6,049 matches
-
trebui să dicteze curriculumul. Învățarea în școli trebuie să fie una de tip experiențial, focalizată pe rezolvarea unor probleme specifice vieții de zi cu zi. Interesele celor ce învață și nevoile sociale pot „împinge” învățarea dincolo de discipline. Una dintre transpunerile exemplare ale teoriei lui Dewey la nivelul practicii pedagogice este realizată de William H. Kilpatrick, care, prin lucrarea The Project Method (1918), a generat un puternic entuziasm pentru abordările interdisciplinare în multe școli din SUA. Această opțiune este susținută și de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
-l privească pe acesta în integralitatea sa; - necesită cooperarea efectivă între persoanele implicate: elevii și profesorii, în primul rând, dar și alți reprezentanți ai comunității locale; - valorifică resursele pe care comunitatea locală le oferă pentru învățare: persoane, instituții, povești, întâmplări exemplare, eroi etc.; - promovează o viziune constructivistă asupra învățării, în care elevul deține un rol fundamental, participând activ la proiectarea și derularea propriilor experiențe de învățare; - adresează un spectru larg de teme/probleme, de cele mai multe ori cu „ancore” evidente în viața
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
integrare europeană, globalizare, poluare, democrație, toleranță etc. • „Lecțiile trecutului”: punerea elevilor în situația de a descoperi oameni și locuri care vorbesc despre fapte din trecut și din care trebuie să învățăm: reprimări și crime, discriminări și marginalizări, dar și realizări exemplare, modele de conviețuire, personaje de succes etc. • Centrarea tematică: este dată, așa cum arătam, de cercetarea zonei, ce oferă și pretextul, dar și contextul unei învățări autentice, care ține seama de interesele și experiența anterioară a elevilor (prin angrenarea lor în
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
a fost menționată ca o caracteristică a învățării. Un rol important în acest proces îl au întrebările provocatoare la care se încearcă găsirea unor răspunsuri. Explorarea nemijlocită a unor realități interesante (oameni, locuri), culegerea de informații despre evenimente și personaje exemplare creează motivația și sentimentul de implicare și coproducere a învățării. b) Învățarea prin reflecție/autoreflexivă Orice activitate este urmată de exerciții de reflecție la nivel individual sau de grup. Timpul alocat permanent reflecției, internalizării este apreciat de respondenți ca fiind
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea, efectivă, din punctul meu de vedere, a lui Iuda, plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „Și s-a spânzurat”, din relatarea mateină, mai apare o singură dată, În Septuaginta, În 2Regi, 17,23, În legătură cu Achitophel, unul din sfătuitorii regelui David
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apocrifele, atunci textul meu n-a avut nici un rost și munca mea a fost zadarnică. Dacă existența apocrifelor nu are nici un rost, atunci munca tuturor celor care le editează, de sute de ani, cu un efort imens, cu o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea În Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis la care se Închină zilnic credincioșii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și stabilizarea textului ebraic. La origine, existau două sisteme de vocalizare: sistemul babilonian, În care punctele-vocale se puneau deasupra literelor, și sistemul tiberian (inventat și practicat În provincia Tiberiadei), În care punctele-vocale se așezau dedesubt. Ultimul a devenit universal. Textul exemplar al Bibliei folosite de evrei este Diqduke ha-teamin, stabilit de către Aaron ben Asher În 930 d.Hr., iar cel mai vechi manuscris masoretic datează tot din secolul al X-lea d.Hr. În ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
singura lucrare dramatică, Ileana, feerie în trei tablouri, în versuri. B. era considerat una dintre personalitățile reprezentative ale spiritualității sibiene din primul deceniu al secolului al XX-lea datorită vastei sale informări în materie de literatură națională și europeană, traducerilor exemplare din limbile germană, engleză, franceză și italiană, cunoștințelor temeinice în muzică și pictură, precum și reputației de conferențiar de elită. Liric prin structură, manifestă predilecție pentru poezia vieții interioare. Versurile au muzicalitate, imagini poetice sensibile, discreție în investigarea și transpunerea trăirilor
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
