4,069 matches
-
să te uiți la televizor, ca să constați în ce hal de tembelizare am ajuns. Cu toate astea, majoritatea românilor asta fac. Televizorul le sa-tisface setea de scandal, de gregar, oferindu-le, în același timp, iluzia unei vieți mai bune, posibilitatea evadării, măcar temporare, dintr-o realitate ce a devenit de nesuportat. Problema societății noastre e că avem puține insule de normalitate. Tot soiul de paranoizi, nevrotici, schizoizi ne bîntuie cotidianul. Într-un sat de prin Apuseni, rămas cu vreo sută cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sunt invulnerabili. Nu știm încă ce e mîntuirea și nu o înțelegem. De aceea, nu-ți fă păreri deșarte, ci cere-I totul Sfîntului Duh și urmează-L pe Dînsul. Doar în-țelepciunea Sa e capabilă să te ghideze. Mîntui-rea înseamnă evadarea din culpabilitate. Astfel scăpăm de tot ceea ce ne poate umbri inocența spiritului. 8. Sfîntul Duh cunoaște calea și te va conduce cu bucurie, căci Lui i-a încredințat Dumnezeu mîntuirea ta și pacea Lui în tine. Dumnezeu ne-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fericirii? A susține acest lucru ar însemna să se confunde pe nedrept bunăstarea materială cu traiul fericit. Este incontestabil că hiperconsumatorul poate accede la plăceri tot mai numeroase și mai frecvente, poate gusta bucuriile fără număr ale timpului liber, ale evadării din cotidian și ale schimbării. Dacă aceste consumuri nu sunt totuna cu fericirea, nu înseamnă că ele n-ar fi, cel mai adesea, surse de reale satisfacții. Contrar poziției ipocrite a unei mari părți a criticii consumului, trebuie să recunoaștem
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
părți a criticii consumului, trebuie să recunoaștem elementele pozitive pe care le comportă superficialitatea consumeristă. Ce ne-ar autoriza să concepem consumul ca pe un domeniu incapabil de a aduce reale satisfacții? Acela care consideră gustul pentru facilitate, dorința de evadare sau jocul drept necesități „inferioare” se înșală: ele sunt consubstanțiale dorinței omenești. Pe acestea, dar nu numai pe ele, se grefează spirala hiperconsumului. Excesele prejudiciabile ale consumului nu sunt suficiente pentru a deprecia în ansamblul său un fenomen ale cărui
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să le procure oamenilor senzații mai mult sau mai puțin extraordinare, să-i facă să trăiască momente emoționale sub control, în spații hiperrealiste, stereotipizate și climatizate. Succesul parcurilor tematice ilustrează tendința spre comercializarea divertismentului simultan cu stimularea dorinței crescânde de evadare din cotidian și de senzații, de regresie și de înnoire permanentă a plăcerilor. Hiperconsumatorul așteaptă surprize în medii înconjurătoare programate comercial, el caută universuri „nebune” ori feerice, experiențe și spectacole mereu mai halucinante. Se vrea înecat într-un flux de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul nevoii crescânde de uitare a sensului, de evadare din viața de toate zilele în activități gratuite și lipsite de importanță, care „ne eliberează de exigențele libertății, ne redau o iresponsabilitate pe care o trăim cu deliciu”23. Ceea ce este de nesuportat nu-i atât ușurătatea ființei, cât, mereu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și gustul pentru activități ludice, s-a amplificat revendicarea unui timp pentru sine, a unor momente centrate pe dorințe individuale. Faza II a impulsionat apariția unei fun morality bazate pe prioritatea acordată plăcerilor clipei și ale individului, pe visurile de evadări distractive, pe pasiunea călătoriilor, a mării, a soarelui. Timpul pentru sine, secvențele de viață proprii individului și-au câștigat drept de cetate. Succesul consumului emancipat de sub tutela logicii familialiste este deosebit de vizibil la nivelul a ceea ce Edgar Morin numește „clasa
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
confort și plăcere, ci între așteptarea unei satisfacții și un serviciu apreciat ca mediocru. Hiperconsumatorul suferă mai puțin din cauza lipsei stimulentelor, ci mai mult din cauza prestațiilor care nu corespund exigențelor sale privitoare la calitate, dorințelor sale de senzații și de evadări, de formare și de distracție. Este semnificativ faptul că, astăzi, reclamațiile vizează mult mai mult sistemul școlar sau serviciile medicale decât obiectele. Sunt numeroși părinții care se plâng de lipsa de autoritate a profesorilor, de clase neomogene, de absenteismul profesorilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se inculce dorința de divertisment, de confort și de nou. Toate acestea se impun acum ca o evidență: „alfabetizate” în limbajul bunurilor de piață, hrănite cu laptele mărfii-spectacol, masele sunt de la bun început consumeriste, spontan îndrăgostite de cumpărături și de evadări, de nou și de traiul mai bun. Astfel, publicitatea a încetat să mai fie un agent de inventare a unui stil de existență complet nou. Procesului de eradicare a obiceiurilor ancestrale îi succedă unul de reproducție lărgită a unor atitudini
