12,743 matches
-
alteori am ritmuri de limbi complet necunoscute”. Cum s-ar zice, întâlniri involuntare, primite prin aerul și vibrațiile vremii. Deocamdată, sunt reacții de fervent cititor, care se asociază cu impulsuri ale naturii proprii. Pe parcurs, va enunța opinii avizate despre eul creator, deliberare, scrutare, construcție, convenție. Mai mult, scrierile sale sunt clădite cu atenție, în spiritul acelei construire de care era obsedat Valéry. Cât privește Concert de muzică de Bach, arhitectonica n-are cusur. Încât nu-i exagerat să se afirme
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
cu jale./ Îndeobște fac pași,/ din pămînturi fac morți,/ nu străbat nici o cale.// Eu stau ca un prost/ cu furtuna în brațe/ vîslesc din picioare/ pe o mare de țațe.// Gîștele mari în făraș/ Oamenii-porc în canale!/ Să fiu singurul eu din oraș/ găsesc cu cale!// Dar stau ca un prost/ în cîmpul cu maci/ cu gurampletită în bale,/ și mă-nfig ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare.” (XV. Cântec de nebun). Ca și în Manifest anarhist..., singura
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
Ca și în Manifest anarhist..., singura stea de pe cerul poetului „blestemat” este Mama, figura maternă, esențializată într-un principiu al binelui incoruptibil. Acesta e punctul fix, punctul de referință ce introduce o coerență în vîrtejul de imagini, oprind totodată disoluția eului moral. Există însă, față de primul volum al lui Ianuș, modificări importante la nivelul discursului liric. Din ultimul fragment, se observă cum autorul „milenarist” începe să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe și tonalități lirice din bucătăria altor
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
o viață misterioasă. În Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri, Andrei Pleșu rezistă asediului în 34 de interviuri. Tot ce știam despre scriitorul confesiv din Față către față se diluează aici într-un soi de eu social cvasidisponibil, dar care ascunde - și o face foarte bine - abilitatea sustragerii. Căci interviurile au în comun nota de disponibilitate - retractilitate a păltinișanului. Din vorbă-n vorbă reconstituie portretul unui iubitor cumsecade al desfătării. Ce mi se pare atipic la
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
rău toată ziua, avînd și oarece dureri) am rămas foarte tăcut și n-am fost în stare să mă pun în evidență în nici un fel. Nu neapărat rușinos sau suprasensibil, ci lipsit de ceva mai mult decît de vitalitate. Două euri: ego-ul, gîndind împreună cu ceilalți - și în răspăr cu ei -, plin de cuvinte potrivite, de idei ciudate și așa mai departe, și alter ego-ul, incapabil să intervină în discuții. O plimbare sterilă pînă acasă, cu Faith, eu căscînd, iar ea fluierînd
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Nicolae Coan Poemele din Afaceri biografice (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012), structurate în cinci secțiuni între care granițele sunt maleabile, sunt așa cum ni le propune Anton Jurebie sub umbrela unui titlu paradoxal explicit: „negocieri” profitabile ale eului cu Sinele - pre versuri tocmite. Părăsind aparent furorul civic din Împotriva negrului total, Jurebie ne arată și latura tandră a scrisului său - în special în prima secțiune a cărții, Oasele oamenilor de zăpadă -, acea zonă de interioritate vie unde poetul
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
în brațe/ prizăm trupurile noastre, ne drogăm./ spun și eu așa,/ drogurile sunt un pericol./ până la urmă totuna,/ părul tău crește, crește./ eu mă fac mic, cât punctul acesta.” (de la capăt). În fond, e calitatea reafirmată a scrisului lui Jurebie: eul său se face mic, tocmai pentru a lăsa poeziei spațiu vital, o retragere naturală în spatele cortinei, așa cum un regizor de teatru nu se vede pe scenă, deși personajele se mișcă la indicațiile sale întipărite în memoria actorilor. Rămas fără un
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
atentă va descoperi, însă, și calmul obiectiv al autorului, și detașarea. Cea care vorbește este când Tabita, când Marta, amândouă personaje ale Martei Petreu. Ele intră și ies din scenă fără să semnalizeze anume. O fac ca alteri ai unui eu care își construiește în seama lor integrarea. Cartea nu e doar a mâniei și a răfuielii, ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
al solicitărilor... Conștiința omenească se preta aici unor comparații tulburătoare“. Chiril evoluează în roman sub semnul unei anume damnări, efect al incompatibilității ritmului interior cu acela social, exterior, al absenței punctului de echilibru între forțele care guvernează spațiul lăuntric al eului și cele exterioare care determină devenirea istoriei. Înfrânt de forțele exterioare, personajul se caută pe sine însuși în zona realității, acolo unde acționează aceste forțe: „O viață de om nu se câștigă decât pe terenul unde ai fost înfrânt odată
