3,552 matches
-
a descoperit adevărul. ― Mihaela e aceea cu accidentul. Și Nenișor? Nenișor, numele pe care-l citisem în cartea de vizită lunecată din poșeta Mihaelei. E tânărul care o ceruse de nevastă. Nu era o simplă bănuială, nici vorbă! Bănuiala implică ezitare, nesiguranță, îndoială. Eu aveam o certitudine așa de netăgăduită ca însuși faptul că trăiam. Era acea siguranță revelatorie cu care vine minții noastre dezlegarea unei probleme îndelung frământate. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. ― La spitalul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu ca dictator, măcar ca „monarh luminat“? Iar dacă nu reușești să-i convingi pe cei mai în vârstă de temeinicia refuzurilor tale, cu atât mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigașe social. Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care ești - mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dictator, măcar ca „monarh luminat“? Iar dacă nu reușești să-i convingi pe cei mai în vârstă de temeinicia refuzurilor tale, cu atât mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigașe social. Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care ești - mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună. Să supraviețuiască
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
numele dumneavoastră“. Inutil să glosez. Vă las pe dumneavoastră să derulați orice variantă de spectacol mental preferați. Ce m-a șocat a fost promptitudinea cu care „petentul“ a răspuns corect, ca la școală: „Ciulei, Liviu“. Nici o milionime de secundă de ezitare. I s-a părut, așadar, cum nu se poate mai natural faptul că nu a fost recunoscut. Și nu a văzut absolut nimic jenant în chestia asta! Atunci am prins și eu momentul să șoptesc complice mucalit, oarecum compensator, „e
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ai a dracu’ de proastă cu cine ți-a pus volanu-n mână!“ Urlet geamăn cu nenorocita furie proletariană a fesenismului dâmbovițean din 1990 și ceva, când cu „Moarte intelectualilor“, „IMGB face ordine“ și duhorile misologiei postceaușiste pentru care ochelarii, barba, ezitările, referințele culturale, poza lui Coposu și aplauzele pentru Vali Sterian erau una cu delictul de leznațiune și, deci, vivat ghilotina. Ei bine, citind cartea, mi s-au lichefiat rezervele, astfel încât joi 5 martie, în curtea GDS, la mesele pendinte de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
meu cu specialiștii cu sentimentul că nu-mi pasă cine are dreptate, de vreme ce am mai multă nevoie de un punct de sprijin decât de adevăr. CONTRAJURNAL LA MARE 13 noiembrie Încă odată, mă conving că hotărârile mele sunt, de fapt, ezitări eșuate. Am ezitat până în ultima clipă să plec. Meteorologii au anunțat furtuni puternice pe Marea Neagră, cu valuri de peste șapte metri. Și, de ieri, vremea s-a stricat brusc. E frig, urât, suflă un vânt rău. Condiții deloc atrăgătoare pentru prima
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
hotărâsem. Nu, nu voi pleca. Și, probabil, dacă aș fi un om bogat, care să-și poată permite să facă pe banii proprii o astfel de călătorie, într-o perioadă mai potrivită, aș fi rămas acasă. În fine, după multe ezitări, iată-mă la aeroport. Încurcătură, la îndeplinirea formalităților de îmbarcare. Numele de pe bilet nu se potrivește cu cel de pe pașaport. Lucrurile se lămuresc, însă, repede. Gabriel Dimisianu avea biletul meu, iar eu biletul lui. Răsuflăm ușurați. Și, mai ales, el
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Un înger!" își zise. Intrarea în sufragerie, cu Rim de braț, aduse probabil în mintea Sici imagini vesele: Dacă i-ar fi văzut Lică! Pufni în râs fără rost. Lina se încruntă și gîndi: "Ce oaie! ce oaie! Așezîndu-se cu ezitări, cu mici balansări, ca un om care își face primii pași, Rim explică cum râsul fără de motiv are de cauză un impuls al energiilor, dintre care cea mai cunoscută e "explozia tinereței"; Sia, care se astupase la gură și era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
