98,675 matches
-
titlu care, dacă nu-i o antifrază, e păcătos pentru un cronicar: Cum de ne-am înșelat? "Revelația adevăratei semnificații a piesei Ultima oră am avut-o însă la spectacol. A fost o revelație dureroasă, căci pentru întîia oară - după experiența verificată timp de trei decenii în mai toate artele și genurile literare - dădusem greș." Mărturisire făcută în contextul unei relații aparte cu Sebastian, pe care Aderca se amăgește - criticii toți se amăgesc... - a-l fi înțeles. Nu putem spune că
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
neterminat, iar în muzee și în casa devenită un vast laborator o operă perfect definită, una dintre cele mai fascinante pe care arta românescă le-a cunoscut în acest secol. Spirit răzvrătit, copil legitim al unei istorii răzvrătite, însetat de experiențe culturale dar și victimă a unui timp generator el însuși de experiențe-limită, Vasile Kazar a cunoscut în această viață cam tot ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită, de intelectuali evrei din Maramureș, o
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
prăfuită această sintagmă, fuzionează inconfundabil. Toate aceste episoade, care pentru mulți ar fi rămas doar evenimente exterioare, cu un impact mai mare sau mai mic asupra memoriei individuale, au căpătat, în conștiința și în sensibilitatea artistului, anvergura și profunzimea unor experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue ele au devenit momente ele unui lanț strict de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit istoria exterioară
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
căuta în jurul său manifestările unei ordini superioare. Din amintirile sale reiese tendința de a stabili legături între evenimente, de a observa coincidențe și de a căuta semne prevestitoare - cu alte cuvinte, de a da un sens mai înalt propriilor sale experiențe. Această căutare obsedantă a sensului exorcizează, măcar vremelnic, spectrul morții, al anihilării definitive, care plutește mereu asupra lumii romanului. Dând lucrurilor un sens și un rost, integrându-le într-o rețea de legături și coincidențe, povestitorul obține o victorie simbolică
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
fiindcă pentru mulți inși închisoarea era un fel de academie, iar pentru el a devenit altar). Omul acesta care înainte, începând din 1939, scria eseuri într-o manieră detașată, odată ajuns în închisoare și suferind alături de ceilalți, a trăit o experiență spirituală așa de extraordinară, încât a scris Jurnalul fericirii - care este, înainte de toate, jurnalul unei regăsiri a spiritualității. Fie că ești creștin, fie că ești agnostic, fie că ești necreștin, paginile lui sunt zguduitoare. De fapt, paginile cele mai frumoase
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
și contestări la fel de violente. Contribuția dr. Stelian Cârstean se intitula " Confiscarea " folclorului?, semnul întrebării indicând o îndoială reală în ceea ce privește posibilitatea de "confiscare " a folclorului adevărat, autentic. în comunicarea mea, Lecțiile trecutului (Folclorul și folcloristica în totalitarism și după) arătam că experiența folosirii ideologice a creației populare fusese trăită de toate popoarele "lagărului socialist ", aducând în sprijin câteva observații de mare acuitate ale scriitorului ceh Milan Kundera (Vezi, pentru ambele studii, Ministerul Culturii. Centrul Național de Conservare și Valorificare a Tradiției și
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
prin tine cu precizia unui aparat laser, a fost înlocuit de personaje din cu totul alte categorii. La aeroporturile internaționale s-a optat pe ideea angajării masive de femei. Ceea ce, departe de-a diminua competența, adaugă un spor de relaxare experienței intrării sau ieșirii din țară. Încă o dovadă că nu suntem condamnați iremediabil la mojicie, violență, rapacitate și paranoia de-a vedea în orice om un potențial infractor. Cu aceste premise în minte, am avut o tresărire de interes văzând
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat Gheorghe Calciu Dumitreasa TUDOR NEDELCEA Pronia cerească mi-a trimis în calea vieții, în diferite etape, câteva personalități care aveau să-mi determine cariera și experiența teologică. Aveam din familie o decentă și minimă educație ortodoxă, o icoană în casă la care mama se închina seara și la diverse sărbători sau evenimente importante, sărbătoream în felul nostru inocent, împreună cu toți copiii satului, marile sărbători creștine, mai
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
