2,397 matches
-
Sorin Lavric Cu o notorietate infimă și cu o înrîurire în breaslă de aceeași mărime, Eugeniu Sperantia are o posteritate plăpîndă și ingrată. Rarele exegeze care îi apar în marginea operei descind mai curînd dintr-o solidaritate locală a spiritului clujean decît dintr-un interes autentic al speculației propriu-zise, drept care, despre autorul Frumosului ca înaltă suferință (1921), părerile sînt pe cît de împărțite pe atît
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
Apuseni. Victimă a interzicerii, de către același regim comunist, a Bisericii Române Unite cu Roma - și, evident, a refuzului lui Agârbiceanu de a abjura -, literatura lui de inspirație direct sau indirect creștină nu a mai fost niciodată reeditată după 1948. Nici exegeza nu a străbătut-o, tot din motive de cenzură. Consecințele acestei ocultări asupra receptării operei laice a părintelui Agârbiceanu sunt mai mari decât am putea crede. Orator bisericesc, autor de omilii și cuvinte de învățătură, de comentarii biblice și de
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
de meșteșugar și jucător, tutelate de cea demiurgică, ce asigură minunata libertate, plăcere și bucurie a artizanatului ludic."( p.433) Capitolul consacrat lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea cultuală, cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
a-l pricepe. Preoții ortodocși nu, care îi vor reproșa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaș care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livrești care vor ritmul unei
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
comunicări au fost moderate de Nicolae Manolescu. Un juriu alcătuit din Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Irina Petraș, Alex Goldiș și Cosmin Ciotloș a acordat premiiile Colocviului: Premiul de debut în roman - un cristian (pentru volumul Morții mă-tii), Premiul pentru exegeza romanului - Gabriela Gheorghișor (pentru volumul Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și fetișizarea literaturii), Premiul pentru cea mai bună intervenție în colocviu - Marta Petreu, Premiul pentru întreaga operă - D. R. Popescu. (În numărul viitor al revistei vom reveni pe larg asupra acestui
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
autorii mari s-a spus totul. Da și nu. L-am ascultat de curând pe Horia-Roman Patapievici ținând o conferință despre Eminescu și viziunea paradisiacă și mi-am dat seama, încă o dată, că orice autor, inclusiv unul cocârjat de greutatea exegezelor, poate fi abordat cu succes - cu condiția să fii capabil să-i adresezi întrebări inteligente. În cazul lui Caragiale, lucrurile sunt cu atât mai simple, cu cât autorul Momentelor a fost demult catalogat drept „contemporanul nostru.” El a surprins ceva
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
discipoli ai lui constituie Școala de lingvistică de la Tübingen. A fost "Doctor Honoris Causa" a aproape 50 de universități din întreaga lume. Doctor în Filologie și Filosofie, autorul unui număr de peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice. Opera științifică a lui n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
necesari, după cum spune Paul Cornea, „ani de trudă și o răbdare de benedictin" (Anton Pann, EPL, București, 1964, p. 78). Nu e de mirare că, în ultimele decenii, aparițiile au constat doar în reproduceri școlare ale edițiilor mai vechi, iar exegeza a fost nesemnificativă. Doar cercetătorii activității sale de muzicolog au intrat în posesia unui nou instrument de lucru: Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann, realizată de Grigorie Băbuș (Editura Cristiana, București, 2002). Am făcut această (cam) lungă introducere, spre
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
cu 12), Radu Gyr (7), Lucian Blaga (19). Aceștia, împreună cu Aron Cotruș (9 poeme), ocupă, pe bună dreptate, aproape jumătate din antologia lui Ion Buzași (p. 173-307). E segmentul temporal, corespunzător perioadei interbelice, și doctrinar, al vocației spirituale consacrate în exegeza noastră critică, cel mai bogat și mai compact. O reticență explicabilă există față de Tudor Arghezi (din poezia căruia Ion Buzași reține numai trei poeme), nu pentru că se situează în afara grupului omogen de la revista "Gândirea", ci pentru că poezia argheziană suscită scepticismul
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
