4,165 matches
-
Fourier și Leroux. Dar anticapitalismul decurge în principal din lucrările lui Marx și Engels odată cu Capitalul, al cărui prim volum este publicat în 1867. Atunci este stabilit un corpus teoretic care privilegiază o știință* a istoriei și a legilor sale evolutive pentru a plasa comunismul la capătul unui proces de accentuare a luptei de clasă și a contradicțiilor din sânul modului de producție capitalist. împingând până la limite extreme alienarea producătorilor, capitalismul contribuie la propria lui ruinare și servește proiectul comunist colectivizându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care ni le-au făcut de-a lungul timpului. Autorul Capitolul 1 TEORII ȘI MODELE DE ÎNTREPRINDERE Încercările de a modela comportamentul și evoluția întreprinderii datează cam de la jumătatea secolului al XIX-lea, moment în care s-a încheiat procesul evolutiv care a transformat organizația economică medievală, meșteșugărească sau agricolă, în întreprinderea capitalistă modernă. Primul demers în această direcție a fost cel neoclasic, în viziunea căruia obiectivul central al întreprinderii este maximizarea profitului în condițiile concurenței perfecte sau imperfecte pe piață
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
învățării motrice, psihologia atrage atenția asupra rolului proceselor intelectuale în dobândirea performanțelor. Corespunzător modelelor de tratare a informațiilor, R. Rigal, citat de V. Horghidan (2000, pag. 117), se disting cinci etape succesive în învățarea unei sarcini motrice: cognitivă, preparatorie, activă, evolutivă și mnemonică. Profesorul sau antrenorul explică, demonstrează și organizează baza materială și secvențele de acțiune pentru ca elevul sau sportivul să înțeleagă sarcina învățării, să poată detecta și prelucra informațiile. În etapa premergătoare se răspunde întrebărilor: „ce faceți?” și „cum faceți
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
bazează pe informațiile senzoriale provenite de la corpul în mișcare. În această fază a învățării rolul cel mai important revine elevului, care învață prin conștientizarea senzațiilor produse de mișcare pentru a fi integrată în noile execuții. În succesiunea învățării urmează etapa evolutivă, unde, după cum sugerează însăși denumirea acesteia, pe baza feed-back ului intrinsec se apreciază rezultatul, performanța obținută de elev. Ultima etapă este cea mnemonică, în care, pe baza exersării, mișcările se consolidează și se automatizează. De la controlul exteroceptiv caracteristic etapelor inițiale
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
a-i aduce aproape pe toți elevii dintr-o clasă la un nivel înalt de performanță. Ideea centrală a acestui model este că instruirea eficientă în școală trebuie să-l conducă pe orice elev la stadiul așteptat al propriei dezvoltări evolutive. În acest model de instruire este esențială relația de interinfluențare, de reciprocitate între calitatea instruirii și caracteristicile elevilor. Ipoteza principală este ca atare aceea că, atunci când aceste două variabile ale procesului educațional sunt controlate riguros, aproape toți elevii unei clase
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
E.P.S., Paris 90. Mateveev, L.P., (1990), Antrenamentul și organizarea acestuia, Scuola dello Sport, Roma, (traducereă, Sportul de performanță, C.C.P.S. București, nr. 311 91. Marrin, D., Nicolaus, J., (2000), Capacitatea de performanță sportivă la copii și consecințele pentru antrenament la vârstă evolutivă, în S.C.J. nr. 120-121, C.C.P.S., București 92. “Metodologia antrenamentului “, (2001), Centrul de cercetare pentru probleme de sport, București 93. Mihăilescu, L., E., (2008), Teza doctorat Strategii instrucționale care asigură calitatea și eficiența pregătirii atleților juniori, Pitești 94. Mihăilescu, L., Mihăilescu
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
variază între 20 și 30% la feții extrași prin acest procedeu. Indicațiile marii extracții privesc mama și fătul Indicații materne. Marea extracție poate fi indicată profilactic pentru evitarea efortului expulziei la: parturiente cardiace compensate ori decompensate; bolnave cu tuberculoză pulmonară evolutivă; diabetice decompensate; epuizarea mamei în travaliu: travaliu lung, boală asociată etc. Alteori terminarea rapidă a nașterii este cerută de o indicație de urgență: embolie; hemoragie; eclampsie; stare de șoc etc. Indicații fetale majore pentru făt sunt procidența de cordon și
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
pe direcția caracterizării naturii situațiilor de conducere, a stabilirii tipologiei lor, a evidențierii efectelor diferitelor tipuri de situații asupra conducerii. Situația concretă în care acționează liderul devine elementul cel mai mobil care diferențiază grupurile între ele și chiar diferitele momente evolutive ale unuia și aceluiași grup. Există astfel situații în care conducerea constă în propria acțiune, dar și altele - și acestea sunt numeroase - în care a conduce înseamnă „a‑i face pe alții să facă”. Sunt apoi situațiile organizate, închegate, structurate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