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o strategie personală, o instrumentalizare a grupului cu scopul valorizării și afirmării sinelui. La urma urmei, de ce anume țin fenomenele de poliapartenență și caracterul instabil, mobil al neotribalismului dacă nu de logica individului dezenclavizat, dezlegat, legislator al propriei vieți? Nu evadarea din sine în emoțiile și fuziunile colective predomină, ci homo individualis dispunând de el însuși până și în definirea socială a sinelui. Nimeni nu va contesta faptul că în jurul sporturilor sau al stilurilor muzicale, al mărcilor sau al look-ului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
corp puternic, de clasamente ori de extrem nu trebuie să ascundă dinamica de fond a evoluției sportului contemporan, marcată, din contra, de reculul valorilor competitive și de gustul pronunțat pentru activități mai libere, mai puțin stricte, axate pe divertisment și evadare. Succesul crescând al sporturilor nautice și de iarnă, zise „de alunecare”, ca și avântul practicilor de tip multisport ilustrează această mutație. Apărute ca reacție la performanțele exprimate în cifre, sporturile de iarnă și nautiuce se bazează pe motivații centrate pe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ea corespunde nevoii de bucurii facile sau ușoare a omului. Societatea de hiperconsum are multe defecte, dar nu le are pe toate: ea îl ia pe om așa cum este, multiplu, superficial și contradictoriu, cu dorința sa de distracții și de evadări, desigur, fără mare noblețe, dar care, totuși, fac parte din viață. Ecce homo. Este, fără îndoială, necesar să corectăm societatea de hiperconsum, s-o reorientăm pe căi mai puțin inegalitare și mai „responsabile”, însă nu până la a demola economia „ușoară
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înțelege pentru prima oară că lumea e un ospiciu sau, de ce nu, o morgă (oare nu-i murise tatăl într-un azil de nebuni pentru că spusese adevărul?) și că nu există odihnă după cumplita oboseală a vieții și nu există evadare din temnița ei decât printr-o moarte eliberatoare, luminoasă, prin cufundarea într-un somn netulburat de vise, prin intrarea într-un spațiu nelocuit de fantome. Un spațiu liber de fantome? Dar asta înseamnă sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Firește, în artă, precizează Genet, credința în frumusețe înlocuiește credința religioasă, dar resortul esteticii scenei rămâne și aici convingerea că în miezul aparenței se va produce o apariție efectivă. Oare Carmen, în Balconul, nu recunoaște deschis că, dintre toate scenariile evadării în imaginar propuse celor ce frecventează „Casa de iluzii” a doamnei Irma, cel mai mult o atrage apariția de la Lourdes a Fecioarei Maria? Când jucase „scena” pentru contabil, unul dintre clienții „Casei de iluzii”, fusese uluită, șocată chiar de efectele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
repede, Alain se folosește de faptul că a reînceput cursurile și de distanța mare până la internat (ceea ce este o realitate) pentru a rări consultațiile, apoi pentru a refuza orice idee de psihoterapie. Terapeutul are sentimentul că este vorba despre o evadare datorată unei stări de sănătate mai bună, care face ca acest adolescent să devină inaccesibil. Nu poate decât să constate ameliorarea și să aștepte... Patru ani mai târziu, Alain cere o consultație deoarece este din nou deprimat de aproximativ 3-4
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a veni cu idei și soluții noi. Este o căutare a autoarei prin hățișul contabilității creative, prin cutiile acesteia pline de îndoieli și neputințe, clasificări și analize. Altfel spus, este discursul cercetătorului care nu tratează reflecția ca pe o simplă evadare din lumea ideilor adevărate, ci ca pe o modalitate de a te îndoi și construi, pentru a moși noi adevăruri într-o contabilitate creativă negativă care se vrea pozitivă. Și, după atâta străduință și căutare pentru a intra în posesie
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
configurează prin alte referențiale cognitive universul conceptual. Inversiunea pe care am numit-o abstractă se referă la prima mare străpungere înspre autoreflexivitate, o întoarcere a conceptului spre sine însuși, spre interior, echivalentă cu învestirea conceptului cu conștiință de sine, cu evadarea din relația definitorie cu contingentul, ajungând în stadiul de „gând care se gândește”. Inversiunea abstractă este distincția absolută a omului ca ființă conștientă, care creează timp (ca flux al conștienței), și spațiu virtual (ca existență a ideilor). Inversiunea abstractă este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
