2,392 matches
-
constituie Cărțile de slujbă. Uitarea și chiar disprețuirea lor face ca predica de astăzi să fie inconsistentă, sub raportul doctrinei, și neclară, sub raportul discursului Cărțile de Slujbă cuprind în interiorul lor Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, deopotrivă. De altfel, întreaga exegeză și dogmatică a Bisericii este inclusă în aceste Cărți de Slujbă. Prin urmare, Cărțile de Slujbă reprezintă summa theologiae orthodoxae 2. În Cărțile Sfinte se regăsește o armonie deplină între Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, întrucât textele liturgice care nu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
minunate organizații defensive? Facultățile noastre de teologie? Să lăsăm gluma". 9 Pentru o privire de ansamblu asupra ofertei educaționale a noii Facultăți de Teologie de la Chișinău, prezentăm componența catedrelor: 1. Introducere în Vechiul Testament și arheologia ebreilor; 2. Limba ebraică și exegeza Vechiului Testament; 3. Introducere în Noul Testament și gramatica dialectului alexandrin; 4. Exegeza Noului Testament și teologia biblică; A) O conferință pentru hermeneutică, enciclopedie și metodologie teoretică; 5. Istoria bisericească veche până la 1543, în Orient, și 1517, în Occident; 6. Istorie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o privire de ansamblu asupra ofertei educaționale a noii Facultăți de Teologie de la Chișinău, prezentăm componența catedrelor: 1. Introducere în Vechiul Testament și arheologia ebreilor; 2. Limba ebraică și exegeza Vechiului Testament; 3. Introducere în Noul Testament și gramatica dialectului alexandrin; 4. Exegeza Noului Testament și teologia biblică; A) O conferință pentru hermeneutică, enciclopedie și metodologie teoretică; 5. Istoria bisericească veche până la 1543, în Orient, și 1517, în Occident; 6. Istorie bisericească nouă, cu privire specială asupra Bisericilor Ortodoxe; 7. Patrologia; 8. Filosofie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
împărtășește punctul de vedere naeionescian - exprimat de filosoful român încă din 1916 -, cu privire la falimentul logisticii școlii russelliene, într-un capitol intitulat L' Axiome de réductibilité et la faillite de la logistique. 16 Vasile N. Gheorghiu (1872-1959), profesor de studiu biblic și exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți, considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român din perioada interbelică. 17 P. Partenie (1882-1946), director al Seminarului Central din București. 18 H. Strohl, Orient et Occident, în "Logos". Revue internationale de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a lungul istoriei. *7 În sfârșit, metoda lui Lovejoy are o caracteristică foarte atrăgătoare. Ea ignoră în mod deliberat parcelarea cercetărilor literare și istorice pe limbi și naționalități. Cu greu ar putea fi exagerată valoarea pe care o are pentru exegeza unui text poetic cunoașterea istoriei filozofiei și a gândirii în general, în afară. de aceasta, istoria literară 156 în special când se ocupă de scriitori ca Pascal, Emerson, Nietzsche - este în permanență obligată să trateze probleme de istorie a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
misticismului și chiar al filozofiei idealiste a lui Berkeley. În alte literaturi, cercetările privind asemenea probleme au fost poate chiar mai numeroase. Nenumărate sânt interpretările teologiei lui Dante, în Franța, E. Gilson și-a apucat cunoștințele de filozofie medievală la exegeza unor pasaje din Rabelais și Pascal. *8 Paul Hazard a scris cu competență despre La crise de la conscience européenne (Criza conștiinței europene) care s-a produs către sfârșitul secolului al XVII-lea, urmărind răspîndirea ideilor iluminismului și, într-o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
conștiente ale artiștilor au semnificații foarte diferite de la o artă la alta și nu ne spun decât puțin sau nimic despre rezultatele concrete ale activității unui artist, despre opera lui, despre conținutul și forma ei specifică. Cât de neconcludentă pentru exegeză este studierea intențiilor autorului se poate vedea cel mai bine în rarele cazuri în care artistul și poetul sunt una și aceeași persoană. De pildă, compararea poeziei și picturii lui Blake sau Rossetti va arăta că nu numai calitatea tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
abundența de fapte înregistrate pentru prima oară. Ultima secțiune a cărții lui Pamfile a apărut postum, în 1926; ea se află mai ales sub semnul legendelor și al tradițiilor biblice. Dacă studiile citate până acum sunt documente de bază pentru exegeza asupra ideii de destin în folclorul românesc, a existat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea o întreagă suită de monografii, extrem de bine documentate, care atacă zone specializate ale etnologiei, dar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