informații, opinii, sugestii. La fel ca și în cazul anterior, contează însă nu atât discuția în sine, ci tipul ei. În literatura de specialitate au fost descrise mai multe tipuri de discuții în grup, cum ar fi: discuția progresivă sau evolutivă, discuția liberă, tehnica riscului etc. Cel puțin două dintre acestea prezintă interes pentru problema noastră. Discuția progresivă (evolutivă) pornește de la anumite limite ale discuțiilor în general: debutează, „se urnesc” greu, avansează anevoios, nu aduc nimic nou, dimpotrivă, bat pasul pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tipul ei. În literatura de specialitate au fost descrise mai multe tipuri de discuții în grup, cum ar fi: discuția progresivă sau evolutivă, discuția liberă, tehnica riscului etc. Cel puțin două dintre acestea prezintă interes pentru problema noastră. Discuția progresivă (evolutivă) pornește de la anumite limite ale discuțiilor în general: debutează, „se urnesc” greu, avansează anevoios, nu aduc nimic nou, dimpotrivă, bat pasul pe loc, sunt neorganizate și nesistematice, dezlânate, intervențiile participanților se „întâlnesc” unele cu altele, dar nu se continuă, nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și între tipul discuției în grup și acceptarea ei, pe de altă parte, există o strânsă corelație. Lucrând pe 374 studenți, N.R.F. Maier a arătat că probabilitatea luării unor decizii corecte este mai mare în discuția de tip progresiv sau evolutiv și mult mai mică în discuția liberă, în timp ce probabilitatea obținerii asentimentului (acceptării sau unanimității din partea membrilor grupului) este mai mare în discuția liberă și mai mică în discuția progresivă. Dacă se lucreează, însă, cu grupuri antrenate în cele două tipuri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
În noile contexte dinamice, psihologia organizațional-managerială va avea un obiect din ce în ce mai complex de cercetare-intervenție. Mai mult ca sigur, ea își va rafina metodele și metodologiile, va adapta sau elabora noi strategii și tehnici de intervenție, dezvoltându-se într-un demers evolutiv, devenind la nivel global una dintre cele mai prestigioase domenii științifice în care cercetarea și practica decurg în mod natural una din alta. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Tratat de psihologie organizational-manageriala ultima var cor.doc PAGE 502 Directorul producției
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care caută să obțină libertatea prin alte mijloace, contând pe cooperarea cu statele hegemonice. În sfârșit, alții sunt animați de interese mai restrânse: apărarea etniei proprii, a regiunii, a culturii, apoziției sociale proprii etc. Astfel Încât fiecare situație este specifică și evolutivă. Sigur Însă este faptul că aceste dezbinări interne paralizează acțiunile celor care doresc să promoveze o emancipare veritabilă și contribuie la abandonarea puterii În mâinile claselor dominante. Ar dura prea mult să facem aici un inventar al nenumăratelor lupte antiimperialiste
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
major, nu doar fiindcă fac posibile anumite relații sociale (și imposibile pe altele), ci mai ales pentru că variațiile lor au semnificații identitare (de laidiolectul individual la sociolectul colectiv). Fiecare grup uman, fiecare societate produc astfel „categorii identitare” proprii, un repertoriu evolutiv și de referință În care Îi „clasăm” pe ceilalți, adică În funcție de care atribuim o anumită identitate (printre altele), din care deducem anumite semnificații. În acest sens, identitățile la care trimit sentimentele de apartenență sunt reprezentări sociale, „cunoștințe elaborate și Împărtășite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
gândită și gestionată În mod global și ierarhizat. De exemplu, se estima că diferitele „rase” umane nu atinseseră toate același grad de dezvoltare. „Rasele inferioare” puteau progresa doar dacă Învățau de la albi și Își dădeau silința să-și depășească Întârzierea evolutivă, care părea evidentă. Tipul de explicație care justifica științific colonialismul putea să justifice și inegalitățile socio-economice, de vreme ce se credea că soarta claselor defavorizate avea să se amelioreze dacă acestea se puneau În serviciul claselor dominante. Darwinismul social dădea acestor considerații
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dintre tinerii muncitori americani provin din rândurile minorităților sau ale femeilor (Sue, 1994, p. 383). În fața acestor bulversări, se adoptă două strategii opuse: o strategie de rezistență a celor care dețin puterea la ora actuală și o strategie de schimbare evolutivă sau radicală din partea celor care se simt excluși, regulile integrării fiind adesea dictate și impuse „de sus”, În funcție de cultura dominantă (Semprini, 1997, p. 27). Astfel, peste tot În lume, realizarea unor societăți multietnice și multirasiale devine un scop urgent. Dificultatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
restabili această egalitate. Aceasta este, pentru Kymlicka, justificarea acordării de drepturi colective. Unii comentatori pun la Îndoială coerența acestei abordări, nu atât pentru că Încearcă o reconciliere laborioasă Între interpretarea individuală și cea colectivă a anumitor drepturi, cât pentru că identitatea este evolutivă și „determinarea compoziției grupului nu este obiectivă” (Pallard, 2001, p. 118). Totuși, așa cum notam mai Înainte, putem, fără a cădea În esențialism, să recunoaștem evidența limbilor și culturilor; de asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atacurile la adresa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
