isch Qeriyyot: „omul din Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se întâlnește în 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care înseamnă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se întâlnește în 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care înseamnă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o opoziție radicală între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul, răstignirea, împrăștierea și disperarea apostolilor). Iuda este singurul de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o știm și noi! Traducerile românești folosesc sistematic verbele „a vinde” și „a trăda” pentru echivalarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trădat el însuși în anumite așteptări ori va fi fost pur și simplu îngrozit, așa cum se va arăta și Sinedriul, de calitatea de Fiu al lui Dumnezeu revendicată (discret) de Isus? În plus, trebuie să ne aducem aminte că, dacă etimologia numelui Iscariot trimite la așezarea omonimă, atunci el este singurul negalilean dintre cei doisprezece apostoli; singurul aflat „de partea Ierusalimului”, crescut într-un mediu religios și cultural pe care-l putem intui mai rațional și mai formalist, departe de frenezia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
De fapt, ce este o apocalipsă? Iată prima chestiune care trebuie lămurită. Noi folosim astăzi cuvântul „apocaliptic” marcați inconștient de episoadele eshatologice, de cutremurătoarele descrieri din textul ioanic. În vulgata curentă, termenul „apocalipsă” trimite automat la „sfârșitul lumii”. și totuși etimologia refuză categoric o astfel de interpretare: apokalypsis vine de la apo(„dez-”) și kalyptein („a acoperi”) și se traduce prin „descoperire”, „dezvăluire”. Nimic altceva. Daniel are o serie de viziuni, printre care și una referitoare la sfârșitul lumii. Ioan, în apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
S: Un fleac, i-am ciuruit... J: Yes. Tan-taaaaaaaaaaan! THE END va urma. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Critic Metoda cea mai cuminte de a descrie sau a defini o noțiune mai greu de prins în două-trei vorbe e întoarcerea la etimologia termenului respectiv. Ca un fel de „Eminescu este cel mai mare poet român din toate timpurile“, care stă, ca frază întemeietoare, la baza unui comentariu de clasa a opta. Într-o introducere la metodele criticii deconstructiviste (Deconstructive Criticism: An Advanced
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
nu sunt formidabile, mai ales că ele apără teza deconstructiviștilor și a imposibilității oricărui critic de a formula o judecată validă legată de un text: „Suntem preoții Răstălmăcirii (Misreadingă și moștenitorii unei Scripturi indescifrabile“. Am putea totuși specula, pornind de la etimologiile de mai sus, asupra actului critic ori ca o violentare terapeutică (dacă faci o incizie, e, cu siguranță, spre binele pacientuluiă, ori ca un măcel inutil, care transformă textul în cadavru. Oricum ar fi, textul nu poate supraviețui fără criticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
zis, dar tot timpul ai impresia că trebuie să faci rapid ceea ce faci, fie că mănânci sau cauți suveniruri, pentru că un alt turist așteaptă să-ți ia locul. Mâncarea proastă și scumpă, dar deja am scris despre asta. Și puțină etimologie: „carnaval“ ar veni din expresia latinească „carnis laxati“, care a devenit în italiana veche „carnasciale“, însemnând „renunțarea la carne“, care făcea referire atât la „plăcerile trupești“, cât și la alimentul carne, perioada de la Crăciun până la Mardi gras fiind asociată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare în moarte. Transfer de personalitate și destin, prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unele experiențe și forme de expresie, inclusiv unele moduri de viață, ne vor apărea bizare, suspecte. Nu mai avem timp să vedem ce se petrece într-adevăr cu ele și ce anume se află în spatele reacției noastre negative. De altfel, etimologia latină a termenului se bifurcă ea însăși, chiar dacă mai greu sesizabil. Una din semnificații e ușor întâlnită de oricine: absurde sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în sensul organic, unificator, pe care îl are acest ambițios cuvânt. Dacă există, rămâne să-i presupunem cuvintele, definițiile, etimologia, sinonimiile din tainicul dicționar al lui Dumnezeu.