grunz . . . ,,Țigancă" . . . gândi Lică . . . "Țigancă", mestecă iar în gura care apucă arțăgos ca a unui câine tânăr. . . "pe seînduri ... țigancă!" Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în permanenta lui redingotă cu rozeta de ofițer al coroanei, putea față de cumnata Norica arăta fără grijă omul fără redingotă. Olimpica Elena cunoștea și ea unele emoțiuni. I le da singura fi pasiune: muzica. Pentru tot ce privea audițiile avea ezitări, timidități, temeri, griji, nerăbdări, toată gama. Chiar după ce totul era pus pe rost, nu lipseau necazurile: dacă virtuozul X, în trecere prin București, va accepta să cânte la ea, înainte de concertul lui public; dacă muzica lui St. Saens va fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Așdar, nu era cu putință să aibă o fată ca ea, era o "prostie". O prostie din cele care nu plăceau prințesei. Fusese supremul gest de paternitate al lui Lică. Tot trecutul, chiar pe moșica Mari, îl lichida acum fără ezitare; de aceea Sia nu mai primise nici o veste. Lică, după scrisoarea lui de 226 chemare, avea de ghid să se ducă el singur o dată, pe-acolo dar am în a din zi în zi. Norocul surâdea din nou profesorului Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dinadinsul vrea ca "el" să plece. Decise eroic că o va asculta, dar trebuia prudență pentru a nu pune în evidență sentimentele și pentru a evita comentariile. De aceea, prințul lua un aer din ce în ce mai secret si mai exaltat. După multe ezitări și calcule, într-una din zile, luptând cu scrupule si obstacole imaginare, Maxențiu combinase timpul și spațiul și găsise momentul de a fi singur cu Elena. Elena, ce nu-și da seama de acel calcul, se bucurase că Maxențiu are să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nasului și bărbiei se desena perfectă. Pictorul Greg observă că în poza aceea e foarte frumoasă, dar, prigonit de melodia sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mare era, printr-o neglijență, închisă, Ada coborî pe trotuar fără să observe, fără să facă gălăgie. Înainte de a deschide portița grilajului luxos, se întoarse spre șofer și-i spuse preocupată: - Du-te înapoi după domnul! După o secundă de ezitare, înțelegînd de cine era vorba, obiectă timid că cellalt auto era dus cu domnul. - Totuși, du-te! porunci Ada. Rămase nițel în loc gânditoare. Aspectul nou al lui Lică și vorbele lui Vardali i se gravase în minte. Figura aceea voluntară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Erau pe Lascăr Catargiu, dar trecuți de casa Drăgănescu. In dreptul casei probabil șoferul mcetinise, apoi, neavând ordin de oprire, reluase pulsul mersului. Elena se uită spre Marcian cu o privire precaută. Distrat, nu băgase de seamă. La sfîrșiiul bulevardului ezitarea ma-Șinii fu ceva mai simțită. Marcian se uită prin geam, apoi la Elena" care, iar cu ochii închiși, nu mișca. 286 287 Din inițiativă proprie șoferul coti pe șosea și reluă mersul ritmic mai neted încă, pentru că era ceva mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îmblai pe ea, odată făcea „scaarți”... N-avea zăvor, decât un retevei legat cu șfară. Ehe, pe vremea aceea abia dacă ieșea copchilu’ cu gâștele la troscot. Azi nu știi tu câte știe el. La ultimele cuvinte bătrânul avu o ezitare. Pe întuneric i-am simțit privirea bănuitoare. - Ei, zise domol celălalt. Acuma-i mai bine, rău era înainte. Țin minte, tătuța era pușcaș ș-avea o pușcă din cele vechi ; ici era tigăița cu prav : băgai furtuială în țavă și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