alte mentalități și atitudini, semne de felurită înțelegere a actului creației, alte teme și motive poetice, cristalizând fie experiențe, trăiri intense, fie rezultate ale unor reflecții livrești, alte „măști” (uneori „ipostaze în negativ”) sau mituri. De o atașantă acuratețe, stilul exegezei, concentrat, sobru, cu subtile nuanțări, își dă măsura - chiar dacă unele caracterizări forțează nota - în expresive profiluri de cărturari și scriitori, precum și în nucleele de sinteză, care beneficiază de unele, remarcabile, creionări. Alt volum, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” (1995), apărut
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
în 1962 a dat la iveală o amplă antologie de texte considerate a reprezenta „tradițiile criticii literare marxiste” autohtone în anii 1930-1940, culegere însoțită de o introducere dilatată, simplă instrumentare partinică a literarului. Preocuparea din ce în ce mai insistentă pentru evoluția și avatarurile exegezei literare a condus-o la analiza contribuției lui E. Lovinescu. Pus într-o lumină mai favorabilă în 1962 într-un studiu reparator publicat în „Lupta de clasă”, criticul devine în 1965 subiectul unei monografii, E. Lovinescu, critic literar, fiind interpretat
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
și adresată poetului Saint-Pol-Roux, În urma unei escale pe „Tărâmul Trecutului” (Correspondance Saint-Pol-Roux/Victor Segalen, Mortemart, Rougerie, 1975, p. 41), Victor Segalen se confesează: „Cu ce-am rămas? Mai mult cu «limite ale ignoranței», cu certitudini ale incertitudinilor, În etnologie, În exegeza exotică, În tot”. O dublă perspectivă De multe secole și până astăzi, numeroși călători au privit Franța cu emoție, cu Îndoială sau În mod critic, În funcție de „regiunea” lor de origine. Educația, cultura, limba, sensibilitatea personală și contextele acțiunii lor au
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Eugeniu Coșeriu, este o hermeneutică a sensului 20 sau, cu alte cuvinte, interpretarea sensului la nivelul macrostructurii reprezentate de text, ce are dimensiuni care pot varia între un singur cuvînt și o operă întreagă, o reconstituire a semnificatului pornind de la exegeza semnificantului textual cu perspectiva desemnării realizate prin el. Deoarece, în concepția acestui lingvist, sensul este actualizarea semnificației prin realizarea desemnării, s-ar putea deduce că aceste procese realizate prin actul (sau actele) de vorbire care compun(e) discursul, o analiză
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
judecăți de valoare. Berdiaev sesiza cu ochii unui vizionar această deosebire: "Filozofia istoriei încearcă să definească procesul istoric; ea este un fel de profeție inversată. Ea nu avansează o ipoteză obiectivă, nici nu constă în percepția faptelor istorice. Ea este exegeza profetică atât a trecutului, cât și a viitorului". Din cauze acestor limite, "numai o viziune profetică a trecutului poate pune istoria în mișcare; și numai o viziune profetică a viitorului poate uni prezentul și trecutul într-o mișcare spirituală completă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semne ale intervenției divine și ale sfârșitului istoriei. Făcând legături și interpretând, a căutat structuri figurae. Istoria este până la el istoria punerii în aplicare pe pământ a dreptății, culminând cu Imperiul carolingian. Secolul al XII-lea aduce o revigorare a exegezei scripturale, nu doar față de istoria biblică, ci și în raport cu cea recentă. Pentru a prezice mersul evenimentelor, exegetul nu mai avea nevoie de profeții sau semne vizibile, el descoperind, prin deducții simbolice, o metodă de predicție fără divinație. Metoda și-a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
reafirmă teandria lui Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi Kaiser-ului, văzând în aceasta falimentul teologiei liberale, Barth publică în 1919 comentariul său la Epistola către Romani, unde repune pe primul plan exegeza biblică în detrimentul criticismului istoric: "Teologia este ministerium verbi divini. Nici mai mult nici mai puțin"133. Din această perspectivă kerygmatică, singurul punct de contact între ființele umane și Dumnezeu ar fi credința în Hristos. Toate încercările omului de a ajunge
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fundamentarea logică și epistemologică a Revelației. Pentru a demonstra Învierea lui Hristos pe baze raționale, Pannenberg construiește o argumentație solidă care include: delimitarea așteptărilor eschatologice ale evreilor de învierea generală a morților, o analiză istorico-critică a tradițiilor referitoare la Înviere, exegeza textelor despre Înviere, reflecția filozofică asupra posibilității învierii lui Iisus și considerații antropologice privind viața de apoi. Ucenicii lui Hristos n-au inventat conceptul de Înviere atunci când au relatat despre aceasta, deoarece el era deja un loc comun în tradiția
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
poporului evreu, după cum adaugă Sf. Irineu: "Astfel, El l-a chemat de la cele secundare la cele principale, de la tipuri la realități, de la cele trecătoare la cele veșnice, de la cele trupești la cele spirituale, de la cele pământești la cele cerești"54. Exegeza tipologică este relația care unește Vechiul și Noul Testament, exprimând asemănările și deosebirile lor. Astfel, potopul, învierea lui Hristos, botezul creștin prezintă o analogie fundamentală de structură. Astfel, trecerea Mării Roșii prefigurează în aceeași măsură Învierea și Botezul, arătând puterea lui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