dovedit nu doar o dată, a fi surse de inspirație în luptele pentru libertate politică, în asemenea măsură, încât autoritățile Rusiei țariste incapabile să înăbușe deplin studiile clasice, au căutat să înăbușe spiritul lor revoluționar dirijându-le pe făgașul inofensiv al exegezelor de texte numai din unii autori aleși, împiedicându-le să se transforme într-o mult mai periculoasă deschidere către teoria politică a Antichității" (Sofiștii, trad. rom., Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
amintitul studiu al d-lui prof. Klaus Heitmann, cel al d-lui Dumitru Hîncu mi s-a părut mai fragil și prea fugos alcătuit. De altfel, el nu are, împreună cu prefață, decît 135 de pagini, putin, să recunoaștem, pentru o exegeza de amplitudine. Autorul nostru face bine cînd, de la început, enunța precizarea că noțiunea chiar de german (cu care, totuși, operează) e relativizanta de la origini, pentru că favorizează, saxonii, franconii și renanii sînt prea deosebiți încît noțiunea de germani nu îi poate
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
oficiali) consideră teza valabilă (prin vot secret), aceasta este trimisă la VAK (Vîsșaia Attestaționnaia Komissia), care o lasă în grija experților și apoi îți înmânează diploma de candidat în științe. Mai târziu, pe tema preferată poți elabora o lucrare de exegeză fundamentală și, biruind rezistența a trei oponenți - doctori în științe -, poți căpăta (tot prin vot secret) titlul de doctor în științe. O mare parte din perii mei albi o datorez acestor proceduri. Eu, de exemplu, am propus în 1953 o
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
semnate de Mircea Dinescu, Ana Blandiana ș.a., precum și numeroase opere apărute în "deceniul satanic" (1979-1989) (cum se exprima profesorul Mircea Zaciu), avându-i ca autori pe Augustin Buzura, Marin Preda ș.a. E în curs de apariție și o altă lucrare, Exegeza literară - creatoare de mituri, despre aceeași perioadă. Care sunt valorile vieții la care ar trebui să ținem cel mai mult? În ceea ce privește valorile vieții, cred că la vârsta mea am ajuns la o oarecare înțelegere a lor. Când îți imaginezi singurătatea
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
sunt, de aceea, mai numeroase decât deosebirile, iar popularitatea mai redusă a Vieții lui I. L. Caragiale se explică, probabil, prin sinuozitățile biografiei postbelice a autorului ei. Reeditarea de la Humanitas era, desigur, necesară. Fie și numai pentru a aminti că întreaga exegeză a operei lui Caragiale pornește de la cercetările lui Șerban Cioculescu din anii ’30-’40, care încep cu editarea corespondenței dintre comediograf și Paul Zarifopol, continuă cu ediția critică a operei și sunt încununate de Viața lui I. L. Caragiale. În plus
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
care spumează sentimentele, iradiind o tinerețe năvalnică și nepăsătoare. Acolo unde modernismul primului val are închideri ermetice, neomodernismul are frumuseți care te lasă, ca să zic așa, fără aparat critic. Dacă jocurile logice ale lui Barbu, ori Arghezi, ori Blaga stimulează exegeza, mai mult sau mai puțin la obiect, paradoxalele prospețimi ale versurilor lui Nichita sunt făcute să-ți placă, sau nu. Asta justifică, simplificator, de bună seamă, împărțirea gusturilor contemporanilor și ale posterității în da, sau ba. Aproape fără explicații. Așadar
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
Titlul lui: Moartea mi-a dat întruna tîrcoale. Trebuie neapărat citit. Nici nu știm ce să alegem pentru a prezenta aici extraordinarul document literar și uman, pornind de la care se poate scrie un poem, o nuvelă, un studiu psihologic, o exegeza... Fiindcă ne temem să nu dăm o nuanță prea emoțională (lui nu i-ar fi plăcut), ne rezumam la cîteva pasaje de interes strict literar. Întîi, părerea lui Ovidiu Cotrus despre Cercul literar de la Sibiu, dinăuntru: înainte de a fi o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
prin monografia Panait Istrati (1975), de Mircea Iorgulescu prin studiul Spre alt Istrati (1985), de revista Caiete critice, care a închinat un număr omagial în 1985, la împlinirea a 50 de ani de la stingerea din viață a scriitorului, cuprinzând fundamentale exegeze semnate îndeosebi de Eugen Simion și Gabriel Dimisianu. La loc de cinste se situează Alexandru Talex, cel ce și-a dedicat întreaga viață marelui său prieten Panait Istrati, printr-un număr imprisionant de ediții și studii. Am amintit doar câteva
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
