2,256 matches
-
am spune că, în parte chiar defectuoasă, efectuată de lucrătorii din Arhiva Ministerului Afacerilor Străine, în perioada interbelică, documentul de față, care pune în evidență acordarea ordinului de decorare, semnat de Suveranul României, se află numai „dosarele pragheze”. La el, exegeții și biografii lui Blaga n-au ajuns, rămânând necunoscute aceste aspecte până azi. Mai remarcăm faptul că înaltul Decret regal cu nr. 1789 din 4 iunie 1927 avea să fie printre ultimele semnate de Suveranul României. De ceva timp el
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
astfel în stăpînire un teritoriu aproape virgin... Și, în final, să revenim la Marin Mincu, ale cărui merite în detectarea, urmărirea și ,sponsorizarea" critică și sufletească a ,generației 2000" sînt în afara discuției. Salutăm fața generoasă a acestui atît de egotic exeget. Totuși, în alcătuirea cărții de care ne-am ocupat mai sus, d-sa etalează o incongruență amuzantă. Dacă multe din propozițiile tinerilor antologați sînt mai mult decît neconvenționale, exempli gratia: , Nu poți să sugi la infinit p (...) și să nu
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
polemic, venea ceva mai tîrziu S. Damian să dărîme acest eșafodaj cu implicații dramatice pentru a susține că, dimpotrivă, întreaga poveste denotă intenții parodice, caricaturale, totală inaptitudine a romancierului în materie de tragic. Seduși de excepțională abilitate speculativa călinesciana, alți exegeți depistează premize de afirmare a originalității în temeiul proiecțiilor avansate chiar de scriitor: astfel, Nicolae Balotă muta accentele în funcție de cochetării afișate de Călinescu, în repetate rînduri, cu zonele barocului - în vreme ce Nicolae Manolescu, el însuși îmbibat de voluptățile livrescului, evidențiază viziunea
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
spus de atâtea ori, încât el însuși cred că a ajuns s-o creadă; cu pleoapele grele, cu gura mereu chinuită de un rictus, mergând cu pași mici și ușori, cu zâmbetul rar, dar încântător. Spre deosebire de alte mărturii, îi apare exegetului său devotat ca "un om de o extraordinară delicatețe", ca "un om bun și generos". La bătrânețe nu-și mai scria piesele, realizându-le prin dictare, inspirându-se din viața sa onirică: "Mereu nemulțumit, tăia și schimba. Uneori izbucnea: ŤDe
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
celui în cauză, fie prin retușuri și omisiuni interesate ori așa-zicînd pioase. Să recunoaștem că, sub dictatul cenzurii, cea de-a doua modalitate se datora și intervenției acesteia ori măcar unei autocenzuri preventive pe care, în diverse grade, o practica exegetul (exemplu, eseul Spre alt Istrati, al lui Mircea Iorgulescu, publicat în sumbrul an 1986). în excelenta-i cercetare închinată lui Ion D. Sîrbu, Antonio Patraș e departe de-a ocoli cu pudibonderie, așa cum se mai întîmplă și în prezent, chestiunile
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
elogiu al locurilor care ne confortează față de noi înșine, care ne confirmă și ne împacă superior, să pomenesc o formulă pusă recent în fruntea unui text miezos despre Pierro della Francesca: „Loc clar”, sînt vorbele găsite de un pictor și exeget sagace, Jean-Paul Marcheschi, pentru a rezuma sintetic imensa forță intelectuală pe care o atinge acest contemplator neîntrecut, cînd înaintează, majestuos și lent, prin vuietul veacurilor.