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
la belle époque . A fost considerată o răsfățată a soartei, o amatoare cu pretenții pentru care scrisul e un mod de a alunga plictisul unei existențe în care grijile materiale nu constituie o problemă, iar dorințele sunt dezmierdări ale unui eu râzgâiat, nu nevoințe. Criticii nu au acordat importanță acestei moderniste care se cunoștea, totuși, cu Virginia Woolf, Leonard Woolf, Katherine Mansfield sau John Middleton Curry și care a scris povestiri, romane, poezii ce nu sunt lipsite de interes. Înrudită spiritual
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
pun problema demiterii președintelui, schimbării mandatului etc, sigur că cel mai democrat lucru este să chem Biroul și să ne clarificăm, făcând tot ce pot din obligația mea de președinte de partid să nu fim de râsul lumii, pentru că așa ceva eu la un alt partid n-am văzut. Și atunci, pentru ca Biroul să spună dacă dorește să opereze vreo schimbare - inclusiv la nivelul conducerii - dacă doresc să schimbăm mandatul, dacă doresc să ne înscriem în PSD, orice, să hotărască, dar să
Antonescu a convocat de urgență BPN al PNL. Ce vor dezbate liberalii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/32290_a_33615]
-
Iar acest stil apare tematizat că stil în artele marțiale, cât, mai ales, ceea ce contează pentru cultură și civilizația chineză cu o tradiție ancestrala, ca stil de viață în termenii lui Richard Shusterman, un stil particular ca expresie a unui eu profund, a unor individualități puternice. Aceasta înseamnă a trăi într-un deplin acord armonic, împins până la rigorile unui estetism intransigent, codul etic pe care-l asumă elită societății. A trăi cu stil și a muri cu stil, fie acesta și
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
Simona-Grazia Dima Într-o epocă marcată de revelaț iile, încă neclarificate până la capăt, ale istoriei și politicii, meditația asupra eului autobiografic este plină de promisiuni. O dovedește actualitatea reeditării unei cărți de o remarcabilă rigoare a cercetării, ce posedă, totodată, și meritul de a lăsa deschis subiectul, tocmai prin faptul că îi revelează potențele expresive și semnificative - practic inepuizabile: Versiune
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
prin faptul că îi revelează potențele expresive și semnificative - practic inepuizabile: Versiune și subversiune de Dan Cristea, Ed. Tracus Arte, 2013 (ediția anterioară: 1999). În cuvântul său înainte, autorul își prezintă incitant demersul ca pe un proiect complex, focalizat asupra eului care scrie, situat între social și singular, semnalând o problemă de poetică, nu doar una de sociologie, istorie ori psihologie. Ficțiunea autobiografică e surprinsă în relația ei cu lumea, istoria, dar și cu propria imaginație (fantasmele proprii) și cu alte
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
adevărului și artei, al versiunii și subversiunii”. Fertilizată de o amplă bibliografie poststructuralistă, viziunea autorului asupra autobiografiei s-a cristalizat în spiritul beneficei abandonări a conceptului tradițional, unitar al sinelui. Dan Cristea vede în autobiografie o formă de literatură a eului, deplină și cu implicații majore, iar nu un obiect auxiliar al literaturii, cum s-a crezut la un moment dat. Pentru a urmări nașterea eului modern, „de la apariția subiectului autonom și emergența individualismului, la finele sec. 18, până la schimbările filosofice
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
conceptului tradițional, unitar al sinelui. Dan Cristea vede în autobiografie o formă de literatură a eului, deplină și cu implicații majore, iar nu un obiect auxiliar al literaturii, cum s-a crezut la un moment dat. Pentru a urmări nașterea eului modern, „de la apariția subiectului autonom și emergența individualismului, la finele sec. 18, până la schimbările filosofice și teoretice din vremea noastră”, el și-a ales trei personalități emblematice, autori de autobiografii exemplare, trăitori în secole diferite, ilustrând mutațiile din sfera civilizației
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
fac rău omului, fiind contrare naturii sale adevărate. Ascensiunea patriei sale și a sa proprie sunt convergente, spre deosebire de cazul lui H. Adams și M. Leiris, căci, dacă Franklin e una cu societatea lui, aflată într-o efervescență a afirmării, iar eul său scriptic e și el extravertit, fără introspecție metafizică, dar nu lipsit de religiozitate, conștient de portanța deciziilor providenței, celelalte două autobiografii vor prezenta imagini totalmente diferite ale eului care scrie și se descrie. Bunăoară, Henry Adams, autorul Educației lui