“ Neam situa astfel în umbra - și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în lumea patriarhală a satelor noastre, și am sărit cu două degete în sus. ― Aș putea să spun eu, don' profesor! ― Spune... să auzim! Foarte curioși să audă cam ce voi răspunde ― poate că nici mulți dintre ei nu cunoșteau etimologia cuvântului ― profesorii se făcuseră numai urechi. Am răspuns răspicat și îndrăzneț ca întotdeauna când o întrebare de Romînă: ― Nu știu sigur dacă este așa cum am să spun, pentru că nici n-am citit undeva și nici nu mi s-a spus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor, ca și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormânt. Apoi, comparația dintre țârâitul greierilor de sub fereastra camerei sale de hotel din Crimeea cu o competiție Între ceasuri, ca și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe vreme friguroasă, cum să‑mi aranjez părul, apoi rugăminți, „terapii fierbinți de dragoste“, scene de gelozie, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acela de ultima oară, acela cu nume de toreador, care mi s-a părut că ori era băut, ori eram cît pe ce să-l Încui și să arunc cheia. Închipuiește-ți că i s-a năzărit să mă Întrebe de etimologia cuvîntului „boboc“, pe un ton ironic foarte nelalocul lui. — Doctorul Îl ține sub o medicație foarte puternică. Are ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cum anume se face un roman, îți tot pun probleme sau, și mai grav, probleme metapolitice și religioase. Vrei să ne oprim o clipă la treaba asta cu problema? Dă-i voie unui filolog elenist să-ți explice romanul sau etimologia cuvântului problemă. Și anume că e un substantiv ce reprezintă rezultatul acțiunii unui verb, proballein, care însemnează a arunca sau a pune în față, a prezenta ceva, echivalând cu latinescul proicio, de unde problemă ajunge să fie echivalentă cu proiect. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aflăm în prezența unei entități morbide, semnalată în Europa abia acum 170 de ani. Într-adevăr, termenul holeră (cholera) se întîlnește în scrierile clasicilor medicinii greco-romane, începînd cu Hipocrate din Cos, pentru a desemna o boală diareică. De multă vreme, etimologia acestui termen este subiect de discuție: Celsus și alți autori antici sunt de părere că el derivă din chole, bila sau fierea, și reo, a curge, cholera indicând deci o curgere de bilă, o diaree bilioasă; dar pentru medicul bizantin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în Occidentul medieval. Fiecărui animal, real sau imaginar, i se asocia câte o interpretare alegorică ce trimitea la o lecție morală. Această moralizare de sorginte creștină aparține interpretării medievale a monștrilor care urmează modelul oferit de Isidor. Cu ajutorul unei false etimologii (“monstrum” ar veni de la “monstrare” - a arăta), acesta face din fiecare animal o ființă prin care Dumnezeu a vrut să dea omului o lecție morală (șoimul = bărbăția, iepurele = frica, ursul = mânia, păunul = îngâmfarea, pelicanul = jertfa etc.). Astfel miraculosul devine instrument
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sau, mai curând, care acționează pretutindeni, într-o singură societate în care barbaria care o pervertește treptat în întregime face, tocmai, imposibilă menținerea în ea a unei Universități conforme conceptului său. Ce este Universitatea? Potrivit sensului care derivă atât din etimologia sa, cât și din originea sa istorică, Universitatea universitas desemnează un câmp ideal constituit și definit de legile care îl guvernează. Pentru că aceste legi sunt ca atare universale și, astfel, acționează pretutindeni, cel puțin în interiorul domeniului care le este subordonat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prelungirea vieții, pe care le-a cules în munții din Sichuan și Tibet și care l-au determinat să petreacă mult timp în aer liber încărcat de qi al munților înalți, sub soarele puternic.. El este un exemplu perfect al etimologiei incisive din spatele ideogramei chineze hsien, care înseamnă „nemuritor” și e formată din simbolurile pentru „om” și „munte”. Doi adepți în viață ai taoismului care nu au atins încă termenul longevității sunt Jolan Chang și Marele Maestru din Hua-Shan, profesorul adeptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o nervură a veșmântului răsucită și aninată pe un antebraț, apariția de fum ocoli măsuța și veni până înaintea caietului cu însemnări zilnice. - Bună dimineața, domnule taximetrist. Mi-ați îngădui să vă consult cu privire la etimologia cuvântului ebraic rúach și a cuvântului grecesc pneúma, însemnînd ambele "spirit" și, desigur, făcând apel la ceva invizibil ochiului omenesc și caracterizat printr-o anumită forță activă? - Etimologia? nimeri cuvântul șoferul bănuitor, nevenindu-i să creadă că încercase să ia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]