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Teodor Vârgolici În mod obiectiv, trebuie să recunoaștem că istoricul literar I. Oprișan s-a împus ca un eminent exeget al lui B. P. Hasdeu, meritând a fi elogios apreciat. Pe lângă cele două fundamentale monografii, Viața lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut și Opera literară a lui B.P. Hasdeu, I. Oprișan ne-a oferit un număr impresionant de ediții
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
de gust ca acesta. Un semn de întrebare mult mai hotărât aș pune însă în chestiunea criteriilor de selecție folosite aici de Antonio Patraș. El optează în ar-gu-mentație pentru două repere un pic cam didactice, aflate, în fond, la îndemâna oricărui exeget neexperimentat. Desigur, Călinescu și Lovinescu sunt două conștiințe culturale marcante ale interbelicului, doi critici literari în sensul tare al sintagmei, doi veritabili creatori de canon. Nu însă și doi cronicari de cursă lungă sau de foc rapid, precum Pompiliu Constan-ti-nescu
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
față a desenatorului, mult mai complexă și mai incitantă decît cea perpetuată, prin inerție, pînă astăzi. Departe de a fi o simplă anexă a textului caragielean și un comentator vesel al măruntelor stereotipii cotidiene, Jiquidi este un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
Sorin Lavric Sunt autori care își cheamă exegeții. Chemarea seamănă cu o apropiere desfășurată pe baza unei afinități temperamentale, cu o atracție în virtutea căreia un anumit gen de filozofi nu poate fi comentat decît de un anumit tip de cercetători. Ceea ce înseamnă că o exegeză de calitate, înainte de
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Cazurile acestea nu-s rare. Sunt atîtea cărți de analiză care au fost scrise din vanitate creatoare sau din orgoliu bibliografic și de pe urma cărora nu a rămas nimic. Mircea Flonta este un caz fericit. În lumea filozofiei românești, rolul de exeget al lui Wittgenstein i se potrivește ca o mănușă. E ca și cum coerența și logica minții sale s-au înșurubat perfect în filetul cărților gînditorului austriac, rezultatul fiind o exegeză a cărei principală virtute este că-ți inspiră încredere. Altfel spus
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
cărei principală virtute este că-ți inspiră încredere. Altfel spus, poți fi sigur că, atunci cînd profesorul Flonta spune ceva despre Wittgenstein, afirmația sa are acoperire în substanța operei. În al doilea rînd, Mircea Flonta este unul din acei rari exegeți care nu caută, comentînd un gînditor, să-l deformeze după calapod propriu. Nu caută așadar să-i imprime tiparul preferințelor sale, făcîndu-l pe autor să fie un purtător de cuvînt al exegetului. În privința aceasta, Mircea Flonta are privilegiul unei onestități
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
rînd, Mircea Flonta este unul din acei rari exegeți care nu caută, comentînd un gînditor, să-l deformeze după calapod propriu. Nu caută așadar să-i imprime tiparul preferințelor sale, făcîndu-l pe autor să fie un purtător de cuvînt al exegetului. În privința aceasta, Mircea Flonta are privilegiul unei onestități echilibrate și verificate. Înzestrat cu putere analitică și cu perspicacitate interpretativă, opiniile sale au întotdeauna aerul unor judecăți făcute în cunoștință de cauză. Tocmai de aceea, în tot ce a scris acest
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
ceea ce a constituit geniul său cu totul aparte. O asemenea persoană nu a apărut." (p. 308) În ciuda acestui verdict sumbru, cartea lui Mircea Flonta nu-și descurajează cititorii, ea fiind un exemplu de cît de adînc poate merge analiza unui exeget: pînă la glafirele și incrustațiile cele mai neînsemnate ale gîndurilor lui Wittgenstein.
