3,053 matches
-
cu diverse mărfuri din Iugoslavia. Și-a cumpărat de la ei niște adidași Lotto, albi cu o emblemă roșie. Își dorea de mult o pereche de adidași Lotto - acum ține una În mînă și o cercetează cuprins de un soi de extaz mistic, trîntit pe spate În patul din camera lui. Pantofii de sport sînt cu un număr mai mari, dar acest amănunt e lipsit de importanță. Se vede Încălțat cu ei la petrecerea de Anul Nou de peste două săptămîni. E atît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe loc, într-o formă de iubire. Pentru că Tom se simțea de parcă ar fi fost ținut în brațe de un înger, captiv fără scăpare între aripile unui înger, care era și nu era Emma. Și această îmbrățișare însemna fericirea absolută, extazul perfect, o bucurie sexuală perfect neproblematică și lipsită de dramatism. După ce îl luase Emma în brațe, Tom nu-și amintea să se fi mișcat deloc. Îi rămăsese în minte numai felul în care stăteau amândoi întinși, încleștați, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar în atitudinea în care-i surprinsese izbucnirea glasului, așezați într-un genunchi, sau ținând o mână în sus. S-ar fi zis că toți își țineau răsuflarea. Fețele, atât cât se deslușeau pe sub copacii poleiți de felinarele străzii, oglindeau extazul. Tom îi șopti lui Hector: Acum, repede, fă-i să plece! Tom și Hector, ca și cum ar fi fost cei din urmă oameni rămași vii pe lume, începură să circule printre cei adunați, atingându-le umerii și spunându-le: — Gata, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în sus, oferindu-i-se. „Cât de inocent eram eu pe vremuri, își spuse Tom. O simplă figură ca asta mă făcea fericit“. Alex se gândea la Bill Șopârla. Abia acum își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne ofuscăm. Totuși, imperativul categoric al moralei stabilite lasă din ce în ce mai mult locul punerii în practică a micilor libertăți interstițiale în care domină o formă de imoralism fericit. Aceasta este ordo amoris (M. Scheler), cauză și efect ale multiplelor forme de extaz societal. Am putea-o compara cu intuițiile lui Bergson: trecerea de la static la dinamic, de la închis la deschis, de la viața rutinieră la viața mistică 16. Aceasta clarifică din punct de vedere teoretic toate aceste situații empirice în care formula conceptuală
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sensu, "suntem" ceea ce afișăm ca o emblemă de recunoaștere. Chiar dacă, și mai ales, o astfel de afirmație îi provoacă sau îi șochează pe cei care "nu sunt". Buricul dezgolit într-un mod "sexy", circumcizia religioasă sau "piercing"-ul intim favorizează extazul împărtășit. Sunt ca și riturile anodine sau exacerbate prin care microtriburile contemporane își exprimă afinitățile elective. Prin care ele transfigurează cotidianul dominat de o logică pe de-a-ntregul comercială într-o realitate spirituală care, ascunzân-du-se uneori sub masca transcendenței, nu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trebui să atragem atenția asupra faptului că este capax mortis în egală măsură. Tocmai această capacitate este cea pe care o regăsim, ca pe un fir roșu, în figurile mitice despre care vorbeam. Tot pe ea o regăsim și în extazele postmoderne. Iată marca esențială a formelor excesului tribal. Comuniunile fuzionale sunt formele paroxistice ale sentimentului tragic al existenței cotidiene. Ele se structurează în jurul figurilor de groază (filme, spectacole de tot felul) sau în fascinația pentru monstruozitate. Și anumiți psihanaliști contemporani
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai bune. Fie că sunt politice și/sau religioase. Dar condensează energia, individuală și colectivă, în clipa prezentă. Prin urmare, o intensifică. Este de ajuns să o conștientizăm pentru a face o astfel de intensitate extrem de eficientă. Într-adevăr, în extazele consecutive rupturii lui principium individuationis poate exista ceva care să scoată la suprafață fondul cel mai intim latent în fiecare om. Acest fond nocturn nu este, așa cum se crede de obicei, pur și simplu mocirlos. Nu este o pubelă pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine esența ei. Așa cum putem vedea în alte perioade istorice, ele fac cultură. Învăluiți de umbra eficienței, a funcționalității, a acestui "drept la țintă" propriu imaginarului modern (această faimoasă via recta