el în cauză, iar fața roșie îi dădea ceva comic. ― Sincer să fiu, îmi e greu să vă imaginez în rasă de călugăr, a recunoscut Julius. ― Poate că nici nu eram demn de ea, a admis, după o clipă de ezitare, doctorul Luca... S-a oprit să-i ceară tânărului custode un pahar cu apă. După ce și-a astâmpărat setea, a continuat pe cu totul alt ton. ― Era o mânăstire veche, băiete, așezată între o pădurice și un lac acoperit de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a-l socoti pe Dumnezeu interior creației sale. Ceea ce ar însemna că Dumnezeu "curge" o dată cu noi. Sfârșitul creației sale ar fi și sfârșitul său. 5. Cineva care s-ar uita în sertarele mele cu medicamente n-ar avea, probabil, nici o ezitare să mă considere ipohondru. Și, poate, chiar sunt. Bineînțeles, am o provizie importantă de somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
impresie mizerabilă cu neho-tărîrile mele. Nu mă pot decide nici să înfrunt operația, nici s-o refuz. Mă învîrt în gol și o iau mereu de la capăt, spre exasperarea celor care n-au cum să bănuie cât mă costă aceste ezitări. Ascult tot felul de reproșuri politicoase și de sfaturi contradictorii, din ce în ce mai dornic să fiu lăsat în pace. Cum să explic că mă simt ca o frunză pe apă? Sunt stări care nu se pot lămuri. 3. Azi m-a căutat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suplinesc cu ce pot. În ultimul moment, mai arunc o privire în urmă spre zidul din fundul curții. Ca de obicei, moțăie pe el câteva ciori. E ultima imagine pe care o zăresc înainte de a deschide poarta, cu o mică ezitare, exact cum se întîmplă în visele mele.
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era undeva în nordul Italiei și că acolo se fabrica autoturismul Fiat. Vă imaginați neîncrederea mea când, chiar pe aeroport, prietenul Marco m-a întâmpinat cu cuvintele: „Știai, bănuiesc, că Torino e un oraș ma gic.“ Și-apoi, după o ezitare: „Unii folosesc chiar un cuvânt mai greu: diabolic...“ În mașină, pe când priveam năuc peisajul din jur, ca-ntotdeauna când mă trezesc în altă țară, Marco a continuat: „Se zice că toate orașele dintre două ape sunt locuri propice vrăjitoriei. Torino
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bătut prietenește pe umăr. “Știi cine sunt, deci n-are rost să mă mai prezint. Aș putea ști cu cine am plăcerea?” Temător, la început, neîncrezător, după aceea, însă din ce în ce mai sigur pe el, celălalt și-a spus, cu o ușoară ezitare în glas, numele. După care, Stelică a continuat: “Nu care cumva să-ți închipui că am să fac scandal, scene nelalocul lor ori ceva asemenător. Sunt mai cu picioarele pe pământ decât crezi. În fond, nu-i așa?, orice bărbat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cam umplut paharul și nu pe îndelete... Cuceritor e darul ce-l au unele fete! 5. Iubire imaculată Uneori, îmi spune gândul c-al tău măr nu va rodi și sterilă va fi vrerea dintre noaptea ta și zi. Astfel ezitarea mea are un limbaj aparte, nu ti-aș spune vreodată că nimic nu ne desparte; eu nu cred că dând cu zarul ar cădea pe șase-șase; dragostea e ca nectarul gata să ne prindă-n plasă. Lasă-mă să îmi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
trăit vreodată pe fața pământului, femeia vanitoasă, care se uită mereu în vitrinele magazinelor ca să-și confirme frumusețea, eu, care-mi pusesem picioarele la 120 de grade ca să-mi pictez unghiile, eu, în acele clipe, n-aș fi avut nicio ezitare : copilul. Am văzut acest orizont de mii de ori, am cunoscut atingerea acestui bărbat care acum conduce lângă mine, am văzut soarele răsărind din mare într-o dimineață perfectă, eram împreună pentru prima dată și pielea ne mirosea a sare
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
mai e nimeni în casă și, dacă nu trebuie să adormi pe cineva spunându-i povești, somnul vine cu adevărat foarte greu, iar dacă cineva ar întreba-o pe mama cum se simte acum, ar răspunde fără niciun fel de ezitare : sunt fericită, și nu-i mai puțin adevărat că, în ciuda acestei fericiri, în fiecare moment simte un dor nespus pentru tine, puiul meu drag, și-n fiecare clipă de delicioasă singurătate încearcă să-și imagineze ce faci, oare ai mâncat
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]