Urmează școala primară la Râmnicu Sărat, liceul la Rădăuți (bacalaureat în 1946) și studiile universitare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București (licențiat în 1950). Devine, imediat după absolvire - și rămâne, timp de decenii, făcând o exemplară carieră universitară -, cadru didactic al institutului pe care îl urmase. Își ia doctoratul cu teza Constantin I. Nottara (1966). A ocupat, în diferite perioade, mai multe funcții: decan al Facultății de Teatru și Cinematografie, redactor-șef al emisiunilor cultural-artistice la
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
de Eftimie al Târnovei. Acest text, care nu a interesat în epoca lui Gavriil Uric (prescriitor al celor mai multe compuneri eftimiene), va fi adus în actualitatea literară românească în anii lui Ștefan cel Mare, vreme a cruciadei antiotomane, când un „erou exemplar” de felul împăratului proteguitor al creștinismului era trebuincios. Scrierea lui Eftimie al Târnovei, menită, atunci când a fost alcătuită, să insufle curaj în circumstanțe dificile, venea să sprijine un efort combatant. Ea va intra în cuprinsul Învățăturilor lui Neagoe Basarab către
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic în trupuri și figuri cețoase, lipsite de orice concretețe. Lumea acestor umbre umane este una enigmatică, confuză și obscură, în care trăirile și percepțiile „personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1976) și Portocale pentru vinovați (1982), un autor ingenios își conduce cititorul în lumi imaginare, uneori de-a dreptul fabuloase, în care acțiunea este doar pretext pentru narațiuni-simbol. B. realizează construcții literare riguroase, croind lumi în care se desfășoară istorii exemplare, topogramele prozelor și destinelor fiind adecvate întotdeauna momentului istoric pe care îl evocă. Atmosfera cărților se alcătuiește din jocul amintirii și al rememorării, fiecare personaj fiind o oglindă în care autorul însuși se poate reflecta, purtând cu sine memoria și
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
situații comice, ca expresie a plăcerii. Tragicul și comicul, În plan cultural, sunt cele două modele a căror semnificație este atât psihologică, cât și morală, având ca scop reproducerea suferinței sau a plăcerii, obiectivate În exterior ca situații de viață exemplară, cu soluții finale cathartice, moralizatoare. Am dori numai să le subliniem funcția și semnificația culturală și psihomorală. Vom analiza În continuare principalele forme de ritualuri culturale prin care sunt manifestate suferința sau plăcerea, atât În plan individual, cât și În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interes sau, mai exact, o pulsiune morală care vine din partea Supra-Eului meu. Ea reprezintă tendința mea de depășire și de Împlinire a propriei mele condiții umane, ca ființă interioară și ca persoană, În exteriorul meu, prin identificarea cu un model exemplar de referință către care aspir. Realizarea situației prometeice este un act de Împlinire interioară, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral. Ea este realizarea unei aspirații care Îmi dă mulțumire, deschidere, autoritate, prestigiu și siguranță. A. Adler a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceste tipuri caută ca să vadă ce este persoana umană dincolo de natura constituției sale somato-psihice. Tipurile morale au o altă semnificație, și ele privesc omul ca persoană. Spre deosebire de tipurile constituționale, care sunt structurale, tipurile morale sunt valorice, formate conform unor modele exemplare, prin care omul fizic (somatopsihică se spiritualizează, devenind persoană umană (ființă valoricăă. Nu trebuie Însă trasată o linie de separație absolută Între tipurile psihologic-constituționale și tipurile moral-valorice. Orice individ este un tip constituțional prin natura și structura sa genetică, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ele privesc idealurile persoanei și tendințele conservatoare ale acesteia. În cadrul grupei tipurilor pasive distingem următoarele două forme: 1. Tipul idealist Acesta este tipul eroului care ilustrează și Împlinește valorile idealurilor morale, mergând până la dăruirea de sine. El este tipul personajului exemplar care acceptă autosacrificiul pentru realizarea idealurilor pe care le pune mai presus decât propria persoană. Se consideră predestinat pentru această misiune. Corespunde valorilor supraeului moral. 2. Tipul altruist Acesta este tipul educatorului. El este caracterizat prin spiritul altruist, de dăruire
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