țară această luptă pentru lumină și adevăr. Mă bucur foarte mult pentru toate și te prețuiesc din adâncul inimii. Nădăjduiesc să ne vedem. În rest, cu problemele personale și de familie cum mai stai? Îmi pare rău pentru trista ta experiență, dar Dumnezeu ți-a dat o compensație și asta te-a ajutat foarte mult. Cu dragoste frățească, Pr. Gh. Calciu [Primită, 18. 10. 1991] Dragul meu, Te rog să mă ierți. Nu știu dacă ți-am scris sau nu. După ce
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
pentru a ajunge la o democrație autentică. Apoi am făcut socoteala că Silviu Brucan pusese semnul egalității între anii de care a avut nevoie regimul comunist pentru a se așeza în România și cei necesari democratizării. Profetul se folosise de experiența lui de stîlp al stalinism-comunismului din țară pentru a face acest pronostic. Analistul din anii nouăzeci părea infailibil, fiindcă știa pe atunci tot ce mișcă la Cotroceni și făcea el însuși politică. Era un vector de putere. Nu se înscrisese
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
în Capitala Franței are 37 de ani. Este destul de tânăr pentru a primi cu inima și cu mintea deschise ceea ce vede și destul de matur pentru a observa lucrurile cu adevărat relevante. Pentru a înțelege sufletul Parisului, nu își refuză nici o experiență. Străbate, pe ritmuri de Yves Montand marile bulevarde, dar și străzile laterale, frecventează micile cafenele de cartier, participă, cu însuflețirea unui student tomnatic la cursurile lui Roland Barthes și Jean-Pierre Richard (la un moment dat își propune chiar să facă
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
rue Saint-Denis sau din Place Pigalle, intră chiar la un film pornografic (unde se plictisește repede sau, cel puțin, așa pretinde), participă la petreceri organizate de studenții săi și nu ezită chiar să tragă o țigară cu hașiș. O adevărată experiență inițiatică pentru un tânăr venit din Est, transpusă în paginile unui jurnal, devenit literatură de cult printre studenții din foarte închistata în dogmă Românie a deceniului nouă. Dincolo de ideile politice ale autorului, destul de vag formulate (este limpede însă că Eugen
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
acelea care prevăd constituirea unei morale a umanității. Ea sugrumă în chip fatal libertățile individului în numele umanității. Sau, mai grav, sacrifică individul în numele fericirii universale. Asta nu accept. Sunt cu hotărâre contra. Avem deja două exemple în secolul nostru. Două experiențe tragice. Amândouă au vrut să construiască un om nou în numele a două ideologii inamice. Asta a costat viața a 50 de milioane de oameni. Iată unde duce visul filosofilor și nebunia dictatorilor în istorie!" (p. 39). Dacă ar fi apărut
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
astfel : Plastică și muzicală, poezia se concentrează, spre final, într-un simbol al jertfei copilăriei, al despărțirii de vârsta candorilor. Acest poem, singur în măsură să consacre un talent, face trecerea spre o lirică detașată de anecdotic, pornită dintr-o experiență unică. 9. În ultimă instanță, intrând în laboratorul intim de creație al poetului, spunem că gestul utilitar al tatălui, pregătit și desfășurat în prezența băiatului, pentru maturizarea indirectă a acestuia (ca în basmele noastre populare), este de natură impresionistă (pictural
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
prea puțin în limbi internaționale și în revistele exigente cele mai frecventate. Asistăm la o falie în cultura românească Cum vedeți schimbarea acestei situații? Schimbarea vine în primul rând de la noile generații, care, într-o formă sau alta, parcurg o experiență universitară în țări dintre cele mai avansate. Ei se obișnuiesc de la început cu natura globală a cercetării și creației, atât în etapa lor de elaborare cât și în aceea de evaluare. Pe mulți dintre acești tineri îi puteți vizita pe
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
Ion Diaconescu (fost președinte al Camerei Deputaților) surprind atmosfera de coșmar kafkian a închisorii de la Râmnicu Sărat, unde singurele forme de comunicare erau tusea în ritm de Morse și bătăile în pereți. Adrian Hamzea relatează în stilul unui romancier interbelic experiența muncii silnice la Canal, într-un lagăr cu valențe sud-americane: căldură sufocantă, mlaștini, boli infecțioase etc. Torționarii închisorii de la Făgăraș aplică torturi demne de un donjon medieval: deținuții sunt zidiți în nișele din pereții fostei cetăți. O secțiune consistentă este
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