amenințare pentru integritatea colectivității (Dumont, 1983 și 1991). Se poate stabili așadar o gradație Între teoriile care percep naționalismul ca produs al unei emulații: cu cât culturile sunt considerate mai maleabile, cu atât dinamica naționalismului este mai complexă și mai evolutivă. Îmbinarea naționalismului cu relațiile interculturale poate fi imaginată În moduri foarte diferite, după cum anterioritatea este atribuită unuia sau altuia dintre fenomene și În funcție de definirea culturii ca dat imanent sau ca o construcție contingentă. Diversitatea abordărilor nu este semnul unei confuzii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mod corelativ, să-l combatem așa cum am combătut rasismul „clasic”? Aceste Întrebări presupun că trebuie pusă la Îndoială justețea folosirii singularului: se poate avansa ipoteza existenței mai multor rasisme. Și, pe lângă pluralitatea lor, trebuie să ținem seama de caracterul lor „evolutiv”: polimorfismul a ceea ce numim „rasism” pare inseparabil de metamorfozele sale. Neorasisme fără „rasă”: de la diferențialismul cultural la geneticismul social Trebuie să insistăm asupra unei duble constatări, dacă pornim de la ceea ce se poate observa la ora actuală: rasismul se poate manifesta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care se Înscriu Într-un spațiu politic făcând uz de rațiune (poporul suveran). Pe un plan mai polemic, el desemnează fracțiunea cea mai defavorizată a populației, predispusă la răzvrătiri (poporul de rând). Între cele două definiții se observă o tensiune evolutivă. ν În Grecia antică, este privilegiat primul registru: poporul atenian (demos) deliberează În mijlocul ecclesiei; el include doar cetățenii ă indivizii care se bucură de deplină libertate În cetate ă și ține la distanță sclavii și veneticii. Cea de-a doua
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nivelul opiniei publice, precum și la o concepție care respectă mai mult originalitatea proceselor de gândire socială, al cărei scop implicit este, printre altele, de a Încerca să favorizeze relațiile pozitive dintre oameni și adaptarea lor sociocognitivă la un context din ce În ce mai evolutiv. O noțiune transdisciplinară și un ansamblu ierarhizat de cogniții Dacă orientarea promovată de Moscovici vizează integrarea și luarea În considerare a ideilor de schimbare, de noutate și evoluție a cunoștințelor În viața cotidiană a actorilor, este la fel de clar că celălalt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau cu perioada de dezvoltare a imperiilor africane din secolul al XI-lea până În secolul al XVIII-lea) cu situațiile de sclavie de masă descrise În mod obișnuit, ea subliniază de asemenea limitele acestor analogii, legate de conjugarea unor trăsături evolutive (agricultura extensivă). În plus, studierea societăților numite tradiționale (de exemplu, a societăților amerindiene sau a celor din Oceania) relevă aspecte de obicei neglijate, În special privind statutul persoanelor. Faptul că reproducerea sclavilor nu a fost văzută ca un mijloc de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reciprocă pe care două sau mai multe obiecte sau fenomene o au unul asupra celuilalt, aspect ce nu poate fi discutat în afara unei abordări sistemice a oricărui fenomen comunicațional. Preocupările cercetătorilor asupra modului în care funcționează toate sistemele biologice și evolutive au condus la concluzia că acestea au în comun anumite trăsături formale. Plecînd de la această premisă, interacțiunea există ca principiu fundamental în situații de comunicare, indiferent de natura schimbului interacțional (matematică, tehnologie, biologie, sociologie, economie, lingvistică, psihologie, filozofie ș.a.). În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
creează cadrul extern al interacțiunii) și relaționemele sau taxemele (în cazul marcatorilor relației verticale). Relația interpersonală se manifestă ca un proces dinamic, în care nimic nu este definitiv determinat și de aici decurge principala sa caracteristică, aceea de a fi evolutivă și aproape mereu negociabilă. V. analiza conversației, comunicare, interacțiune. KERBRAT-ORECCHIONI 1992; TRAVERSO 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. LC RELEVANȚĂ. În vorbirea obișnuită, prin relevanță se înțelege "faptul de se distinge, de a se remarca" sau "trăsătura de a fi important, însemnat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
e dat totul concentrat [...] Ea e domeniul mișcării spre desăvârșire, nu al desăvârșirii în care a încetat mișcarea mai departe; ea e domeniul relativului, al nedeplinei descoperiri, lăsând loc mult presupunerilor, posibilităților, ambiguităților. Din această tensiune nu se poate ajunge evolutiv la odihnă, ci printr-un salt, care nu stă în puterile a ceea ce se află în tensiune, în mișcare, în puterile istoriei. E necesară o oprire a istoriei efectuată de sus, pentru ca omenirea să fie trecută la o existență supraistorică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]