ca și pentru mulți gînditori din secolul al XVIII-lea, literatura însemna punerea limbajului pe portativul retoricii, mariajul dintre regulile exprimării alese și instrumentul comun de comunicare. Singura scriere de ficțiune a autorului, Istoria ieroglifică, a avut parte de o exegeză contradictorie. Tipărită multă vreme după redactarea ei (în 1883, aproape două secole mai tîrziu), ea a părut din capul locului o ciudățenie literară, operă de apartenență incertă, înzestrată cu aura de mister proprie unei scrieri deja vechi, ieșită la lumină
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
sirènes mainte a l'envers : Nimic, această spumă, vers/ virgin redecupând o cupă/ sirenele cum una după/ cealaltă multe-n larg s-au șters"). Dar poate mai captivante chiar decât hiperfinisatele translații sunt glossele traducătorului, fiindcă �indisociabilă, în fond, de exegeza propriu-zisă, traducerea rămâne totuși o practică, o po(i)esie; drept care propriile-i probleme necesită, în continuare, un șir de note, separate, ale traducătorului..." E neîndoielnic că opera lui Mallarmé reprezintă pentru Șerban Foarță o �carte de căpătâi", un model
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
periodicele anilor 1949-1965, care nu aduc nimic nou, însăși logica interioară a ediției cerea să fie incluse aceste două texte. Paradoxal, însă, tocmai erorile în alcătuirea ei o fac oarecum interesantă pentru cititorul specializat. Retipărirea, în același volum, a marilor exegeze dintre 1925-1948 și, respectiv, a analizelor stilistice, a conferințelor și articolelor omagiale dintre 1949-1964, ne permite să observăm cum se schimbă modul de a gândi și chiar limbajul critic al lui Vianu, sub acțiunea ideologiei comuniste. Mai întâi, cărturarul abandonează
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
titlul volumului din 1916): „Dormea întors amorul meu de plumb.” Probabil că puținul interes arătat, prin tradiție, de critica noastră modernă asupra aspectelor stilistice și lingvistice din poezie și proză este responsabil de tăcerea care acoperă acest vers în toate exegezele. Sîntem lăsați, într-un fel, să credem că el nu ridică la lectură nici o problemă specială. E citat laolaltă cu celelalte. Poetul intră în cavou și privește cadavrul iubitei - iată principala informație morală pe care ne-ar furniza-o poezia
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
Dacă o periodizare seacă nu ar părea prea didactică, aș insista ca fenomenul cerchist să fie tratat, din punctul de vedere al unei istorii literare minuțios documentate, în patru sau cinci secvențe (nu pretind că spun o noutate, când atâtea exegeze meritorii i-au fost consacrate grupării cerchiste, dar poate că aduc o clarificare de sistematizare): 1. Faza pregătitoare, în atmosfera Sibiului universitar: 1941-1944, posibil a fi extinsă în urmă spre anii de formare a protagoniștilor, fază în care un important
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
într-un volum elegant și substanțial, texte dedicate lui Gellu Naum: unele evocatoare, „din prietenie”, semnate de Sanda Roșescu, Oana Lungescu, Sebastian Reichmann, Gheorghe Rasovszky, Florin Balotescu, Simona Popescu (care stă de vorbă și cu Dan Stanciu), iar altele de exegeză scrise de Marieva Ionescu, Brîndușa Dragomir, Cristina Eșianu, Iulian Tănase. De asemenea, am remarcat jocurile realizate de Daniel Ioan, Lygia Naum, Carmen Rasovszky, Gheorghe Rasovszky, Sebastian Reichmann, Sanda Roșescu, Dan Stanciu și Gellu Naum însuși, apoi un excelent capitol de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
cu multe legende și variante povestite pe îndelete, reprezentînd, mai cu seamă ca arie de răspîndire, abia o infimă cîtime din amintitul sector al culturii populare". Mai tîrziu, în 1985, Romulus Vulcănescu, autor al unei dense lucrări intitulată Mitologie română, exegeză teoretică a domeniului, definea scrierea lui Tudor Pamfile numai o "mitografie antologică", ba chiar socotind că ea nu aduce nimic nou față de antecesori. Dar alți specialiști, ca, de pildă, Ovidiu Papadima, au socotit că lipsa de metodă a lui Pamfile
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
Barbu Cioculescu Senior al exegezei mateine, prozator prin vocație, Alexandru George și-a încercat forțele în completarea ultimei povestiri din Sub pecetea tainei, nu fără a mai adăuga un act Scrisorii pierdute a paternelului lui Mateiu, cu o scrupulozitate, îndemânare și plăcere, pe cât de savuroasă
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]