metafizice de a dogmatiza cunoașterea și, pe de altă parte, o recunoaștere a dramei permanente a cunoașterii ca luptă pentru depășirea limitelor înțelegerii și a insuficiențelor explicației. Adică exprimă preocuparea de a nu închide cunoașterea, fie în sens metafizic ca evadare a omului din condiția umană prin forțarea naturii umane de a fi transcendentală, fie în varianta iluminismului rațional care pentru ca gândirea să nu aibă limite omul (care gândește) a fost deposedat (a fost alungat) de (din) natura umană! Cezura semnifică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
între interioritate și exterioritate, între gospodărie și Agora, între spațiul privat și spațiul public. Așa se explică de ce Economia, care dă soluție la problemele subzistenței, sfârșește prin a accepta drept soluții pe cele ale existenței. Desigur, pare un tip de evadare din limitarea lucrului obiectiv necesar vieții private pentru a se valida în zona lucrurilor identitare în contextul vieții sociale, Economia lucrând nu doar soclul statuii politicii, ci și ascultând de ambițiile ei de a domina Cetatea. Acest tip de economie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lumea țărilor sărace și subdezvoltate. Dacă în anii ’60 și ’70 se putea vorbi de o Lume a Treia ca factor politic mondial, în prezent această entitate nu mai există. Ea s-a diferențiat în mod evident. Cea mai spectaculoasă „evadare” din lumea subdezvoltată a avut loc în zona Pacificului și Asiei de Sud-Est. Dacă în anii ’60 Coreea de Sud avea același produs național brut (gross national product - GNP), adică 230 dolari pe cap de locuitor, cu Ghana, în prezent prima este
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
repetă, invită oaspeții la o gustare, alege cărțile, pregătește totul și nu se poate în nici un chip retrage: ea instaurează un regim al coprezenței propriu oricărei forme de supraveghere, cu cele două laturi ale ei, inseparabile - fascinația și dorința de evadare de sub control -, consecință a unei supravegheri drăgăstoase și, totodată, tiranice. Oximoronul lui Mnouchkine. Până la urmă, indiferent de felul în care se exercită, supravegherea este integrată de către actori: ei joacă știindu-se priviți de spectatori și, câteodată, chiar și de regizor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care Îi va salva numai pe cei din neamul ales al Făgăduinței 23. Cum se poate oare scăpa din lumea aceasta, din „temnița Demiurgului” (haec cellula creatoris)24? Doar ascetistul riguros, incluzînd encratismul (respingerea căsătoriei), poate ajuta la o asemenea evadare 25, motiv pentru care Tertulian, care nu era partizan al căsătoriei 26, va ajunge totuși să apere matrimoniul sfințit 27. Polemistul va insinua chiar că marcioniții se lasă să moară prin Înfometare (apocarteresis) pentru a-și arăta disprețul față de Demiurg
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isus, lumea de aici este abolită, Însă ea Întîrzie să dispară. Apostolul Pavel dă cel dintîi o expresie „gnostică” acestui paradox, transpunînd mîntuirea creștină de pe dimensiunea orizontală a timpului pe dimensiunea verticală a ființei și transformînd sfîrșitul lumii Într-o evadare individuală din Închisoarea acestei lumi19. Cu Începere de la Origen, Părinții Bisericii au optat Împotriva autenticității „istoriale” și au condamnat sistematic fermenții concepțiilor milenariste și apocaliptice prezente În sînul creștinătății În toate timpurile 20. Spiritul eschatologic al creștinismului se stinge În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumegaă). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și cu noțiunile de destindere și vacanță. În vis, ea indică nevoia de evadare a subiectului. Piscină Spațiul închis al piscinei nu se armonizează cu fluiditatea apei. Prin urmare, la nivel inconștient, piscina simbolizează absența libertății și constrângerea afectivă. Acțiunea subiectului este limitată, mărginită, lipsită de profunzime. Este obligat să își țină în frâu
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Tabelul 3. Tehnici de management al emoțiilor (după Thoits, 1990, 193Ă Focalizarea Modul comportamental cognitiv Strategii focalizate pe situații Acțiuni, confruntare Căutarea de informații, de ajutor practic Retragere, permisiuni Reinterpretarea situațiilor Distragerea atenției Alungarea gândului Acceptarea situației Soluții fanteziste sau evadare Strategii focalizate pe emoții Fiziologie Efort fizic Utilizarea drogurilor/ abuzul de alcool Tehnici de relaxare Biofeedback Meditație Desensibilizare progresivă Hipnoză Gesturi expresive Chatarsis Trăiri profunde Relaxare în fantezii Rugăciuni Etichetarea Discuții defensive Reinterpretarea trăirilor Așadar, există numeroase moduri de rezolvare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]