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
De altfel, nu este neinteresant de notat că un istoric precum Normann Cohn sau un observator avizat al societăților noastre ca Raoul Vaneigem au acordat o atenție particulară acestor grupuri anomice. Subliniind în particular promiscuitatea în care trăiau, mecanismele de extaz care le uneau între ele, viața în conventicule numite "paradisi", care făcea din ele o societate subterană, alternativă celei oficiale 92. Și aici, ceea ce este important sunt "situațiile", adică momentele intense care asigură legătura (liantul) socială. Să notăm în treacăt
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de obicei, să spunem printr-o evaluare sau un examen. Inițierea sportivă se poate traduce, de asemenea, prin deșteptările succesive ale nivelurilor de conștiință superioare mentalului uman, dar accesibile prin perseverența efortului interior, care presupune atenție, concentrare, meditație, rugăciune, contemplație, extaz, structurate pe efort fizic. Pe de altă parte, inițierea care are loc într-un cadru instituționalizat, cum este cazul în sport, de exemplu, reprezintă o continuitate a experienței umane din viața cotidiană, care presupune meditație și perfecționare fizică. Acest progres
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aprofundare a comuniunii omului cu Dumnezeu, care îl conduce către sacramente. Dacă reconcilierea sacramentală conduce penitentul către un moment de mistică, acest lucru nu trebuie înțeles ca o fiind o trăire asemănătoare „misticii medievale” și nici ca o stare de extaz sau viziune pe care unii sfinți privilegiați au avut-o. Ea trebuie înțeleasă mai degrabă ca o „irumpere” a lui Dumnezeu în existența umană a penitentului, făcându-l pe acesta să trăiască o experiență care îl eliberează de mizeria păcatului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care i-au deran... O detunătură pornită ca din Infern i-a oprit șirul vorbelor locotenentului. Cerul s-a luminat ca la eruperea unui vulcan. Asta-i magazia de „amuniție” a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare. Da’ unde era „leitenantul” lor? Cum de nu s-a trezit? - a întrebat locotenentul. Cred că a gustat cu spor din samahoancă și dormea buștean - a răspuns Trestie. Întrebarea-i pe unde ne strecurăm la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o traversează sau se pregătește să o traverseze poetul și care, la ora bilanțului, când stau deznădăjduit pe un nimb de poem nescris, îl fac să-și mărturisească aplecarea spre visare și fascinația viețuirii în preajma pericolului: stau singur într-un extaz continuu la lizier / dintre gâtul porumbelului și gheara uliului / închipuindu-mă cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
închisoarea teribilă în care mă aflu. Sentimentul alienării, de asemenea, își face simțită prezența - dar, la fel, fără să producă tulburi majore -, în groapa comună a destinului, în care omul real a aflat deriziunea, trăind suișuri și coborâșuri, aflat între extazul în care cad privind florile și pierderea eului, când ajunge străin de cămașă / străin de patul și pereții camerei. O formă de salvare ar putea fi despărțirea de suflet, în fond tot un fel de alienare, dacă nu cel mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
EXPRESUL NAȚIONAL Din nefericire, stimați cititori, textul stenogramei ultrasecrete s-a terminat aici din lipsă de fonduri. Sperăm să revenim cu primele concluzii ale Comisiei Parlamentare create în acest scop, exact peste doi-trei ani. {{ EXTRAGERI SPECIALE }} RADIO K.L. “ Agonie și extaz. În definitiv nu e singurul caz în care istoria ne dă cu tifla și norocul cu copita. Avem, se află însă cu noi curajul de a trece și peste aceste momente, nenorocirea unindu-ne tot mai uniți pentru a face
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și aproape scheletice