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Pillat într-o nouă lectură critică, Al. Cistelecan își ia o seamă de măsuri de prevedere, de-o ironică transparență, care vorbesc ele însele despre o mentalitate și un stil cu conotații vădit novatoare. În plină eclatanță a postmodernismului, recunoaște exegetul, a-l citi pe acest poet "e ceva negreșit și de îndată degradant" (acest "negreșit", acest "de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita Stănescu, "un
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
comandată) a poetului vine să umple și să susțină acest cadru ideologic și simbolic, ori dimpotrivă, îl contrastează". O "curiozitate" oarecum retorică, deoarece planul de acțiune e prestabilit, vizînd demolarea "stereotipiei interpretative" bazate pe teluric. Cele mai interesante eforturi ale exegetului de a-și valida opinia sînt cele ce rezultă dintr-un pariu cu straturile adînci ale operei, prin înlăturarea benevolă a "argumentelor" care i se par nedemne de atenție ca superficiale, inclusiv a celor de natură ideologic-programatică, ce ar altera
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă vizionară al întreprinderii d-sale, care ne amintește întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu Constantinescu, închinat lui Tudor Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
țara în care aromânii sînt mai numeroși și mai compacți - adică Grecia - dă dovadă de închidere totală în ce privește drepturile minorităților etnice, inclusiv ale celei aromâne". Viitorul, dacă nu aduce dezlegări fericite din partea organismelor Uniunii Europene, e cu totul sumbru, unii exegeți ai fenomenului apreciind că în zece-douăzeci de ani vlahii greci dispar cu totul. Să sperăm, totuși, într-un viitor mai senin. E o nădejde spre care ne îndeamnă învățata carte a d-lui Gheorghe Carageani. Aceasta în pofida constatării pesimiste pînă
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
scriitor și ele trebuiau arătate, analizate“. La ceasul de față, revizuirile în acest sens complex, estetic și etic, impus de istorie, întîmpină rezistența atît a scriitorilor satisfăcuți de statutul lor în scara axiologică din timpul comunismului, cît și cea a exegeților care au avut „un cuvînt greu de spus“ la constituirea acesteia și care, în consecință, resimt orice evoluție, orice schimbare, drept o știrbire a autorității lor. În mod obișnuit se recurge la o calomnie ordinară. Și anume se pretinde că
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
cititorul, stofa cercetătorului se recunoaște după ușurința cu care pune ordine în bazarul de cunoștințe, meritul său fiind cu atît mai mare cu cît poate tăia pîrtii de claritate într-un desiș de teme asfixiant de stufoase. În această privință, exegetul nu e atît un culegător de motive, cît un ordonator al lor, scopul nefiind de a îngrămădi detalii extravagante, ci de a le așeza în sertare taxonomice. În felul acesta babilonia devine armonie, iar rafturile de maculatură se preschimbă în
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
mansueta care și-a făcut din iubirea aproapelui canon de atitudine, Ioan Pîntea scrie un jurnal fără confidente, din care înclinația de a atinge intimități lipsește. De aceea, în jurnal nu-l aflăm pe omul Pîntea, ci pe cititorul și exegetul în cauză. Jumătate din volum e alcătuit din note de lectură și din comentarii de masoret hristic, care analizează detalii și motive evanghelice: cuvintele și gesturile lui Iisus, alături de reacțiile apropiaților din epoca. Restul notațiilor stau în cîteva episoade cotidiene
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
acestei conștiințe". Aplicația cercetării în cauză scoate în relief tocmai acest cîmp antinomic al scrisului cioranian ce pînă la urmă se recompune, paradoxal, într-o unitate cu atît mai convingătoare cu cît vectorii săi par incompatibili. Aidoma unui magnet, sagacitatea exegetului adună particulele metalice ale unei meditații ce se afirmă deliberat în dispersie și-n exploziv, nelipsită totuși de-o funciară putință de integrare. Unul din subiectele recurente ale lui Cioran l-a constituit noțiunea de adevăr. "Sceptic dezlănțuit", cum se
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
refuză cu vehemență, ideea rămâne. "Gândește-te la țintă, la rezultat, la substanță", insistă diavolul. Papini surprinde, într-o maximă economie de cuvinte, mecanismul psihologic adânc, misterios, al vicleniei cu folos, ce a dus la nașterea noii religii. Ceea ce alți exegeți dezvoltă în cărți, aici se concentrează în câteva rânduri. Prin nada aruncată, Iuda capătă o motivație supremă, de erou: "Nu lua seama la ce se va zice... în conștiința ta, tu știi prea bine că nu ești un adevărat vânzător
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
transparente, pornesc din sugestiile folclorice tratate fantast, transpuse pe bolta unor tîlcuri patetice. Folclorul informează lăuntric producția lui Grigore Vieru, în temeiul unei fibre congenere. Nu altminteri a procedat Federico Garcia Lorca, în raport cu poezia populară andaluză, ajungînd, cum afirmă un exeget al său, la "o împletire somnambulică a unor rudimente de acțiune abia indicate cu o magie ireală de imagini și cuvinte": "Ala-bala, prin aluni,/ Unde ești, copile-luni?/ Și tu, copilandre-marți,/ Cu mari ochii tăi mirați?// Și tu/ Miercure, ah, floare
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Petrescu, Vianu, Marin Preda, Nichita Stănescu ș.a." Căci "rinocerii" se "lăfăie" oricum într-un prezent tulbure, într-un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar a istoriei literare
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]