pe deasupra discreției, pe deasupra distincției care rămân - ambele - date fundamentale ale omului care a fost Anatol Vieru. Avea darul de a comunica rostind vorbe puține. A fost și a rămas tânăr indiferent de etapele pe care le-a parcurs, indiferent de experiențele în plan uman și artistic prin care a trecut. Este prospețimea adresării, este natura permanent imaginativă a spiritului, este deschiderea cvasiinterogativă a ingenuității cea care susține actul acestei comunicării. Astfel am înțeles-o pe fiica sa, pe pianista Lena Vieru
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
și imaginar. Iar orice copilărie își are norodul ei de păpuși, adevărate izvoare de încântare și de speranță într-o lume incipientă, neîncolțită de egoism și de mâhniri ascunse. Norod pe care l-am întâlnit în Impasse Berthaud, savurându-și experiențele istoriei lor de un veac și jumătate. Vârsta, rangul, sexul, rasa nu le împiedicau să stea laolaltă și să bârfească pe marginea năravurilor cele noi, ivite printre protectorii, dar și protejații lor: oamenii. De la bătrâna poupée, confecționată în 1805 (deh
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
decăderi și lipsă de ținută în aceiași măsură. Regăsim în istoria Romei situații și instituții pe care le credem invenții ale epocii moderne; cercetarea realităților romane ne-ar fi putut scuti de multe tragedii dacă am ști să învățăm din experiența trecutului - "vrei viitorul a-l cunoaște te întoarce spre trecut", spune aforistic Eminescu. Aflată în timpul revoluției franceze, așteptându-și execuția, în închisoarea de la Sainte Pelagie, Madame Roland notează: "m-a cuprins pentru Tacit un soi de pasiune; îl recitesc pentru
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
Sorin Lavric Ca lectura unei cărți să fie însoțită de o minimă înțelegere a paginilor ei este nevoie ca cititorul să îndeplinească două condiții: cea dintîi și cea mai importantă este să împărtășească aceeași experiență pe care autorul o pune în rîndurile ei; e ca într-un dialog în care lipsa unui fundal intuitiv comun face ca unul să nu-l poată pricepe pe celălalt. În acest caz, oricîte nuanțe sau argumente ar fi aduse
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
autorul le-ar fi putut bănui, ori și-ar fi scris cartea altfel, ori ar fi renunțat s-o mai scrie. Cea de-a doua condiție se impune în clipa în care cea dintîi nu poate fi îndeplinită. Cînd nici o experiență nu te poate apropia de reprezentările autorului nu-ți rămîne decît să te apropii tu de el prin empatie. Te pui în pielea lui și încerci să vezi lumea cu ochii lui, străduindu-te să-ți închipui cum ai reacționa
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
lui și încerci să vezi lumea cu ochii lui, străduindu-te să-ți închipui cum ai reacționa tu dacă ai fi pus în aceleași situații. Și astfel, empatia este singura cale prin care poți ajunge la un om a cărui experiență nu ai trăit-o niciodată. E un fel de pipăire sau mirosire a unei lumi pe care lipsa trăirii proprii ți-a preschimbat-o într-un tărîm inaccesibil. În schimb, fără nici un dram de empatie, riști să cazi în impostură
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
obligă să o ascunzi prin mimarea a două stări care nu numai că nu pot înlocui empatia, dar nici măcar nu o pot suplini: simpatia pe paradă sau antipatia de bravadă. Simpatia de paradă este una oportunistă: te declari partizanul unei experiențe de care nu o ai, dar căreia i te conformezi din supușenie față de curentul epocii. În schimb, antipatia de bravadă este una beligerantă: îți declami superioritatea față de o experiență a cărei inferioritate te scutește de obligația de a mai trebui
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
bravadă. Simpatia de paradă este una oportunistă: te declari partizanul unei experiențe de care nu o ai, dar căreia i te conformezi din supușenie față de curentul epocii. În schimb, antipatia de bravadă este una beligerantă: îți declami superioritatea față de o experiență a cărei inferioritate te scutește de obligația de a mai trebui s-o înțelegi. Ești împotriva curentului și crezi că împotrivirea ta poate ține loc de argumente, cînd în realitate nu faci decît să te dai singur de gol: bravezi
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
abordare de principiu avea să o aibă și britanica Brenda Walker (1990). Prin contrast, variantele românilor amintiți au avut (conștient sau nu) veleități literare neconvingătoare În acest rol. (Judecata e retroactiva, căci la vremea respectivă - student la filologie dar fără experiență printre vorbitorii nativi - nu realizam acest lucru!). Din lăudabila intenție de a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, În toate variantele românești sensurile sunt sacrificate de dragul rimei, „soluțiile” fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]