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-am strecurat la garderobă, iar de acolo, în stradă. După o oră de hoinăreală pe străzile pustii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai sătura de muzica lor. ― Dor, s-a mai întîmplat așa ceva? Oare totul sa fi fost spus în materie de iubire? ― Cine știe? De fapt marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat. ― Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. Crezi că noi am putea să realizăm o mare pasiune, sau o capodoperă de amor cum zice Balzac? ― Sânt sigur că da, i-am răspuns cu încredințarea că n-o mințeam. ― Nu, Dorule, nici n-aș vrea. Ne trebuie o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
neașteptat s-o aud în acea împrejurare. Nu mă înșelam însă. Era aceeași melodie pe care o auzisem la cea dintâi întîlnire a noastră, acolo sus, la mansardă, după miezul nopții, strânși unul lângă celălalt, cu mâinile împreunate, plutind în extazul pe care îl dă iubirea. Totul s-a șters din jurul meu, n-am mai văzut pe nimeni, și-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos, pe care se proiectau scene din poemul pe care îl trăisem noi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din febra turistică omnidevoratoare de tip japonez, ahotnic fiind deopotrivă de natură și cultură, de asprimile perenității și dulceața efemerului. De reverii fabuloase, paseism ecumenic și romantism bibliografic, dar și de observația etnopsihologică intensă și acidă, cu bogată bârfire sociologică. Extazul plimbărilor cu Tania, în care facem infinite pre supuneri despre cuplurile care ne ies în cale, cărora le pre fi răm specificul profesional, afectiv, etnic, religios, le comentăm vestimentația, gesticulația, statutul social, jubila țiile secrete, frustrările, complexele și iluziile compensatorii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
senzații inefabile are o cauză cât se poate de material-elementară, o determinare concretă, direct în patologie. Potrivit iconoclaștilor care ne-au stricat sadic festinul, excesul rafinamentelor olfactive provine din deficiențele ficatului, reveriile auditive ar fi pendinte de ansamblul ORL, cutare extaze vizuale țin de acromatopsie ș.a.m.d., adică tot felul de orori (și urdori) prin care medicalul vrea să încalece metafizicul. Exact ca la 16 ani, când dum nealor voiau să ne explice pornirile ceresc-nărăvașe prin excese hormonale... Nu ține
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cântată de Hrușcă. Pe adolescenți cu „Floare de Iris“, iar pe frații lor mai mari prefațând extraordinarele „Cantafabule“. Pe oamenii de artă cu „actorul a ieșit în piață să-și cumpere ceva salam... ca voievod peste un neam“. Ridica în extaz mii de oameni pe stadioane, pentru rock sau fotbal, dar - pervers torționar mental și moral - îi contorsiona în final întru venerarea aceleiași dictaturi bicefale: Ceaușescu-Păunescu. Uitați-vă la filmul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Ceaușescu și veți vedea aidoma întrupat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
probabil, tot ce ține de nostalgia lor: Cico și biscuiți Eugenia, insigne de 1 Mai, Cutezătorii, hăinuțe orange, Liceenii, „noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii“... Ce mai, curată perversiune, exact precum cărele de sălbăticie vânate în extaz de inconștiența americană, cea care, disprețuindu-și ca proasta sfântul confort mic-burghez, dă bani grei pe ședințe de sadomasochism turistic, cu foame, agresări de tot soiul, supraviețuire în peșteri, șanțuri sau cotețe, în condiții de Rambo. Abia m-am stă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cândva la gura sobei. Dacă nu ați avut parte de așa ceva, atunci vă plâng și vă descânt. Despre (și... dinspre) morți - numai de bine! 27 ianuarie 2011 O anumită calitate a tristeții Știți bine că tristețea - ca și bucuria, resemnarea, extazul - cunoaște, slavă Domnului, destule grade de comparație. Există o tristețe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristețea adâncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]