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
una cu societatea lui, aflată într-o efervescență a afirmării, iar eul său scriptic e și el extravertit, fără introspecție metafizică, dar nu lipsit de religiozitate, conștient de portanța deciziilor providenței, celelalte două autobiografii vor prezenta imagini totalmente diferite ale eului care scrie și se descrie. Bunăoară, Henry Adams, autorul Educației lui Henry Adams (și ea o operă clasică a literaturii americane), urmaș al unor mari personalități politice americane (printre care doi președinți), om educat, jurnalist și universitar, are însă senzația
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
H. Adams e lipsit de gândire dialectică, la el contrariile rămân separate. Cu toate acestea, prin autobiografia lui lumea se desenează deja altfel: nu ca o structură coerentă, ci multiplă și nedeterminată. Față de el, Leiris caută continuitatea sinelui, în pofida schimbării eului și a lumii, și tinde spre o autobiografie fluidă precum subconștientul. H. Adams e dornic și el să-și făurească, dar prin știință, un mit personal, eficient în lupta împotriva morții, altminteri definitiv învingătoare. Ca și Franklin, Leiris nutrește dorința
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
până la urmă unica posibilă, soluțiile adoptate de diverșii autobiografi sunt, toate, valabile în ordine artistică, reprezentând tot atâtea mărturii despre natura umană. Cartea lasă, așadar, în suspensie orice formulare definitivă, proclamând misterul infinit al subiectivității creatoare. Ea oglindește fascinația inepuizabilității eului autobiografic, apt să ofere nenumărate modele, nuanțate în funcție de reactivitatea individului față de o realitate mereu nouă, dar și față de lărgirea dimensiunii interioare, activată de o evoluție a prospectărilor psihologice și spirituale.
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
figuri transfigurate de extaz și priviri încețoșate amoros care ling tandru partenera. Relația se răcește discret la un moment dat, diferența socială și de cultură o descalifică pe liceeană devenită educatoare la o grădiniță. Emma gustă deliciile unei prospețimi fără Eurile contrafăctului livresc, dar în curând le simte lipsa. Nevoia unei partenere care să îmbine tandrețea, frumusețea cu un plus intelectual menit sublimării erotismului o canalizează către o altă alegere. Neglijată, naiva Adèle o trădează din gelozie cu un coleg de
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
gând să se înscrie din nou într-un sistem politic și că va rămâne independent. Aproape peste tot sunt întrebat și peste tot spun la fel. Așa-i "contractul". Așa am pornit, așa termin. Singur. Eu sunt susținut pentru că sunt eu singur și nu am niciun partid în spate, sunt pe barba mea și oamenii au înțeles asta. Structura asta trebuie să rămână așa, dacă eu sunt independent, așa rămân, indiferent ce s-ar întâmpla. Pe de altă parte, sunt om
Diaconu: "Sunt un om bătrân. Este un gest de final". Reacția lui Radu Tudor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30417_a_31742]
-
Vighi se găsesc în postura specialistului ce caută sagace și valorifică șugubăț. Din citatul de mai devreme reținem o formulare: „în cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un metatext din care nu lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi este, pe de-o parte, istoria unui oraș efervescent
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a accesului la sfera intimității. Mai curînd decît în solemnitatea stilată, eul se regăsește în domesticitate: „Lectură a poeziei - / toți se risipesc/ pe la casele lor” (Lectură). Prudență interiorizată sau interiorizare prudentă? „Să nu-ți poți măsura umbra/ și nici în umbră/ să-ți stea cineva/ pentru mincinoasă odihnă/ cu arcul în mînă
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Probabil că una dintre cele mai elocvențe proze ale Sărinei Cassvan, din punctul de vedere al jocului seducției cu cititorul, este În voia lui. Precum în multe din textele sale pentru copii, autoarea construiește o narațiune cu un final imprevizibil. Eul narator, feminin, se lasă în voia unui sine masculin. Gesturile sunt tot mai insistențe, tensiunea crește, excitația i se transmite și cititorului. Atingerile sunt tot mai fierbinți, orgasmul, unirea devine alunecarea în somn, unirea conștientului și a subconștientului. „O clipă
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]