supraeu (trecutulă, cât și de inconștient (viitorulă. Aceste tipuri psihomorale sunt, În primul rând, expresia unei anumite „Înclinații” a eului persoanei respective către o anumită „tendință de valorizare” a potențialului sufletesc. Astfel: aă nevoia de a se remarca prin acte exemplare, de a merge până la sacrificiul de sine este caracteristică tipului idealist, al eroului; bă nevoia de a oferi, de a transmite valori și cunoștințe, de a construi și de a menține starea de ordine și de echilibru este caracteristică tipului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
indivizi. Preocupări similare În sfera moralei vom regăsi la Plutarh și alți autori clasici. Ideile morale ale lui Teofrast vor fi reluate de La Bruyère. În secolul al XIX-lea, În plin Romantism, Th. Carlyle face un interesant studiu al modelelor exemplare de personalitate și al vieții acestora, În perspectiva unei „morale alegorice”, dacă ne putem permite să o numim astfel, vorbind despre eroi, cultul eroilor și rolul acestora În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
extravert. Tipologiile culturale sunt sinteza simbolică a modelelor de personalitate și de viață marcate de o mare Încărcătură mitică, ele fiind În primul rând, prin personajele care le incarnează, o „ilustrare” a unor modele umane și de existență cu caracter exemplar. 4. Tipologiile etnoculturale În această categorie sunt grupate tipurile de personalitate și modelele psihobiografice corespunzătoare diferențelor specifice ale trăsăturilor etnoculturale ale unor grupe de populații. Ele aparțin atât psihologiei diferențiale, cât și psihologiei morale. În ceea ce privește ultima disciplină, trebuie remarcat faptul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
săi. Din acest moment apar și Încep să funcționeze normele morale care reprezintă latura spiritual-umană a datoriilor și răspunderilor persoanei față de cetate și față de semenii săi. Dacă legile cetății normează viața indivizilor, a cetățenilor, valorile morale vor acționa ca modele exemplare ce vor construi „tipurile umane” și vor norma conduitele, acțiunile și relațiile interumane din cetate. Rezultatul acțiunii normelor morale va duce la schimbări profunde privind tipurile umane și relațiile interumane În conformitate cu normele cetății. Să ne oprim asupra acestora. 1. Tipurile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihosocial și psihomoral bine determinat. Ei incarnează, În primul rând, atributele simbolice ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât și Zarathustra sunt personalități care incarnează prezența și vocea Înțeleptului În cetate. Amândoi „vorbesc” cetățenilor, dar fiecare În felul său. Socrate dialoghează cu cetățenii, iar Zarathustra afirmă permanent. El predică, ține discursuri cetățenilor, lumii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale, culturale sau religioase. Ele se manifestă fie sub forma unor conduite comemorative, periodice, fie sub forma unor spectacole sau alte forme de manifestări. În orice situație Însă, ele reproduc anumite evenimente memorabile din viața socială a cetății, a personalităților exemplare ale acestora sau reprezintă forme de „descărcare colectivă” ritualizată a pulsiunilor membrilor societății. În felul acesta, conduitele sociale din viața cetății reprezintă veritabile forme de catharsis colectiv, care contribuie În mod direct și esențial la menținerea stării de echilibru sufletesc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exclusă din sfera umanului pentru că, În mod paradoxal, așa cum rezultă din psihologia morală, ea are o funcție foarte importantă În existența persoanei. Nebunia este o tulburare a echilibrului psihic, dar, În același timp, ea este și o descoperire o situație-Închisă exemplară, care se Înfățișează persoanei ca motiv de reflecție, cu caracter moral. Nebunia culturală, și În special forma ei tragică, produce un „cutremur” al ființei umane, o obligă să reflecteze asupra ei Însăși și, concomitent, asupra marilor probleme ale vieții. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mulțumirea pe care o dă liniștea și echilibrul sufletesc prin acordul persoanei cu ea Însăși, dar și cu lumea. Fiecare doctrină morală prescrie formele sale de atingere a perfecțiunii ființei umane ca soluții. Toate au În centrul lor un model exemplar la care fac referire. Pentru Socrate, calea de dobândire a fericirii, a Împlinirii omului, o dă cunoașterea de sine. Aceasta conduce În final la obținerea stării de sophrosynè, ca formă a Înțelepciunii pe care o afli prin descoperirea și stăpânirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]