București, 1948, Orientări în literatura străină, București, 1958, Scene din viața lui Shakespeare, București, 1958, ediția a Il-a, 1960, ediția a IlI-a, 1964), ca si volumul antologic Shakespeare și opera lui, București, 1964, care, pe lîngă traduceri din exegeza tuturor țărilor, cuprinde și un important grupaj de studii românești (M. Eminescu, B. P. Hașdeu, I. L. Caragiale, G. Ibrăileanu, N. lorga, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Tudor Vianu etc.). (f) p. 81 Dintre studiile de slavistică menționăm pe cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
209 Fotografiile post-mortem / 222 American Beauty / 235 Cuvânt-înainte Prezentul volum reunește cronici de carte și eseuri publicate în presa culturală în intervalul 2008-2015, în revistele "Dilema veche", "Dilemateca" și "Orizont". Motivația lui este, din perspectiva mea, una evidentă: scrisul, analiza, exegeza sunt manifestări ale devenirii și, implicit ale memoriei. Alăturarea acestor texte într-o formă unitară redă, într-o imagine fidelă, traiectoria unei metamorfoze, a unui proces de formare. Atât cronicile de carte, acoperind un teritoriu vast al geografiei literare contemporane
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-lea prezintă o serie de "recuperări simbolisto-secesionisto-decadente", urmând momentului maximal al "ideologizării radicale a criticii decadenței", broșura lui Sorin Toma, publicată în 1948, Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei. Ultimul capitol, al XVIII-lea, este și cel mai consistent sub aspectul exegezei concrete, al contactului cu textul literar. Autorul se angajează în misiunea de a recupera spectrele decadentismului din interiorul unei literaturi diverse, însă valoric inegale. Traian Demetrescu, Nicolae Davidescu, Ion Adam, Const. I.A. Nottara, I.I. Stoican, Radu Cosmin, Ionel Teodoreanu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ediția din 2003 a celei de-a două cărți cu Apolodor, moment de minunată tandrețe între marea și mica literatură, în care singurele criterii ce condiționează apropierea sunt dragostea pentru poveste și plăcerea de a citi. Fără a fi o exegeză, acest text e, de fapt, un pas semnificativ spre dislocarea literaturii pentru copii (deloc facilă, dacă e privită cu atenție) din periferia genurilor neimportante și includerea ei în sfera intereselor criticii. Ca și în cazul Poveștilor lui Ionesco, și în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al comparațiilor directe, având drept rezultat o deformare inutilă a limitelor interpretării. Când nu e considerat realizare minoră, un fel de creație colaterală marii opere ce poate fi, prin urmare, ignorată, poemul despre Apolodor e racordat la voltajul hermeneutic al exegezelor docte ce aproape-l așează lângă Ulise al lui Joyce. O abordare mai temperată trebuie să noteze că, asemeni basmului, literatura pentru copii conține versiuni simplificate, intenționat diluate ale marilor pattern-uri culturale universale. În Cartea cu Apolodor, tristețea nostalgică
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
O a doua oară, cînd cel ce interpretează lucrează pentru punerea în comun a sensului: "Ce vreți să spuneți? Asta ați vrut să spuneți? Nu este ceea ce ați vrut să spuneți?" În aceste cazuri, sensurile vor putea fi numeroase, și exegeza interminabilă. Presupuneri și subînțelesuri sînt la lucru în sensul comun, și "A spune" se situează în spatele lui "Spus", ca o rezervă polifonică cu multiple întrebuințări. Această profunzime obsedează cuvîntul și programul nu o suportă. Profunzimea care nu are nimic metafizic
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pe cât s-a putut, criteriul valorii comentatorilor, s-a axat asupra principalelor cărți publicate de Theodor Codreanu, rămânând nevalorificate capitole, pasaje din diverse istorii literare, din dicționare românești și străine, referințe pasagere la volume etc. În ansamblu, cartea conturează o exegeză a operei scriitorului, oferind, totodată, un spectacol al imaginarului criticii, fiecare comentator prezentându-se cu personalitatea lui, cu puterea de înțelegere, cu orientarea filosofică (în cazul când aceasta există), estetică, istorică. Astfel, Theodor Codreanu în imaginarul criticii oferă nu doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Râmnicu Sărat, cartea Polemici "incorecte politic" și, la Princeps Edit din Iași, ediția a doua revăzută și adăugită Duminica Mare a lui Grigore Vieru. La ediția a doua a Festivalului Internațional de Poezie "Grigore Vieru", i se decernează Premiul pentru exegeză viereană. La Editura Criterion Publishing din New York București, apare vol. Eminescu și mistica nebuniei. 2011. Poetul Daniel Corbu propune la Princeps Edit din Iași reeditarea cărții Transmodernismul, iar Ed. "Ștefan Lupașcu" din Iași, prin recomandarea logicianului Petru Ioan, îi reeditează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]